Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1233
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1360/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Transport SRL, prin lichidator judiciar Expert A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru debitoarea intimată, lipsă fiind celelalte părți
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul reprezentantului debitoarei intimate ce privire la recursul de față, acesta solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentinței civile nr. 1360/16.06.2009 judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Arada închis procedura insolvenței debitorului - Transport SRL, a dispus radierea societății și descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr. 203/10.02.2009 s-a admis cererea formulată de către creditorul, s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul - Transport SRL A și s-a numit administrator judiciar Expert
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către administratorul judiciar privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către administratorul judiciar în ședința din data de 24.03.2009 și considerând că în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - Transport SRL
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul continuării procedurii și formularea acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului creditoarea arată că în conformitate cu art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente, în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr.85/2006 " în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Creditoarea recurentă consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare. Se naște întrebarea dacă totuși există asemenea bunuri, câte anume și de ce nu s-au întreprins și alte măsuri pentru identificarea lor. În această situație se poate aprecia că nedepunerea documentelor contabile ale societății, atrage incidența prevederilor art.147 din lege, iar pentru ajungerea societății în stare de faliment, în virtutea mandatului conferit de adunarea generală a acționarilor, vina îi incumbă fostului administrator, concluzia care se impune în această situație, este că sunt incidente prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar al debitoarei - Transport SRL Aaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se referă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventuale sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Totodată, recurenta critică sentința atacată, deoarece în opinia sa nu s-au întreprins toate măsurile pentru obținerea de informații și date necesare identificării bunurilor debitoarei.
Critica este nefondată, întrucât din probatoriul administrat rezultă că administratorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există nici un astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Este însă fără suport real invocarea dispozițiilor art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 conform cărora în lipsa disponibilităților din contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare. Atâta timp cât societatea debitoare nu are nici un bun, iar lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile, utilizarea fondului de lichidare s-ar face fără nicio finalitate și nejustificat.
Curtea constată astfel că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul că nu au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și faptul că creditorii nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art. 131 din insolvenței.
Prin recursul declarat, creditoarea s-a referit și la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei se impune antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator.
Susținerea recurentei este neîntemeiată întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, conform art. 138 alin.1 din legea insolvenței, sau, potrivit art. 138 alin.3, de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic și numai dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
În speță administratorul judiciar, a apreciat că situația de insolvență s-a datorat exclusiv unui management necorespunzător al activității efectuat de către administrator.
Nemulțumită fiind de poziția acestui lichidator, creditoarea nu a formulat o cerere de autorizare judecătorului sindic pentru a introduce cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Prin urmare, în absența unei astfel de cereri la instanța de fond, afirmațiile creditoarei în calea de atac a recursului, privitoare la antrenarea răspunderii, nu au nicio bază legală.
Creditoarea critică hotărârea primei instanțe și pentru neefectuarea unui anumit demers, respectiv introducerea unei plângeri penale împotriva administratorului societății, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea insolvenței.
Curtea, statuează că această critică este nefondată, pe de o parte, întrucât este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs și pe de altă parte nimic nu o împiedica pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de creditoare apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 1360/16.06.2009 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -
. activitate prin
Pensionare.
Semnează Președinte
Secție Comercială
GREFIER,
Red../30.10.2009.2009
Dact. /09.11.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
