Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1362/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1362R
Ședința publică de la 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.3728/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare prin lichidator judiciar și ASOCIAȚII
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3728/18.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, fost administrator al debitoarei SC și a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitoarea din evidența registrului comerțului, notificarea hotărârii, respectiv plata remunerației lichidatorului judiciar și a cheltuielilor de procedură din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța soluția respingerii acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 prima instanță a reținut în esență că, reclamanta-creditoare nu a dovedit întrunirea elementelor privind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa pentru a fi atrasă răspunderea pârâtului, prin cerere nefăcându-se nici o referire la modalitatea concretă în care pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare anuale.
Măsura închiderii procedurii insolvenței a fost adoptată în temeiul prev. art.131 din Legea nr.85/2006, în averea debitoarei neexistând bunuri, fiind admisă propunerea formulată în acest sens de către lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs creditoarea - reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. și pe prevederile Legii nr.85/2006, ale Legii nr.82/1991, Legii nr.31/1990 și ale art.1540,1082 Cod civil.
În motivarea căii de atac recurenta a susținut în esență următoarele argumente:
-în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși în cauză erau îndeplinite condițiile art.138 lit.d din lege, administratorul-pârât depunând în mod sporadic declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, fiind astfel încălcate dispozițiile G nr.68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe precum și prevederile art.73 și art.201 din Legea nr.31/1990 și ale legii contabilității nr.82/1991, ultima raportare contabilă fiind aceea aferentă perioadei 01.01.2007 - 30.06.2007;
-administratorul debitoarei deși notificat de lichidator nu a predat documentele contabile ale societății, ceea ce echivalează cu determinarea dispariției acestora, această cauză împiedicând lichidatorul judiciar să verifice modalitatea de înregistrare a operațiunilor contabile și legalitatea lor și să identifice cauzele concrete care au dus la încetarea de plăți;
-nedepunerea actelor arată intenția vădită de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori;
-această inacțiune reprezintă fapta ilicită care atrage răspunderea pârâtului administrator, care poartă răspunderea organizării și conducerii contabilității, prejudiciul constând în creanțele înregistrate care nu pot fi acoperite integral din averea debitoarei, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat, atât timp cât se constată insuficiența activului pentru efectuarea plăților;
-răspunderea administratorului este reglementată de dispoziții art.72 și 73 din Legea nr.31/1990, referitoare la mandat, iar potrivit art.154o Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului, care are și caracter oneros conform art.374 Cod comercial;
-culpa pârâtului este de asemenea prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.137 din Legea nr.64/1995, având în vedere că o societate comercială nu poate funcționa viabil, atunci când administratorul manifestă dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății;
-fapta ilicită este reprezentată de managementul defectuos desfășurat de organele de conducere ale societății, care a condus la prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia, fiind astfel dovedită și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea în tot a sentinței, primei instanțe, iar pe fond admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale a pârâtului - fost administrator, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În dovedirea susținerilor recurenta nu a solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că inițiatoarea cererii privind atragerea răspunderii personale, nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac, nu a solicitat și deci nu au fost administrate probe care să dovedească fapta imputată pârâtului și modul în care aceasta a cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Curtea reține că, nedepunerea situațiilor contabile la organele fiscale și neprezentarea documentelor la solicitarea lichidatorului, nu atrage automat răspunderea instituită prin art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, dacă nu se probează că aceste inacțiuni au cauzat ajungerea societății în încetare de plăți.
Era deci obligatoriu a se dovedi că neîntocmirea, nedepunerea unor acte situații contabile, fapte omisive, au avut drept consecință directă starea de insolvență și în continuarea producerea prejudiciului reclamat de recurenta-creditoare, căreia îi revenea sarcina probei conform art.1169 Cod civil.
Recurenta-reclamantă s-a mulțumit însă prin cererea introductivă să redea conținutul unor prevederi normative care reglementează întocmirea și înregistrarea documentelor contabile, urmată de prezentarea unor considerente proprii privind incidența răspunderii fostul administrator potrivit regulilor mandatului comercial, cu titlul oneros, etc, în calea de atac fiind reluată aceeași argumentație generală, nesprijinită însă de dovezi pertinente și concludente.
Actele și lucrările dosarului de fond reflectă o situație de fapt contrară susținerilor recurentei, în sensul că lichidatorul judiciar prin raportul de activitate depus la termenul de judecată din 20.03.2008 (filele 85-86) a concluzionat că nu sunt întrunite elementele răspunderii personale pentru nici una din ipotezele reglementate prin art.138, acesta menționând expres că ținerea contabilității a avut loc conform dispozițiilor legale.
Prin raportul efectuat la 18.09.2008 (filele 98-99 dosar fond) se relevă predarea documentelor societății, iar prin raportul privind cauzele insolvenței (filele 87-89) se indică drept principale cauze ale insolvenței amânarea achitării datoriilor către bugetul de stat datorită lipsei de interes a asociatului, cauză care a condus datorită dobânzilor și penalităților, la înregistrarea unui nivel al datoriilor la buget ce depășește capacitatea de achitare a societății, fără însă a se concluziona în sensul formulării acțiunii reglementată prin art.138 din lege privind procedura insolvenței.
Curtea nu poate primi susținerea recurentei că răspunderea intimatului-pârât este prezumată, prezumată fiind și culpa și legătura de cauzalitate și că răspunderea este generată de regulile mandatului comercial tacit, sens în care au fost invocate dispozițiile înscrise în art.1082, 1540 Cod civil, art.72 - 73 din Legea nr.31/1990 și ale art.374 Cod comercial, natura juridică a răspunderii personale a administratorului în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 fiind aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, pentru care trebuie dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 privind răspunderea contractuală pe bază de mandat, sunt aplicabile exclusiv răspunderii administratorului în raporturile cu societatea comercială unde îndeplinește această calitate, iar nu în cazul răspunderii față de terți având drept cauză juridică prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin dispozițiile art.138 legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina organelor de conducere, pornind de la faptul neîntocmirii/nedepunerii unor documente contabile, fiind deci necesar a se proba îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale speciale, nefiind deci suficiente numai evocarea unor astfel de situații și înserarea conținutului articolelor cuprinse în legislația civilă și comercială incidente răspunderii derivând din mandatul comercial.
Pentru considerentele detaliate, Curtea constată că prin sentința comercială atacată, în mod corect judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, astfel încât în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va dispune respingerea recursului declarat împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.3728/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare prin lichidator judiciar și ASOCIAȚII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 18.12.2008
Tehnored. - 18.12.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
