Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1726/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1526
Ședința publică de la 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.245/F/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații creditori PRIMARIA S, INSPECTORATUL TERITORIAL D munca I, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 245/F/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de lichidatorul PRO și în temeiul articolului 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura falimentului debitoarei SC SRL, dispunând radierea societății debitoare din registrul comerțului. A dispus notificarea hotărârii debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea sentinței în Buletinul Procedurilor de Insolvență. L-a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri sau responsabilități privind procedura și în temeiul articolului 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 a dispus plata către lichidator a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut în esență că, în raport de dovezile prezentate de lichidator referitoare la lipsa oricăror bunuri în averea debitoarei pentru a fi valorificate, având în vedere și faptul că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, sunt întrunite cerințele articolului 131 din Legea nr. 85/2006 privitoare la închiderea procedurii.
A făcut aplicarea dispozițiilor articolului 135 și 136 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cauza fiind înregistrată sub același număr la 16 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Comercială.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și, având în vedere că hotărârea nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, solicitat și examinarea cauzei sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
A prezentat care este titlul executoriu pe care îl deține împotriva societății debitoare, respectiv protocolul nr. 39 din 3 martie 2004 prin care a preluat de la CAS I de 103,02 lei împotriva debitoarei.
A susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile articolului 131 din Legea nr. 85/2006 dând curs cererii lichidatorului judiciar în condițiile în care acesta din urmă a solicitat închiderea procedurii fără a identifica motivele apariției stării de insolvență în conformitate cu dispozițiile articolului 20, 25 și 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
A criticat și împrejurarea că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța recurentei, cauzele concrete care au determinat nevirarea contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. De asemenea, a criticat raportul final al lichidării, susținând că acesta trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizate, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată.
În fine, a susținut că judecătorul-sindic nu și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, deși acest lucru se impunea întrucât nici un creditor nu avea acces la documentele societății debitoare. Totodată, a criticat lipsa rolului activ concretizat și în faptul că judecătorul-sindic nu a solicitat asistența comitetului creditorilor într-o problemă ce-i viza direct pe creditori.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 299 -316 Cod procedură civilă, pe dispozițiile legii nr. 85/2006 și pe dispozițiile OUG nr. 95/2003.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
De esența criticilor dezvoltate în motivele de recurs este susținerea despre împrejurarea că judecătorul-sindic a procedat greșit la închiderea procedurii, nesocotind astfel dispozițiile articolului 131 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există un raport privitor la motivele ajungerii societății debitoare în insolvență.
Această susținere nu poate fi primită de că atât administratorul judiciar, cât și lichidatorul au obligația prevăzută de articolul 20 alin. 1 lit. b și de articolul 25 lit. din Legea nr. 85/2006 de a întocmi și de a depune la dosarul cauzei un aport privitor la cauzele ajungerii debitorului în insolvență precum și la persoanele vinovate de starea de insolvență.
Se constată că în cauză un astfel de raport a fost depus, el aflându-se la filele 68 - 69 ale dosarului de fond.
În cuprinsul acestui raport lichidatorul judiciar, același cu administratorul judiciar, a arătat că nu se poate pronunța în legătură cu cauzele ajungerii debitoarei în insolvență, întrucât nu a fost respectată obligația instituită în sarcina administratorului debitoarei, anume aceea de a depune documentele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006.
Din cuprinsul aceluiași raport se constată că lichidatorul judiciar nu a rămas în pasivitate, formulând un punct de vedere privitor la evoluția situației financiare a societății debitoare în raport de documentele oficiale pe care le-a găsit publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor, anume situațiile financiare simplificate aferente anilor 2005 - 2007.
Având în vedere prevederile articolului 59 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, cu raportare la dispozițiile articolului 11 alin. 1 lit. l din același act normativ, Curtea apreciază că toți creditorii, așadar inclusiv recurenta din cauza de față, aveau posibilitatea de a supune controlului judecătorul-sindic pe calea contestației raportul întocmit de lichidatorul judiciar.
Nu s-a dovedit că în cauză s-a uzat de această procedură, după cum nu s-a dovedit că administratorul judiciar, respectiv lichidatorul aveau la îndemână și alte posibilități de a reface contabilitatea societății debitoare pentru a se putea pronunța astfel în cunoștință de cauză cu privire la cauzele insolvenței și la persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în insolvență.
În atare situație, critica privitoare la nerespectarea de către administratorul judiciar, respectiv de către lichidatorul judiciar a obligațiilor legale privitoare la întocmirea raportului prevăzut de articolul 59 din Legea nr. 85/2006 este una pur formală, lipsită de substanță și formulată în termeni generici, fără indicarea și dovedirea acelor demersuri posibil a fi fost făcute și neîntreprinse.
Este lipsită de temi și critica privitoare la nemanifestarea de către judecătorul-sindic a rolului activ la care-l obligă dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, întrucât nu se arată care sunt măsurile care ar fi putut fi dispuse și pe care judecătorul-sindic nu le-a adoptat.
În ce privește imputarea necooperării dintre judecătorul-sindic și comitetul creditorilor, Curtea apreciază critica de asemenea fără substanță, având în vedere care sunt atribuțiile prevăzute de articolul 16 și 17 din Legea nr.85/2006 în sarcina Comitetului Creditorilor.
De vreme ce recurenta creditoare invocă lipsa de cooperare dintre judecătorul-sindic și Comitetul Creditorilor, Curtea apreciază că aceasta ar fi trebuit să dovedească, înainte de a critica activitatea judecătorului-sindic, faptul că în cauză Comitetul Creditorilor și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile care-i reveneau potrivit dispozițiilor articolului 17 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, având în vedere posibilitatea lărgită conferită acestui participant la procedură de propune și alte măsuri pentru acoperirea creanțelor ca și pentru îmbunătățirea activității întreprinse de administratorul judiciar sau de către lichidator.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că în privința hotărârii atacate nu subzistă nici unul din motivele de recurs prevăzut de articolul 304 Cod procedură civilă, că hotărârea de închidere a procedurii respectă întrutotul cerințele articolului 131 din Legea nr. 85/2006, fiind la adăpost de orice critică inclusiv prin prisma prevederilor articolului 3041Cod procedură civilă.
În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 Teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.245/F/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații creditori PRIMARIA S, INSPECTORATUL TERITORIAL D MUNCA I, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
11.12.2009
.
Tribunalul Ialomița,
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Carmen Mihaela Negulescu, Gabriela
