Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1359/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1359R
Ședința publică de la 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare, împotriva sentinței comerciale nr.2835/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare PARCUL REZIDENȚIAL DUNĂREA
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 și intimata-debitoare prin consilier juridic care depune la dosar delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 17.11.2008 intimata-debitoare a depus la dosar întâmpinare, însoțită de set de înscrisuri, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării și înscrisurilor anexate acesteia, apărătorului recurentei-creditoare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia.
Curtea, la solicitarea apărătorului recurentei-creditoare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 și intimata-debitoare prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în susținerea recursului, depunând la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar intimatei-debitoare prin consilier juridic.
Intimata-debitoare, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri în combaterea recursului, depunând la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar apărătorului recurentei-creditoare.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Recurenta-creditoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra cererii de recurs.
Intimata-debitoare, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra cererii de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-debitoare, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și respingerii contestației formulată de debitoare. Consideră că, în mod greșit a apreciat instanța de fond că debitul neachitat constă din prejudiciul cauzat prin distrugerea navei și nu datorită chiriei neplătită de către debitoare până la momentul distrugerii navei, respectiv până la data de 12.06.2006. Învederează că facturile sunt purtătoare de dobânzi, iar intimata-debitoare trebuia să ia măsuri față de aceste facturi, respectiv fie de a fi de acord cu aceste facturi, fie de a le refuza. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata-debitoare, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect reținând că, creanța nu este certă, societatea dispunând de fonduri. Învederează faptul că facturile, reprezentând chirie, au fost refuzate la plată întrucât utilajul nu a putut fi pus în funcțiune, reclamanta neîndeplinindu-și obligațiile contractuale. Mai arată că, societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, fiind depuse la dosar extrase de cont din luna noiembrie din conținutul cărora rezultă că societatea are lichidități în cont, de asemenea, la dosar fiind depuse extrase de cont pentru lunile de vară din anul 2006, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-creditoare, prin avocat, în replică, arată că atât din contractul încheiat între părți, cât și din expertize rezultă că utilajul era în stare de funcționare. În ceea ce privește disponibilul din contul debitoarei, învederează faptul că acesta nu acoperă creanța.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2835/18.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis contestația debitoarei PARCUL REZIDENȚIAL DUNĂREA și în consecință a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare pentru recuperarea creanței în valoare de 22.540,41 lei cu titlu de debit principal și suma de 22.392,84 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că, din probele administrate nu rezultă caracterul cert al creanței, cu trimitere la corespondența și adresele reciproce emise de părți, invitațiile la conciliere pentru lămurirea problemelor legate de derularea contractului de închiriere, îndeplinirea obligațiilor contractuale și stabilirea sumelor datorate, respectiv concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu și în dosarul de urmărire penală aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cu privire la cauzele și împrejurările evenimentului tehnic care a avut loc la bordul utilajului închiriat.
A mai constatat prima instanță că, la rândul său, debitoarea a arătat că în culpă pentru producerea incidentului este creditoarea, utilajul nefiind în stare de funcționare la data închirierii, evenimentul tehnic produs la bordul utilajului datorându-se exclusiv unui viciu ascuns al transformatorului și efectuării de către creditoare a unor modificări constructive fără autorizații și proiecte.
Judecătorul sindic a concluzionat că, în condițiile în care debitoarea contestă respectarea de către creditoare a obligațiilor contractuale, precum și starea de funcționare a utilajului la data încheierii contractului, părțile având pretenții patrimoniale reciproce, corelat cu faptul că facturile depuse în dovedirea creanței sunt neacceptate la plată în condițiile art.46 Cod comercial, nu se poate reține existența unei creanțe certe și întinderea ei, pentru aceasta fiind necesar administrarea unor probe mai ample care exced cadrul procedurii insolvenței, societatea creditoare având posibilitatea recuperării creanței pe calea dreptului comun.
A relevat instanța și faptul că prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasul de cont emis la data de 10.06.2008 de către GENERALE din care rezultă situația soldului disponibil de 32.149,36 lei în contul debitoarei, fluxul operațiunilor desfășurate de aceasta, contractele de consultanță și proiectare aflate în derulare și a contractului de concesiune privind realizarea de investiții pentru construirea unui parc rezidențial, debitoarea a răsturnat prezumția relativă că ar fi în stare de insolvență, procedura insolvenței nefiind un instrument de constrângere a debitorului care refuză plata, deși posedă fonduri.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs creditoarea motivat în drept pe dispozițiile art.299 și următoarele și ale art.3041pr.civ. și pe prevederile înscrise în art.1 alin.1, art.3 pct.1 lit.a, pct.5, 6 și 31 din Legea nr.85/2006.
După prezentarea situației născută prin încheierea între părți a contractului de închiriere nr.9463/25.10.2005, a clauzelor inserate în convenție cu privire la valoarea chiriei lunare, a cheltuielilor ocazionate de ridicarea și reparațiile necesare utilajului care a format obiectul locațiunii, respectiv a cheltuielilor privind efectuarea lucrărilor de revizie, pază, întreținere și asigurare împotriva incendiului, revenind debitoarei, recurenta a prezentat condițiile în care a avut loc incendiul din data de 12.06.2006 și concluziile expertizei tehnice efectuată în dosarul Judecătoriei Giurgiu nr- privind asigurarea de dovezi cu privire la cauzele incendiului.
În continuare au fost menționate de recurentă, sumele care au format obiectul cererii introductive, creanța reprezentând valoarea chiriei neplătită pentru luna aprilie 2006 și respectiv pentru intervalul cuprins între 01.06.2006-12.06.2006 precum și penalitățile de întârziere calculate la data de 31.03.2008 în baza clauzei penală stabilită prin contractul de închiriere, urmată de detalierea a parte din considerentele sentinței atacate care au condus la respingerea acțiunii introductive.
Recurenta a susținut că hotărârea fondului este netemeinică și lipsită de temei legal, învederând în esență următoarele argumente:
- în mod greșit instanța a reținut că debitul neachitat ar consta în prejudiciul cauzat prin distrugerea navei, în realitate debitul rezultând din neachitarea, respectiv achitarea cu întârziere a chiriilor lunare datorate pentru folosința utilajului închiriat, conform facturilor emise pentru perioada anterioară distrugerii bunului prin incendiu;
- chiria era datorată în baza contractului intervenit între părți, având izvorul în perioada contractuală în care s-a asigurat folosința efectivă a navei de către debitoare, fiind lipsit de relevanță evenimentul produs la 12.06.2006 sau pretinsele vicii ascunse ale utilajului;
- pentru perioada începând cu 12.06.2006, urmează a se determina caracterul cert al creanței recurentei, constând în contravaloarea chiriilor lunare, în funcție de stabilirea culpei contractuale a pârâtei, pe calea judiciară a unei acțiuni în pretenții, prin care se vor rezolva și pretențiile privind contravaloarea navei;
- instituirea unui sechestru judiciar cu privire la navă pe considerentul reținerii unui viciu ascuns, nu înlătură obligația de plată a chiriei pentru perioada în care s-a folosit nava, această obligație contractuală subzistând independent de admiterea existenței unui viciu ascuns care ar fi cauzat incendiul;
- în cauză sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.3 din Legea nr.85/2006, recurenta fiind titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitoarei, iar neplata creanței durează de mai bine de 30 de zile;
- în mod eronat a fost admisă contestația debitoarei, refuzul de plată al facturilor reprezentând debitul principal fiind nejustificat întrucât: debitul principal privește perioada în care a fost folosită nava, chiria fiind datorată potrivit art.5 din contractul de închiriere, pentru facturile reprezentând chirie aferente lunii aprilie 2006 și pentru intervalul 01.06-12.06.2006; recurenta a îndeplinit obligația contractuală pentru asigurarea folosinței navei, facturile se referă la intervale de timp anterioare incendiului din 12.06.2006 fiind astfel nefondate susținerile debitoarei privind neasigurarea folosinței;
- facturile emise au fost acceptate la plată, contrar celor reținute de instanță, debitoarea efectuând primul refuz numai în luna noiembrie 2007, deși în condițiile în care facrurile sunt purtătoare de TVA, trebuia debitoarea fie să le refuze total sau parțial și să comunice refuzul către creditoare, fie să le înregistreze în contabilitatea proprie - registrul jurnal de cumpărări pe luna corespunzătoare;
- debitoarea nu a dovedit neînregistrarea în contabilitate și nici contestarea justificată și într-un termen rezonabil, astfel încât facturile au fost acceptate tacit și neîndoielnic de aceasta;
- concluziile expertizei efectuată în dosarul penal sunt irelevante, cât timp singura expertiză care poate fi luată în considerare de instanțele de judecată în stabilirea responsabilității contractuale, este aceea realizată în dosarul având drept obiect asigurarea de dovezi nr- al Judecătoriei Giurgiu și prin care s-a constatat că incendiul a fost cauzat de neefectuarea reparațiilor la dragă, obligație contractuală care revenea debitoarei;
- debitoarea nu a dovedit dolul privind nefuncționalitatea navei la data închirierii și nu a inițiat un demers judiciar pentru anularea contractului pe motivul existenței infracțiunii de înșelăciune în convenții;
- situațiile litigioase invocate de debitoare nu infirmă certitudinea creanței recurentei;
- greșit a apreciat prima instanță că debitoarea nu este în stare de insolvență, situația financiară negativă pe ultimii ani reieșind din informațiile de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice;
- debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență cum eronat a stabilit instanța fondului, aceasta nedovedind că a depus la administrațiile financiare, situațiile financiare pentru anul 2007 și anul 2008;
- debitoarea nu are încasări din desfășurarea unor activități de comerț, conform propriilor susțineri cuprinse în contestația acesteia disponibilul din cont provenind din împrumuturi acordate de asociatul societății;
- debitoarea a dovedit existența în cont a unui disponibil în sumă de 31.149,36 lei, dar acesta este inferior creanței totale a recurentei compusă din debit principal și penalități în valoare de 47.933,25 lei, disponibilul fiind creat pro cauza, pe parcursul litigiului din fonduri externe;
- debitoarea nu a probat depunerea situațiilor financiare anterioare anului 2006 și cele pentru anii 2007 și 2008 nici la administrația financiară și nici la Oficiul registrului comerțului, cel mai probabil aceste evidențe neexistând.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea contestației debitoarei și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței promovată împotriva acestei societăți.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 17.11.2008 intimata-debitoare PARCUL REZIDENȚIAL DUNĂREA a solicitat respingerea recursului, partea detaliind amplu argumente de fapt și încadrarea în drept a acestora de natură a combate criticile evocate de recurentă și să ateste temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești atacate.
În susținerea căii de atac și în combaterea acesteia părțile au solicitat proba cu acte, fiind depuse înscrisurile atașate la filele 138-151 din prezenta cauză.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că prin nici unul din motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, prezentate în conținutul hotărârii criticate, nu se relevă de judecătorul sindic să sumele pretinse de reclamanta-creditoare reprezintă prejudiciul cauzat prin distrugerea navei.
Dimpotrivă, instanța fondului a menționat în partea introductivă a hotărârii precum și în considerentele care au condus la adoptarea soluției pronunțate că debitul evocat prin cererea introductivă, reprezintă contravaloare chirie al cărei cuantum lunar a fost stabilită prin convenția părților la 7.000 Euro plus TVA și respectiv penalități de întârziere prestabilite prin înțelegerea părților, fiind astfel nefondate criticile formulate în acest sens de către reclamanta-creditoare.
Neîntemeiate apar și criticile privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în valoarea chiriei stabilită prin art.5 din contractul de închiriere și care a fost solicitată prin facturile emise de recurentă la data 28.04.2006 și la data de 27.07.2006, facturi acceptate tacit și neîndoielnic de debitoare, atât timp cât aceasta nu a probat că nu le-a înregistrat în contabilitate și nu le-a contestat într-un termen rezonabil, primul refuz de plată fiind efectuat în noiembrie 2007.
Actele și lucrările cauzei relevă temeinicia constatării instanței fondului în sensul nedovedirii de către creditoarea-recurentă a condițiilor instituite prin art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind certitudinea debitului.
Astfel, facturile menționate prin cererea introductivă cât și prin motivele de recurs emise la 28.04.2006 și la 27.07.2006, existente la filele 7-11 din dosarul de fond, nu poartă nici o semnătură de primire din partea reprezentantului legal având competența de a angaja societatea intimată-debitoare, neîntrunind deci condiția instituită prin art.46 Cod comercial.
Prima instanță a reținut separat de nesemnarea respectivelor facturi și faptul că debitoarea a refuzat expres acceptarea acestora la plată, astfel cum rezultă din adresele emise de această parte, anexate la filele 168-172 ale dosarului, prin care se justifică refuzul, pe neîndeplinirea de către creditoare a obligațiilor sale contractuale, imposibilitatea folosirii bunului care a format obiectul convenției de închiriere, datorită deficiențelor ascunse generate de vechime și întreținere necorespunzătoare a echipamentelor, debitoarea susținând că a fost înșelată la încheierea contractului, aspecte menționate și prin corespondența purtată între părți atașată de intimată în calea de atac.
Nu poate fi primită de C, susținerea recurentei privind acceptarea tacită a facturilor, consecința netransmiterii refuzului într-un termen rezonabil, în condițiile în care nu s-a dovedit data la care debitoarea a primit facturile în litigiu, borderourile anexate la filele 11 și 8 din dosarul de fond neindicând expres numărul facturii comunicată prin intermediul organelor poștale, acestea nefiind completate prin confirmare de predare-primire către partea adversă a înscrisurilor respective, iar pe de altă parte nu este menționat care este termenul rezonabil și actul normativ care îl reglementează.
Probele cu înscrisuri administrate în prima fază procesuală atestă că judecătorul sindic a reținut în mod corect, că nu a fost neîndoielnic dovedit caracterul cert, exigibil al creanței și întinderea acesteia, în condițiile în care ambele părți au emis invitații la conciliere pentru lămurirea problemelor legate de îndeplinirea obligațiilor contractuale și stabilirea sumelor datorate, pretinse de fiecare din participanții în litigiu.
Astfel creditoarea-recurentă prin adresa anexată la filele 135-137 înțeles să convoace debitoarea-intimată la conciliere directă conform art.7201pr.civ. pentru pretențiile având drept obiect chirie restantă începând cu luna aprilie 2006 și până în decembrie 2006, deci inclusiv pentru perioada de timp aferentă debitului evocat în prezenta cauză, precum și pentru contravaloare lipsă folosință și daune interese.
La rândul său, debitoarea a emis două comunicări pentru conciliere directă prin adresele atașate la filele 176-199, privind pretențiile bănești pretinse de la creditoare, susținând că, utilajul care a format obiectul contractului de închiriere a fost nefuncțional de la data predării și nu a putut fi pus în funcțiune cu toate lucrările efectuate, despăgubirile solicitate cu titlu de daune interese și cheltuieli fiind consecința neexecutării de către creditoare a obligațiilor acesteia, înscrise în aceeași convenție de închiriere purtând nr.9463/2005.
Înscrisurile depuse în dosarul de fond, cât și în calea de atac, atestă existența între aceleași părți și a altor litigii, aflate pe rolul instanțelor de drept comun sau a organelor de cercetare penală, cauze în care a fost dispusă efectuarea unor rapoarte de expertiză tehnică, în scopul identificării nu numai a împrejurărilor și cauzelor care au determinat incendiul din data de 12.06.2006, dar inclusiv asupra modului de derulare a contractului de locațiune încheiat între părți, cu raportare la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Existența acestor litigii civile și penale purtate între părți este recunoscută de recurentă inclusiv prin motivele pe care a întemeiat calea de atac promovată, analiza și însușirea concluziilor dezvoltate prin rapoartele de expertiză dispuse în respectivele cauze constituind atributul instanței de drept comun ori a organelor care efectuează cercetări penale.
În aceste condiții, în opinia Curții, în mod întemeiat prima instanță a reținut prin sentința comercială atacată că, în condițiile în care debitoarea contestă respectarea de către creditoare a obligațiilor contractuale care reveneau acesteia în calitate de locator, precum și starea de funcționare a utilajului la data încheierii contractului de închiriere, cele două părți având pretenții reciproce, nu se poate reține existența unei creanțe certe și întinderea acesteia, fiind necesară în acest scop administrarea unui probatoriu mai amplu, care exced cadrul procedurii insolvenței reglementată prin Legea nr.85/2006, valorificarea creanței trebuind a avea loc pe calea dreptului comun.
Nu pot fi reținute celelalte argumente evocate de recurentă, în sensul probării caracterului cert și exigibil al creanței sale, condiții rezultate numai din prevederile art.5 din contractul de închiriere nr.9463/25.10.2005, Curtea constatând că debitoarea a contestat valoarea chiriei solicitată pe intervalul de timp precizat prin acțiune, cu motivarea că aceasta nu este datorată, utilajul închiriat nefiind funcțional încă de la data semnării convenției, stabilirea realității susținerilor părților cu referire la modul de îndeplinire a obligațiilor convenționale care le reveneau, fiind condiționată de administrarea unui probatoriu amplu specific litigiilor purtate pe dreptul comun.
Curtea reține și faptul că intimata-debitoare prin înscrisurile depuse în timpul primei faze procesuale a probat, astfel cum a constatat și prima instanță că are disponibil în cont în limita sumei indicată în acest sens prin sentința comercială atacată, valoarea disponibilului fiind superioară cuantumului debitului principal evocat de creditoarea-recurentă.
Critica invocată prin motivele de recurs, în sensul că disponibilul nu acoperă și valoarea penalităților de întârziere, parte a creanței evocată prin acțiune, apare nefondată, în raport de caracterul accesoriu al pretențiilor solicitate cu acest titlu, acestea fiind condiționate de probarea certitudinii debitului principal, dovadă neefectuată în cauza prezentă.
Inexistența întocmirii și prezentării situațiilor financiare aferente anului 2006 la organele financiare și la registrul comerțului, evocată de recurentă, a fost infirmată de intimată prin dovezile anexate în calea de atac, care atestă înregistrarea respectivelor documente la oficiu registrului comerțului și respectiv la organele administrației financiare, acte existente la filele 85-91 din prezentul dosar, pentru situații anul 2008 nefiind expirat termenul de întocmire a respectivelor situații.
Curtea constată totodată că recurenta nu a dovedit în nici un mod, că intimata a creat pro cauza disponibilul bănesc aflat în contul deschis la. ori din surse externe activității societății și nici starea de insolvență atestată de datele existente pe site-ul finanțelor, motivele de recurs dezvoltate în acest sens, rămânând la stadiul unor susțineri neprobate.
Concluzionând, Curtea reține că, în mod justificat, instanța fondului a constatat că, nu a fost dovedit în mod neîndoielnic caracterul cert al creanței și faptul că debitoarea a răsturnat prezumția de insolvență, fără ca inițiatoarea cererii introductive să solicite și deci să fie administrate alte probe, de natură să ateste îndeplinirea cerințelor reglementate prin art.3 punctul 1 lit.a și art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
În considerarea celor expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare, împotriva sentinței comerciale nr.2835/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare PARCUL REZIDENȚIAL DUNĂREA, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored./ 2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
