Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1307/COM
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea împotriva sentinței comerciale nr.1696/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată AUTOCAMION B, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1696/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de debitorul SC SRL cu sediul în A,-, înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J-, R -.
S-a admis cererea formulată de creditorul SC SRL cu sediul procesual ales în B, -,-,.4, sector 6 la SRL.
S-a deschide procedura insolvenței împotriva debitorului SC SRL cu sediul în A,-, înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J-, R -. A ridicat debitorului dreptul de administrare. A numit administrator judiciar pe cu sediul în T,- care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006. a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociațiilor, creditorilor și Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad în vederea efectuării mențiunii conform art.61 din Legea nr.85/2006 precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că pentru serviciile prestate, SC SRL a emis facturile fiscale nr.06267/31.07.2008; nr.08598/11.08.2008; nr.06716/18.08.2008 și nr.-/16.09.2008, facturi neachitate.
Susținerea privind inexistența unui deviz de lucrări urmat de recepționarea cantitativă și calitativă din partea beneficiarului nu poate fi reținută întrucât conform celor consemnate în cuprinsul facturilor fiscale, lucrările au fost efectuate la diferite mijloace de transport și conducătorii auto le-au confirmat prin semnătură.
Nici susținerea privind nevalorificarea pretențiilor pe calea unei acțiuni de drept comun nu subzistă întrucât formularea cererii prevăzută de art.31 din Legea nr.85/2006 nu este condiționată de epuizarea altor mijloace.
Prezumția de insolvență definită de art.3 punct 1 din Legea nr.85/2006 nu a fost răsturnată prin extrasul de cont din data de 13.02.2009.
Astfel fiind, reținând că, SC SRL are calitatea de creditor îndreptățit conform art.3 punct 6 din Legea nr.85/2006; că, debitorul este în stare de insolvență;
Împotriva sentinței comerciale nr.1696/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs debitoarea solicitând admiterea acestuia în sensul admiterii contestației și respingerea cererii formulate de creditoarea AUTOCAMION
Apreciază sentința atacată ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Deși prin contestația formulată a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în condițiile prevăzute de art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra acestei cereri mai înainte de dezbaterea asupra fondului.
Astfel cum a precizat și în cuprinsul contestației, nici comanda și nici facturile nu sunt semnate de reprezentanții societății și nu sunt parafate cu ștampila unității. Persoanele menționate că ar fi ridicat facturile, nu sunt nici reprezentanții și nici delegații unității împuterniciți printr-un înscris care să le confere competența necesară în acest scop; prin urmare, facturile nu sunt acceptate de ei la plată. În ceea ce privește comanda nr.- anexată facturii nr. 2008 09111/08.09.2008, aceasta este semnată și ștampilată doare de către creditoare, astfel încât aceasta nu ne poate fi opozabilă.
Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile". Debitoarea nu se află în stare de insolvență dat fiind faptul că au fonduri suficiente pentru plata datoriilor. Conform extraselor de cont depuse la dosar, se poate observa că debitoarea face plăți periodice către diverși parteneri cu care are raporturi juridice. Nu poate fi reținută nici starea de insolvență prezumată ca fiind vădită, dat fiind faptul că neplata creanței pretinse de creditoare, în termenul reglementat, se datorează faptului că ei nu datorează această sumă, iar actele invocate de creditoare nu le sunt opozabile.
Examinând recursul astfel formulat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.306 alin.2 proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor expune.
Astfel, debitoarea recurentă critică în esență neobligarea de către Tribunal a creditoarei intimate AUTOCAMION B la plata unei cauțiuni conform aret.33 alin.3 din legea insolvenței, respectiv respingerea contestației fără a lua în considerare că înscrisurile prezentate de către creditoarea intimată pentru proba creanțelor nu sunt valabile deoarece nu sunt recunoscute de către debitoarea recurentă, iar pe de altă parte același tribunal nu a efectuat o evaluare corectă a stării patrimoniului debitoarei, pronunțându-se în sensul stării de insolvență a acesteia, deși debitoarea este o societate comercială solvabilă.
Criticile debitoarei recurente nu pot fi reținute de către Curtea de Apel, fiind total neîntemeiate. Relativ la prima critică, dispozițiile art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu obligă judecătorul sindic să impună în sarcina creditorului declanșator consemnarea cauțiunii de cel mult 10% din valoarea creanțelor ci, oferă debitorului care a promovat o contestație împotriva cererii introductive să solicite consemnarea aceste cauțiuni pe seama creditorului, după care judecătorul are prerogativa admiterii sau respingerii acestei cereri. Întrucât cauza s-a soluționat la termenul la care a fost depusă contestația debitoarei recurente, contestație în care era conținută și solicitarea privind cauțiunea, judecătorul sindic pronunțându-se la același termen asupra cererii de declanșare a procedurii insolvenței, în sensul admiterii acesteia, stabilirea unei cauțiuni nu mai avea scopul prevăzut de lege, și prin urmare, creditoarea nu mai putea fi obligată la o astfel de cauțiune.
Referitor la apărea ce vizează nerecunoașterea titlurilor din care rezultă creanța creditoarei intimate, Curtea de Apel relevă că numai simpla afirmație a nerealități acestor înscrisuri, facturi și comenzi emise de către creditoare, nu pot înlătura considerentele pentru care Tribunalul a admis cererea de declanșare a insolvenței.
Sub acest aspect, Curtea relevă că potrivit art.1169.civ. cele ce face o propunere în cadrul judecății trebuie să o dovedească.
Debitoarea recurentă nu a propus nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale.
Pe de altă parte, art.46 alin.1 -3.com, statuează că obligațiile comerciale se probează printre altele cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență comercială, registrele părților și prin orice mijloace de probă admise de legea civilă.
Curtea nu are nici un temei pentru a considera nevalabile facturile și devizele de reparație depuse la dosar de către creditoare cu scopul probării creanței sale, cât timp aceste înscrisuri se referă la debitoarea recurentă și autovehiculele ce au făcut obiectul reparațiilor prestate de către creditoare.
În fine, referitor la calificarea stării de insolvență a debitoarei recurente, Curtea reține că o astfel de calificare este prevăzută de art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, în sensul că insolvența poate fi vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, sau se poate prezenta ca iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate.
În cauză, starea de insolvență stabilită de către instanță prin judecătorul sindic este cea prevăzută de art.3 pct.1 lit. a din Legea insolvenței, deoarece potrivit stării de fapt rezultată din probe, debitoarea are obligații precuniare, de plată cu titlu de creanță certă, lichidă și exigibilă către creditoarea intimată mai mari de 10.000 lei, mai precis de 36.393,49 lei, ceea ce întrece valoarea-prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea insolvenței, în reglementarea anterioară modificării acestei valori.
Prin consecință, prezumția legală de insolvabilitate ( juris de jure) nu a fost răsturnată de către debitoarea recurentă prin probe specifice contrare stării de insolvență calificată de art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul debitoarei împotriva sentinței comerciale nr.1696/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
- încetat activitatea prin pensionare -
Semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL TIMIȘOARA
JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.16.11.2009
Tehnored 2 ex.16.11.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
