Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.146/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea M, jud. T împotriva sentinței civile nr. 1757/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată P, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat codruța M în reprezentarea debitoarei recurente M, jud. T, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii de către creditoarea intimată o cerere prin care arată că înțelege să renunțe la judecată în baza art.246, întrucât debitul a fost achitat în totalitate și pe cale de consecință solicită închiderea procedurii insolvenței.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta debitoarei recurente solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a sentinței civile atacate și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1757/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SRL, cu sediul în P,-, corp D,. 1-Ci, birou nr. 10, jud. A, CUI -, J- pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL. În temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței. a numit administrator judiciar pe T cu sediul în T, Calea Martirilor 1989, nr.100 care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege și va avea o retribuție de 3000 lei RON, ce va fi achitată conform art. 4 alin. 4, din fondul special de lichidare, aflat în administrarea UNPIR Filiala
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea formulată la 03.12.2009 de creditoarea SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței.
Constatând că debitorul se află în încetare de plăți,
Constatând că, creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului într-un cuantum superior valorii-prag prevăzută de lege, dovedită cu copii după: decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, titluri executorii și somații emise împotriva debitoarei,
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legii,
Împotriva sentinței civile nr. 1757/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, prin care, în baza art. 8 din Legea nr. 85/1996, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a Sentinței civile nr. 1757/03.12.2009 și, rejudecand cauza pe fond, să se dispună respingerea cererii de deschidere a procedurii, constatând ca debitul a fost stins prin plata, înainte de pronunțarea sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civila nr. 1757/03.12.2009 pronunțata in Dosarul nr- al Tribunalului Timiș, judecătorul sindic a admis cererea formulata de creditoarea si a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
Din totalul creanței în valoare de 85.445,84 lei am achitat suma de 75.103,62 lei înainte de pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii, rămânând neachitata o diferența de -J 0.342.22 lei, creanța rămasa situându-se sub nivelul valorii-prag prevăzute de lege pentru declanșarea procedurii insolvenței. Facem precizarea ca societatea creditoare SRL nu mai are nici o pretenție din partea societății SRL Ia plata diferenței in suma de 10.342.22 lei.
În consecința, la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței de către tribunal, nu era îndeplinita condiția esențiala a existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile a creditoarei asupra subscrisei, in cu n atu mul minim prevăzut de lege de 30.000,00 lei.
Nu se află in stare de insolvență, așa cum este aceasta definita de art. 3 alin. 1) din legea anterior menționata, respectiv patrimoniul societății noastre nu se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata creanțelor exigibile.
Astfel, deși lit. a) a al. 1 din articolul 3 al legii instituie o prezumție legala privind starea de insolvența vădita a debitorului care nu-si plătește datoria in termen de 30 de zile de la data scadentei, subscrisa nu s-a aflat si nu se afla in stare de insolvența in sensul legii speciale in materie.
In susținerea afirmației învederează instanței faptul ca deschiderea procedurii s-a dispus la cererea creditoarei pentru o creanța de 85.445,84 lei, in situația in care societatea noastră realizează o cifra de afaceri lunara de 70.000 lei. Pe parcursul colaborării am achitat toate sumele scadente, neexistand nici un incident cu excepția celui referitor la plata sumei ce reprezintă creanța care a generat deschiderea procedurii, suma vădit disproporționata fata de cifra noastră de afaceri si chiar fata de sumele achitate in decursul colaborării cu creditoarea.
Condiția existentei stării de insolvență în patrimonial debitoarei nu este îndeplinita; societatea a efectuat o plata parțial, achitând debitul restant ( mai puțin penalitățile de întârziere), anterior pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, plata in urma căreia creanța rămasa de achitat se situează sub nivelul valorii-prag de 30.000,00 lei prevăzuta de lege pentru declanșarea procedurii insolvenței, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
In consecința, nefiind îndeplinită una dintre condițiile esențiale prevăzute de lege pentru declanșarea procedurii - existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile in cuantum de minim 30.000,00 lei - nu subzista nici o rațiune pentru care Soluția instanței de fond sa fie menținută.
Astfel cum rezulta din situațiile financiare pe care le depune în probatoriu, societatea nu s-a aflat și nu se afla nici acum in stare de insolvență, respectiv acea stare a patrimoniului care debutează cu încetarea plaților, are caracter de constanta si poate fi rezolvata numai in cadrul procedurii insolvenței prin intermediul redresării prin plan sau a încetării prin lichidare judiciară. Sintetizând, în drept, Legea nr. 85/2006 a reglementat o prezumție legala relativa de insolvență care scutește creditorul de probarea încetării de plați. Totodată, legea da posibilitate debitorului de a răsturna aceasta prezumție prin contestarea stării de insolvență.
Tocmai pentru situații de acest gen, in doctrina prezumția legala amintita a fost criticata (., op.cit, p. 607), iar in practica instanțelor judecătorești nu s-a dat întotdeauna eficienta acestei prezumții de insolvența pentru cazul in care debitorul, rămâne în pasivitate, necontestand cererea creditorilor.
Astfel, sub incidența vechii reglementari in materie, Legea nr. 64/1995, instanța a pronunțat o decizie in care s-a arătat ca faptul ca debitoarea nu a făcut contestație nu poate fi un argument in susținerea cererii de declanșare a procedurii falimentului (.civ. a Curții de Apel București nr. 677/29.11.1999). Si alte instanțe, deși au constatat tardivitatea contestației, au trecut totuși la analiza acesteia pe fond, considerând acest demers necesar pentru stabilirea insolvenței ( Sent.civ. nr.5/19.10.1999 a Tribunalului Brașov ).: Cererea introductiva nu poate insa produce efecte juridice decât daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege in art. 24, astfel ca, judecătorul sindic este obligat să verifice și a constate îndeplinirea acestor condiții chiar daca debitorul nu introduce contestație sau contestația sa este anulata fără a fi examinata pe fond, deoarece legiuitorul nu a înțeles să reglementeze condițiile declanșării procedurii numai pentru a fi invocate nerespectarea lor in contestația debitorului. Normele care reglementează condițiile declanșării procedurii sunt de ordine publica si nu ocrotesc numai interesele debitorului, astfel că examinarea îndeplinirii lor din oficiu se impune judecătorului sindic. In consecința, cum in cauza nu lipsa de lichidități constituie motivul neplății creanței, nu era îndeplinita cerința existentei insolventei." (. civ. Nr. 322/03.11.1999 a Curții de Apel Pitești ).
Consideră ca instituirea acestei prezumții are in primul rând rolul de a ușura probațiunea creditorilor cu privire la încetarea de plați, însa instanța trebuie sa analizeze existenta reala a tuturor condițiilor, inclusiv a celei privind insolvența, întrucât Legea, in chiar articolul 1 al acesteia, arata ca ea se aplica debitorilor "aflați în stare de insolvența." In acest sens apreciază că pot fi luate în considerare și elementele de fapt de natura celor prezentate mai sus, arătate într-un recurs precum cel din cazul de fata.
Aceleași considerente rămân valabile și referitor la aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, astfel ca oficialitatea in aprecierea insolvenței debitorului în cazul in care acesta nu contesta o atare stare a patrimoniului se menține si in cazul legii in materie aplicabile in speța.
In susținerea afirmației precizează că legea arata ce se întâmpla doar pentru cazul in care debitorul " nu contesta in termenul prevăzut la alin. 2, ca ar fi in stare de insolvența și își exprima intenția de a-și reorganiza activitatea" si anume in acest caz judecătorul sindic va deschide procedura generala ( reiese ca necontestarea si manifestarea intenției sunt condiții cumulative de deschidere a procedurii generale). În consecința, în pofida prezumției amintite consideră ca judecătorul va trebui sa stabilească realitatea incapacității de plați recurgând și la administrarea de noi probe in susținerea prezumției.
Susține astfel ca prezumția rămâne un mijloc de degrevare a creditorului de sarcina probării insolvenței, însa nu constituie singura dovada a existentei reale a acesteia. În acest sens, reiterează faptul ca procedura se aplica debitorilor insolvent, fiind necesară constatarea reala a stării de insolvența. Astfel, inclusiv atribuțiile judecătorului sindic s-au modificat de la simpla dare a hotărârii de deschidere a procedurii la "pronunțarea motivata a hotărârii de deschidere a procedurii" ( a se vedea art.l 1 lit. a din Legea nr. 64/1995 rep. si din Legea nr.85/2006).
In consecința, solicită să se constate ca debitul restant a fost stins prin plata anterior datei de pronunțare a sentinței de deschidere a procedurii, subscrisa nu se afla in stare de insolvență. respectiv in stare de încetare a plaților fata de creditoarea care a formulat cererea sau fata de orice alți parteneri contractuali. Mai mult, așa cum rezulta din înscrisurile depuse în susținerea recursului, societatea și-a desfășurat în mod normal activitatea, raportat la condițiile economice nefaste, a efectuat inclusiv către creditoare plați semnificative de natura sa dovedească intenția de stingere a creanței. Nu s-a probat cu privire la societatea existent unei incapacități de plata cu caracter de constanta de natura să la concluzia că se află în stare de insolvență în sensul Legii nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, desființarea in totalitate a Sentinței civile nr. 1757/03.12.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș in Dosarul nr- si, pe fond, să se dispună respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulata de creditoare.
La primul termen de judecată creditoarea intimată Pad epus la dosar o cerere de renunțare la judecată asupra cererii de deschidere a procedurii insolvență asupra debitoarei M, jud. T, arătând că nu mai are nici fel de pretenții asupra patrimoniului acesteia și în consecință solicită să se ia acte de renunțare potrivi art.246 proc.civ.
Conform art.246 alin.1 proc.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la cerere fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Prin consecință, având în vedere cererea expresă formulată de către creditoarea intimată în procedură P ( fila 18 dosar recurs), prin care solicită să se ia act de renunțarea la judecata cererii de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitoarei M, jud. T, renunțare ce are caracter neechivoc și îndeplinește condițiile prevăzute de art.246 proc.civ, Curtea de Apel urmează a admite recursul debitoarei pe acest temei, modificând sentința atacată cu recurs în sensul aplicării art.246 proc.cvi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul debitoarei M, jud. T împotriva sentinței civile nr. 1757/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în senul că ia act de renunțarea creditoarei P la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea.
Dispune comunicarea prezentei la. de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.26.02.2010
Tehnored 2 ex.26.02.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
