Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1550/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.436/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.436/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul reprezentată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în mun. T, Calea nr.17, Corp A, Ap.2, Județul T, în contradictoriu cu creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu sediul în mun. T,- A, Județul T; radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în mun. T, Calea nr.17, Corp A, Ap.2, Județul T de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentințe părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 05.03.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitor a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr.1417/10.07.2008, au fost făcut notificările potrivit legii.
Împotriva sentinței civile nr.436/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond.
În fapt, în acest dosar instanța de judecata a dispus închiderea procedurii fața de debitoarea SC SRL. Prin acest fapt consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța fața de societatea debitoare.
Astfel deși lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile de la societatea a solicitat instanței a închide procedura nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție. Consideră ca lichidatorul judiciar trebuia sa formuleze plângere penala împotriva administratorilor societății deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzute de Legea 85/2006 ca infracțiune.
De asemenea lichidatorul neavând acte contabile s-a pronunțat asupra aplicării art.138 din Legea 85/2006 arătând că in opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori. Precizează că potrivit art.138 lit.d) din Legea 85/2006 se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.
Mai arătă ca lichidatorul judiciar nu a întocmit Raportul cu cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență.
Instituția recurentă în acest fel a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea formulării antrenării răspunderii atâta timp cât până la primul termen de abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la aceasta data instituția recurentă nu putea sa formuleze vreo cerere de autorizare atâta timp cât nu a știut daca se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și daca cererea de autorizare va fi făcuta în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor.
Lichidatorul judiciar nici măcar nu a solicitat creditorilor a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii. Pe adresa instituției recurente nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel ca lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea tuturor creditorilor.
Mai mult, având în vedere cuantumul creanțelor înscrise consideră că lichidatorul judiciar trebuia să depună diligentele necesare în administrarea procedurii de insolvență și nu închiderea procedurii.
Deoarece hotărârea este data fără drept de apel solicită ca la judecarea recursului instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art.304 și să se facă aplicarea art.3041pr.civ.
Având in vedere cele de mai sus solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat și casarea hotărârii instanței de fond, trimiterea dosarului către instanța de fond pentru continuarea procedurii.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și potrivit art.3041.proc.civ. și 306 alin.2 raportat la 312 alin.3 -5 din proc.civ., Curtea de Apel constată că acesta este întemeiat.
Astfel, așa cum rezultă din practicaua hotărârii atacate, la termenul de judecată din 05.03.2009 când judecătorul sindic a soluționat cauza și a închis procedura insolvenței se consemnează că lichidatorul în cauză a depus raportul de activitate prin care a propus închiderea procedurii în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că nu a identificat în averea debitoarei bunuri prin valorificarea cărora să poată îndestula creanțele creditorilor. Tot la acel termen lichidatorul a arătat că nu înțelege să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel reține însă că la acel termen de judecată, lichidatorul nu a depus vreun raport de închidere a procedurii. Pe de altă parte, în raportul de activitate depus de același lichidator la un termen anterior, reținut de judecătorul sindic, în încheierea din 11.12.2008, lichidatorul arată expres că propune închiderea procedurii insolvenței cu angajarea răspunderii administratorului social al societății debitoare conform art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. În acest demers, judecătorul sindic a dispus citarea administratorilor și.
Cu toate acestea, Tribunalul pronunță sentința atacată cu recurs fără a observa că a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată de sine stătătoare, având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali, astfel că, nu s-a pronunțat nici în sensul rezolvării acesteia pe fond și nici în acela al constatării renunțării la judecata acestei cereri, din moment ce lichidatorul a arătat că nu înțelege să solicite antrenarea răspunderii personale a acestor persoane.
Pe de altă parte, lichidatorul aducând la cunoștința judecătorului sindic și a creditorului unic în procedură, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin Raportul de activitate depus la termenul de judecată din 11.12.2008, că își manifestă în mod explicit dreptul de a solicita instanței de judecată obligarea celor doi administratori sociali la obligarea la o parte din pasivul societății debitoare, indicând inclusiv temeiul de drept al unei atari acțiuni, avea doar două posibilități procesuale și anume, fie să continuei acest demers judiciar, fie să formuleze o cerere expresă de renunțare la judecată sau la drept în termenii prevăzuți de art.246 și art.247 proc.civ.
Aceasta întrucât, lichidatorul în procedură nu este singurul subiect îndreptățit de lege să dispună de dreptul de a solicita antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea insolvenței, iar în speța de față singurul creditor, recurenta în cauză, îndeplinește toate atribuțiile adunării generale a creditorilor și a comitetului creditorilor astfel că, în materializarea prevederilor art.138 alin.3 din Legea insolvenței, acest creditor avea posibilitatea să ceară judecătorului sindic autorizarea formulării aceleiași cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, este îndreptățită critica adusă de creditoarea recurentă, prin care arată că, lichidatorul a cerut închiderea procedurii în condiții caracterizate ca fiind echivoce, sub aspectul exercitării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali și cu vătămarea intereselor patrimoniale ale creditoarei.
Curtea învederează că, din moment ce a existat o acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali, iar Tribunalul a și dispus de un cadru procesual adecvat judecării acestei acțiuni, renunțarea la această acțiune de către lichidator trebuia să fie cunoscută de către creditor, pentru a-i deschide unicului creditor în procedură dreptul la a continua un asemenea demers judiciar.
Pe de altă parte, Curtea de Apel reține că este întemeiată critica creditoarei cu privire la lipsa de comunicare dintre lichidatorul din procedură și creditoarea recurentă. Acestuia din urmă nefiindu-i adus la cunoștință, nici motivul pentru care renunță la acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, nici raportul de închidere fondat pe art.131 din Legea insolvenței. Se constată că nu este reală nici susținerea lichidatorului prin care ar fi solicitat creditoarei recurente necesitatea avansării de sume de bani pentru continuarea procedurii, de vreme ce la dosar nu există o corespondență în acest sens, iar creditoarea nu și-a exprimat refuzul cu privire la sarcina suportării unor asemenea cheltuieli.
Dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 statuează că se poate dispune închiderea procedurii pentru lipsa de resurse, dar sub imperioasa îndeplinire a unor cerințe, printre care se regăsește și aceea ca nici un creditor să nu se ofere să avanseze sumele corespunzătoare pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Astfel fiind, Curtea urmează a admite recursul, a casa hotărârea recurată și a trimite cauză judecătorului sindic la același Tribunal, în vedere continuării procedurii insolvenței. În acest sens, judecătorul sindic va dispune lichidatorului judiciar să solicite creditoarei recurente un punct de vedere asupra avansării sumelor de bani necesare acoperirii cheltuielilor administrative, respectiv, asupra oportunității închiderii procedurii și a susținerii acțiunii în răspundere patrimoniale prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul creditoarei creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.436/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru continuarea procedurii insolvenței, la aceeași instanță - Tribunalul Timiș - judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.18.12.2009
Tehnored 2 ex.18.12.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
