Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1612/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1612
Ședința publică din 8 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată & O, prin lichidator judiciar GRUP Reșița.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 416 din 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 a admis cererea formulată de către lichidator pentru plata cheltuielilor de procedură și a dispus ca plata sumei de 2.000 lei să se facă din contul UNPIR- Filiala
Totodată, în baza art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, instanța a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar GRUP Reșița, iar în temeiul art.133 din aceeași lege a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea & O, precum și radierea acestea din Registrul comerțului.
De asemenea, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus descărcarea lichidatorului judiciar GRUP Reșița de orice îndatoriri și responsabilități, iar potrivit art.135 din aceeași lege notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.305/JS din 2 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată, instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei & la cererea lichidatorului GRUP Reșița, care a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar, care a întocmit raportul final și depus la dosarul cauzei la data de 30 octombrie 2008, apoi modificat la data de 04 iunie 2009.
Din Raportul final a rezultat că debitoarea nu a primit notificarea lichidatorului privind deschiderea procedurii, întrucât scrisoarea recomandată a fost înapoiată, iar actele societății nu au intrat în posesia lichidatorului.
S-a arătat că deschiderea procedurii insolvenței a fost notificată de lichidator și în ziarul Adevărul, iar tabelul preliminar nu a fost contestat și astfel a fost definitivat.
S-a motivat că întrucât lichidatorul nu a primit nici un act contabil al societății debitoare, acesta nu a putut întocmi Raportul privind cauzele încetării de plăți și nici nu s-a putut pronunța în ce privește aplicarea prev.art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 26 februarie 2009, lichidatorul GRUP a prezentat decontul de cheltuieli și a solicitat aprobarea din fondul UNPIR a sumei de 2000 lei.
În baza art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea de tarifare și a dispus plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli procedurale, din contul R
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea & O, a fost dizolvată de drept, nu au fost identificate în patrimoniul acesteia bunuri pentru valorificarea lor și îndestularea creditorilor, în baza art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a aprobat Raportul final.
În baza art.131 din Legea 85/2006 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare la 30 octombrie 2008 din Registrul Comerțului C-S, iar potrivit art.136 din aceeași lege, lichidatorul judiciar GRUP Reșița, a fost descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
În baza art.135 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, tuturor creditorilor, C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Prin recursul formulat, creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor Bas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, închiderea procedurii insolvenței debitoarei &, cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, apreciind că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d ) și e) din Legea nr. 85/2006, prezumând lipsa documentelor contabile, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv, a deturnat ori ascuns o parte din activul persoanei juridice și că această prezumție relativă poate fi răsturnată în urma prezentării de către administrator a contabilității societății comerciale.
De asemenea, creditoarea consideră că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a susținut că prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanței scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plăți.
Vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea la încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Pentru aceste motive, creditoarea recurentă consideră că foștii administratori ai societății debitoare, se fac vinovați de situația actuală a societății și solicită instanței să îi oblige să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare.
S-a arătat că atât în doctrină, cât și în practica judiciară tot mai des se acreditează ideea că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile conform legii, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu, însă ele pot ocaziona starea de insolvență fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe care generează dobânzi sau penalități. Pe de alta parte, neîndeplinirea de către administratori a obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului judiciar echivalează cu neținerea unei evidente contabile, prezumându-se că aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii ori că au făcut să dispară documente contabile.
În motivarea recursului creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a considerat hotărârea recurată ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate împotriva celui de-al doilea raport final nr. 560/03.06.2009 depuse la Tribunalul C-S la data de 2 iulie 2009.
S-a învederat instanței faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S are o creanță certă în sumă de 24.982 lei față de pârâta debitoare, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile, întrucât administratorul judiciar nu a prezentat documentele contabile și nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.
S-a menționat că Tribunalul C-S prin sentința comercială nr. 57 din 12 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- a admis obiecțiunile creditoarei recurente C-S împotriva raportului final al debitoarei &, dispunând de asemenea, lichidatorului judiciar să notifice fostul administrator al societății debitoare, la adresa din O,-, jud. C-S, în vederea depunerii documentelor prevăzute de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar prin raportul final de închidere - completat susține că nu se poate pronunța în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele menționate, creditoarea consideră că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1190, republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
S-a susținut că întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de comitetul creditorilor, conform alin. 3 al aceluiași text, potrivit căruia comitetul creditorilor poate cerere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenință să se prescrie.
S-a considerat în opinia recurentei că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Față de aceste motive, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către C-S acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, a se dispune antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persona numitului, obligându-l pe acesta să plătească recurentei suma de 24.982 lei, reprezentând obligații fiscale.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator GRUP Reșița, nu s-a prezentat la dezbateri, și nici nu a depus întâmpinare.
Luând în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, prin prisma motivelor de recurs invocate a dispozițiilor art. 304, 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat de creditoare este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prin hotărârea pronunțată în cauză prima instanță a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței, față de debitoarea & cât și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Prin încheierea comercială din data de 2 octombrie 2008, instanța a desemnat în baza art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 Comitetul creditorilor în următoarea componență C-S, și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Deși prin Raportul final de închidere completat privind pe debitoarea &, lichidatorul judiciar GRUP a menționat că nu se poate pronunța în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, Comitetul creditorilor nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, astfel încât cererea de antrenare a răspunderi patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare formulată de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B formulată prima dată în recurs, nu poate fi primită.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Curtea reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod nejustificat creditoarea recurentă a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de C-S la cel de-al doilea Raport final depus la Tribunalul C-S la data de 2 iulie 2009.
Curtea reține că deși Raportul final de închidere completat privind pe debitoarea & i-a fost comunicat creditoarei C-S la data de 16 iunie 2009 sub nr. 3435 (fila 153 dosar) la acest Raport, creditoarea C-S nu a formulat obiecțiuni.
Raportul final completat a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3004 din 22 iunie 2009, iar Adunarea creditorilor având ca ordine de zi discutarea Raportului final a fost convocată pentru data de 2 iulie 2009, dată la care nu s-a prezentat nici un creditor.
În mod nefondat creditoarea recurentă C-S invocă dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 susținând că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu ar fi avut posibilitatea solicitării autorizării judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere.
Se reține că deși prin Raportul final de închidere completat, lichidatorul judiciar a specificat că în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu se poate pronunța având în vedere că nu a deținut nici un act contabil al debitoarei, creditoarea recurentă C-S nu a solicitat în calitate de președinte al Comitetului creditorilor aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele reținute, în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /13.01.2010
Dact. /15.01.2010 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Maria
