Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1377/R-COM
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERELĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr.17, județul V, împotriva sentinței nr. 1270 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori PRIMĂRIA MUNICIPIULUI R, AVAS, cu sediul în--11, sector 1, intimați-debitori fiind SC SRL R, cu sediul în Râmnicu V,-,.7,.D,.11, județul V, domiciliată în Rm. V,-, județul V, lichidator fiind CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-creditoare arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentantul recurentei-creditoare, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 9.01.2009 reclamanta DGFP V, în calitate de mandatar al comitetului creditorilor, constituit în cadrul procedurii insolvenței, privind pe debitoarea SC SRL Rm.V a solicitat instanței obligarea pârâtei, fost administrator al debitoarei, la plata sumei de 4.245 lei, cu instituirea sechestrului asigurător asupra averii acesteia, conform art.141 din Legea nr.85/2006.
În motivare se arată că, prin Sentința nr.113/C/25.01.2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea SC SRL Rm.V, procedură în care reclamanta s-a înscris la masa credală cu suma de 4.245 lei.
Reclamanta arată că pârâta, fost administrator al debitoarei, se face vinovată de neținerea contabilității în conformitate cu legea, refuzând predarea actelor contabile către lichidatorul desemnat în cauză.
De asemenea, se invocă și faptul că pârâta a folosit bunurile societății, așa cum s-a reținut prin raportul lichidatorului, condiții în care se impune angajarea răspunderii acesteia în temeiul dispozițiilor art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, raportat la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea cererii, arătând că în cerere nu sunt menționate în concret faptele exacte de care se face vinovată pârâta.
În fapt, pârâta menționează că nu i s-a adus la cunoștință de către lichidator faptul de a preda actele contabile pe care le deține, iar în plus însușirea bunurilor societății și nepredarea acestora,nu i se poate imputa, atâta timp, cât debitoarea, nu mai deține nici un bun în patrimoniu, ultimele bunuri, (stoc de băuturi răcoritoare) fiind valorificate chiar de către reclamantă.
În final, pârâta invocă prescripția extinctivă în ceea ce privește creanța reclamantei, având în vedere că, aceasta provine din anul 2000, temeiul juridic al excepției fiind dispozițiile art.98 alit.a) din OG nr.11/1996 și art.89 alin.1) Cod procedură fiscală.
Prin Sentința nr.1270/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin Judecătorul sindic a fost respinsă cererea formulată de reclamanta DGFP
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut următoarele:
Societatea SC SRL a fost înființată în anul 1991, societate care a avut ca unic asociat și administrator pe pârâta.
Activitatea principală a societății, a fost comercializarea mărfurilor en gross și cu amănuntul.
Ca urmare a nepreschimbării certificatului de înmatriculare, în anul 2007, s-a constatat dizolvarea de drept a societății, conform Legii nr.359/2004, condiții în care a fost numit ca lichidator Cabinetul de Insolvență, în vederea lichidării societății, în procedura prevăzută de dreptul comun, cuprinsă în Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Întrucât lichidatorul, nu a primit documentele contabile ale debitoarei pentru definitivarea operațiunii de lichidare, acesta a sesizat instanța în vederea deschiderii procedurii simplificate a insolvenței.
Această procedură a fost deschisă, prin Sentința nr.1270/2009, iar, în cadrul procedurii, lichidatorul desemnat nu a primit documentele contabile ale societății, condiții în care s-a formulat prezenta cerere de antrenare a răspunderii personale.
În formularea acțiunii, reclamanta a avut în vedere Raportul final al lichidatorului, raport în care lichidatorul a relatat că administratorul societății, nu a fost găsit la sediul societății, sediu care era chiar la -domiciliul pârâtei, ca urmare a împrejurării că, aceasta nu mai locuia la acea adresă de circa 6-7 ani -fila 58 dosar.
La dosar, s-au depus documente emise de către reclamantă în legătură cu creanța pe care o deține, acte din care rezultă că în urma controlului efectuat în data de 28.09.1998, s-au constatat datoriile societății debitoare față de stat, datorii formate din impozit pe salarii, impozit pe profit, TVA, la care se adaugă o taxă auto, inclusă în Nota de constatare din 1.03.1999 -filele 108-109 dosar.
Pentru valorificarea acestei creanțe, așa cum reiese din actele aflate la filele 117-125 dosar, reclamanta a procedat la sechestrarea mărfurilor deținute de debitoare, pentru care a organizat licitația din 11.01.2000.
După data controlului și sechestrarea fondului de marfă, debitoarea nu a mai desfășurat nicio activitate comercială, așa cum s-a precizat în Ședința publică din data 29.04.2009.
În susținerea apărărilor sale, pârâta a înțeles să depună la dosar actele de la filele 105-112, 136-138, acte potrivit cărora în patrimoniul debitoarei, nu mai exista niciun bun, la data deschiderii procedurii insolvenței.
A constatat că temeiul juridic al acțiunii, îl constituie dispozițiile art.138 lit.a) și d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, dispoziții potrivit cărora " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Textul sus-citat, nu este incident în cauză, având în vedere faptul că, pârâta nu se face vinovată de ținerea unei contabilități cu încălcarea dispozițiilor legii, faptă care să fi condus la intrarea în încetare de plăți a debitoarei.
Această concluzie, rezultă din actele depuse atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă, acte care dovedesc împrejurarea că, societatea debitoare, nu a mai desfășurat nici o activitate comercială începând cu anul 1999, ca urmare a acumulării de datorii față de reclamantă, datorii care nu au fost acoperite nici în urma scoaterii la licitație publică a fondului de marfă sechestrat.
Cu prilejul controlului dispus de reclamantă și care a avut loc în anul 1998, nu s-a reținut vreo culpă a pârâtei în ținerea nelegală a contabilității, concluziile Notei de constatare fiind trase în baza evidenței contabile puse la dispoziția organelor de control de către pârâtă -fila 105 dosar.
Referitor la fapta de folosire a bunurilor societății, în scop personal sau în folosul altei persoane, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, ultimele bunuri deținute de debitoare au fost valorificate, pe de o parte, de către reclamantă, iar pe de altă parte, de către executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare silită nr.356/1999, prin vânzarea stocului de marfă și respectiv, a autoturismului CIELO, aflate în patrimoniul debitoarei.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada nici a existenței altor bunuri care să fi fost deținute de debitoare înainte de intrarea în insolvență, bunuri care să fi fost valorificate de pârâtă în forma prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, cererea reclamantei a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și că, urmează a fi respinsă.
Împotriva aceste soluții, reclamanta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în disp.art.304 pct. 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, a apreciat în mod greșit, că nu se poate antrena răspunderea administratorului, în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, câtă vreme, prin nota de constatare din data de 01.03.1994, întocmită de către organul fiscal competent, i s-a pus în vedere intimatei să se prezinte la sediul său cu actele contabile ale debitoarei.
A mai susținut că, debitoarea avea obligația să depună situațiile financiare și rapoartele contabile, pe perioada 2004 - 2007, însă nu a făcut-o, deși a fost notificată și de asemenea, că trebuia să înceteze activitatea societății, solicitând încuviințarea procedurii de insolvență, pentru a nu crea prejudicii mai mari;
- instanța de fond, nu a avut în vedere raportul final întocmit de către "Cabinetul individual, de insolvență " și de judecătorul delegat de pe lângă ORC V, având în vedere dizolvarea societății debitoare, pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.359/2004.
Intimata în calitate de administrator, avea obligația să aibă o evidență a activității comerciale pe care o desfășoară, să țină registre de contabilitate, în care să consemneze operațiunile cu caracter patrimonial și să facă în mod juridic inventarul și bilanțul.;
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece, prin neținerea evidenței contabile, a registrelor, se încalcă dispozițiile art.20-31, 39 și 40 din Legea nr.82/1991 și art.22-34, 887 și 880 din Codul comercial.
A mai susținut totodată, că dispozițiile art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, impun obligația solidară a administratorilor față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul și la prevederile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca nefondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma:
Astfel, instanța de fond a reținut că debitoarea, nu a mai desfășurat activitate comercială din anul 1999, iar în aceste condiții, nu avea cum să țină contabilitatea în perioada 2004 - 2007. Pe de altă parte, la momentul formulării acțiunii, societatea era deja dizolvată, pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, fiind deja supuse licitației, bunurile deținute.
Prin urmare, societatea nu a intrat în insolvență, datorită neținerii contabilității, în conformitate cu legea și chiar dacă fapta îi este imputabilă intimatei nu se poate dispune antrenarea răspunderii personale a acesteia, câtă vreme fapta sa, nu a avut nici un fel de consecință. Se constată, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs și nu sunt încălcate dispozițiile Legii nr.85/2006.
Totodată, se constată că, recurenta nu a reținut culpa pârâtei în modalitatea de ținere a contabilității, prin controlul realizat în anul 1998.Managementul defectuos, al societății, nu este sancționat de lege.
În concluzie, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERELĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr.17, județul V, împotriva sentinței nr. 1270 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori PRIMĂRIA MUNICIPIULUI R, AVAS, cu sediul în--11, sector 1, intimați-debitori fiind SC SRL R, cu sediul în Râmnicu V,-,.7,.D,.11, județul V, domiciliată în Rm. V,-, județul V, lichidator fiind CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
TC/8 ex.
21.12.2009
Jud fond.M
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
