Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1625/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1625
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele recurente ANAF B prin A, T și - Trans România SRL A împotriva sentinței comerciale nr.1101/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2003 SRL prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea recurentă - Trans România SRL avocat și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul creditoarei - Trans România SRL A este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Recursurile creditoarelor ANAF B prin A, T sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei - Trans România SRL A, av. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.112/2009.
Reprezentantul creditoarei recurente - Trans România SRL A, av. solicită admiterea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere nr.223/06.10.2006 emisă de Activitatea de Control Fiscal A din cadrul DGFP A în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6609/06.10.2006, prin care s-au stabilit în sarcina debitoarei - 2003 SRL impozit pe profit suplimentar, majorări și penalități de întârziere aferente, invocată la termenul anterior. De asemenea, solicită sesizarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției.
Curtea, deliberând asupra excepției invocate, constată că aceasta nu are o înrâurire determinantă asupra fondului cauzei motiv pentru care respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.
Reprezentantul creditoarei recurente, av. solicită amânarea cauzei pentru a face dovada că impozitul pe clădiri a fost plătit la zi.
Curtea respinge cererea de amânare ca fiind neîntemeiată, dovada existând la dosarul cauzei.
Reprezentanții creditoarei recurente, av. și av. arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul creditoarei recurente, av. solicită respingerea recursurilor formulate de creditoarele ANAF B prin A, T și admiterea recursului formulat de - Trans România SRL, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației și în ce privește creanța creditoarei Municipiul A, iar pe cale de consecință modificarea tabelului definitiv și al celui suplimentar al creanțelor debitoarei în sensul îndepărtării din tabel a creanței creditoarei Municipiul A prin Direcția Fiscală, în sumă de 115.336,16 lei, ca nedovedită. În motivare arată că Municipiul A nu a făcut dovada existenței acestei creanțe în sumă de 115.336,16 lei, neavând depus la dosar nici un titlu executoriu în acest sens, iar pentru imobilul în litigiu au fost achitate toate taxele și impozitele până la sfârșitul anului 2008.
Reprezentantul creditoarei recurente, av. solicită admiterea recursului declarat de creditoarea - Trans România SRL și respingerea recursurilor declarate de creditoarele ANAF B prin A, T, arătând că creanța solicitată de creditoare nu există.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1101/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis excepția de tardivitate și s-a admis în parte contestația formulată de creditoarea-contestatoarea - Trans România SRL împotriva tabelului suplimentar și al tabelului definitiv al creanțelor debitoarei falite - 2003 SRL, întocmit de lichidatorul judiciar A; s-a respins contestația creditoarei contestatoare - Trans România SRL A cu privire la creanța înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei falite în ceea ce privește creanța Municipiului A, prin Direcția Fiscală a Primăriei municipiului A, dar aceasta va fi înscrisă sub condiție până la data soluționării irevocabile a dosarului comercial nr. 6557/2004 al Tribunalului Arad; s-a respins contestația la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei falite 2003 SRL A formulată de contestatoarea-creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului A; s-a modificat tabelul suplimentar al creanțelor acestei debitoare în sensul îndepărtării din tabel a creanței creditorului Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului A, creanță trecută în acest tabel ca urmare a depunerii la dosar a declarației de creanță din data de 14.11.2005; s-a modificat tabelul definitiv de creanțe al aceleași debitoare prin micșorarea creanței creditoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului A cu suma nedovedită de 61.178 lei RON și s-a respins contestația formulată de contestatoarea Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 02.04.2009 contestatoarea creditoare - Trans Romania SRL a formulat contestație la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei - 2003 SRL fostă Import-Export SRL A, prin care a solicitat modificarea acestui tabel în sensul modificării creanței ANAF prin A înscrise în acest tabel în sensul îndepărtării complete a acesteia, precum și creanța creditoarei Municipiul A prin Direcția Fiscală a Primăriei
În motivarea contestației sale, contestatoarea a arătat că, la un simplu calcul matematic, sumele arătate în declarația de creanță depusă la dosar de ANAF prin A sunt însumate eronat, în sensul că, după un calcul corect rezultă o creanță de 2.089.560 lei și nu 2.231.365 lei cum apare în acest tabel.
Pe de altă parte, contestatoarea a mai arătat că în mod eronat lichidatorul judiciar a înscris în acest tabel suma de 141.299 lei reprezentând accesorii calculate la debitul principal de 1.883.083 lei, deoarece acest fapt nu a fost posibil nici în noua, nici în vechea reglementare a legii privind procedura insolvenței.
Nu în ultimul rând, contestatoarea a invocat tardivitatea depunerii declarației de creanță de către această contestatoare pentru aceste sume, raportat la art. 108, alin. 2, lit. a din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform textului de lege invocat, această creditoare avea obligația depunerii declarației de creanță suplimentară în termen de 45 de zile după data deschiderii procedurii de faliment. Aceasta s-a deschis la data de 11.04.2005 prin Încheierea nr. 425 pronunțată de judecătorul sindic în prezentul dosar, iar completarea la declarația de creanță a acestei creditoare a fost depusă la dosar la data de 14.11.2008. Raportat chiar și la data constatării creanței prin Raportul de inspecție fiscală din data de 06.10.2006, completarea la declarația de creanță este tardivă.
Contestatoarea a mai arătat și în ce condiții și pe baza căror documente a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală din data de 06.10.2006 și face mențiunea despre faptul că societatea debitoare a mai fost verificată anterior de inspectori din cadrul a Mun. A, însă la momentul acelor verificări concluziile au fost diferite față de cele reținute prin Raportul din data de 06.10.2006, iar verificarea a fost efectuată pentru activitatea societății din perioada 29.10.1998 - 31.12.2000. Se arată că la data de 28.10.2003, pe baza unei cereri înregistrate sub nr. 78047/27.10.2003 a fost eliberat Certificatul de atestare fiscală pentru - 2003 SA din care rezultă că această societate nu avea nici-un fel de datorii față de bugetul de stat, la acea dată.
Din Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în data de 30.05.2008 în dosarul penal nr- de experții contabili judiciari și reiese faptul că toate obligațiile fiscale stabilite de organele de control prin Raportul de inspecție fiscală din data de 06.10.2006 apar în fișa ROL (fișa sintetică totală) ca și încasate, iar A nu mai are în evidență aceste debite. Prin același raport de expertiză s-a mai reținut că pretențiile organelor de control vin din recalcularea incorectă a impozitului pe profit, fapt pe care și inspectorii fiscali îl recunosc (pag.34 și 35 din expertiză).
Contestatoarea a mai arătat că înțelege să conteste, în baza disp. art. 75, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, și creanța de 61.178 lei RON, sumă cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, considerând că această sumă, dintr-o eroare a fost înscrisă la masa credală, fără verificarea sa de către administratorul judiciar, deoarece nu a depus la dosar nici un titlu executoriu și nici nu deține asemenea titluri, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul Raportului de expertiză judiciară mai sus amintit, filele 32, 33, 34 și 48. Aceste constatări au fost făcute de experți pe baza obiectivului stabilit de instanță privind verificarea sumelor cu care creditorii din prezenta cauză s-au constituit părți vătămate în dosarul penal sus menționat.
Contestatoarea a mai arătat că nici creanța Primăriei mun. A nu putea fi înscrisă în tabelul de creanțe definitiv și suplimentar cu suma de 115.336,16 lei, deoarece, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară, dar și din cererea acesteia, nu a fost făcută dovada existenței titlurilor executorii privind aceste sume pretinse, deoarece debitoarea a achitat impozitele aferente bunurilor până la finele anului 2008. Mai mult, prin raportul de expertiză contabilă judiciară se face mențiunea că experții s-au deplasat de mai multe ori la sediul acestei creditoare pentru a solicita să li se pună la dispoziții documente care să ateste pretențiile acestei creditoare, însă, în ciuda solicitărilor lor, astfel de documente nu au fost prezentate.
Din aceste motive, contestatoarea a solicitat să fie înlăturată total din tabelul creanțelor creanța Municipiului A - Direcția Fiscală a Primăriei
Împotriva acestei contestații a formulat întâmpinare creditoarea ANAF prin A prin care a solicitat respingerea acestei contestații și respingerea excepției de tardivitate, motivat de faptul că această contestație nu poate fi primită, nefiind făcută dovada că a fost descoperit un fals, dol sau o eroare gravă în legătură cu creanța trecută în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, astfel cum se prevede prin art. 75, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, contestatoarea a arătat că lichidatorul judiciar nici nu avea atribuții de verificare a creanței bugetare a creditoarei ANAF - A, potrivit cu disp. art. 66, alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 și, în apărare, invocă disp. art. 118, alin. 4 din codul d e procedură fiscală, art. 92, alin. 7 din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data nașterii dreptului de creanță.
S-a mai constatat că la data de 19.03.2009 s-a înregistrat la această instanță, prin Serviciul Registratură, Contestația la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei - 2003 SRL întocmit de lichidatorul judiciar din data de 09.03.2009 dat spre afișare judecătorului sindic la data de 09.03.2009) prin care contestatoarea ANAF prin Aas olicitat înscrierea acestei creditoare în acest tabel cu o creanță de 2.598.120 lei RON.
În motivarea acestei contestații, creditoarea-contestatoare a arătat că nu a fost înscrisă în acest tabel cu valoarea accesoriilor calculate până la data deschiderii procedurii falimentului (11.04.2005), cu sumele reprezentând amenzi ( 91 lei), TVA și dobânzi calculate la TVA (38.391 lei + 26.471 lei) pe motivul inexistenței documentelor justificative și a modului de calcul a accesoriilor.
Contestatoarea a arătat că Decizia de impunere nr. 223/06.10.2006 emisă de Activitatea de Inspecție fiscală Aaf ost contestată de către lichidatorul judiciar în data de 08.11.2006, contestație soluționată prin Decizia nr. 37/15.02.2007 de către Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Prin această Decizie a fost admisă contestația lichidatorului judiciar doar cu privire la suma de 654.379 lei compusă din 590.153 lei majorări de întârziere calculate de la data deschiderii procedurii de faliment (11.04.2005) până la data de 29.09.2006 și 64.226 lei reprezentând penalități calculate de la data deschiderii procedurii de faliment și până la data de 31.12.2005.
Contestatoarea a considerat că Decizia nr. 37 sus menționată reprezintă titlu executoriu acceptat de lichidatorul judiciar, astfel că nu înțelege de ce nu a fost înscrisă creanța conform cererii, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 66, alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 nu sunt supuse verificării creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legile speciale.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat să fie avută în vedere data deschiderii procedurii falimentului și legea aplicabilă în acel moment, respectiv disp. art. 117, alin. 4 din OUG nr. 92/2003 privind codul d e Procedură Fiscală, punctul 5 din Decizia Comisiei Fiscale nr. 5/22.07.2004 pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la problemele de procedură fiscală publicată în M- nr. 879/27.09.2004 și art. 92, punctul 7 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Tabelul suplimentar al creanțelor a fost depus la dosar la data de 09.03.209 și, raportat la data formulării celor două contestații, judecătorul sindic a constatat că acestea au fost formulate în termenul legal.
Având în vedere că ambele contestații mai sus arătate se referă la contestarea creanței ANAF prin A, judecătorul sindic a analizat ambele contestații în același context.
Astfel, declarația de creanță suplimentară a creditoarea Agenția de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Aaf ost contestată de ambele creditoare-contestatoare, inclusiv sub aspectul tardivității, și văzând disp. art. 137, alin. 1 cod procedură civilă, judecătorul sindic a analizat cu prioritate excepția de tardivitate cu privire la depunerea declarației de creanță suplimentare de către ANAF prin
Astfel, judecătorul sindic a constatat că, la data de 11.04.2005, prin Încheierea nr. 425 dată în acest dosar, a fost deschisă procedura falimentului față de debitoarea - 2003 SRL Prin această încheiere a fost desemnat ca și lichidator judiciar fostul administrator judiciar - - SRL A (devenit între timp ), a fost stabilit termen pentru depunerea declarațiilor suplimentare în 45 de zile de la data deschiderii procedurii, astfel cum prevedea art. 107, alin. 2, lit a din Legea nr. 64/1995 republicată, în forma sa în vigoare la acea dată.
Calculând termenul până la care se puteau depune declarațiile de creanță suplimentare, începând cu data deschiderii procedurii de faliment, pe zile libere, conform art. 101 cod procedură civilă, a rezultat că data până la care se putea depune declarația de creanță suplimentară de oricare dintre creditori, inclusiv de ANAF prin A, era 27 mai 205, mult mai devreme decât data la care ANAF - prin Aad epus la dosar declarația de creanță suplimentară - 14.11.2008.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a mai constatat că, efectuându-se cercetări penale și dispunându-se începerea urmăririi penale față de mai multe persoane fizice care aveau diferite calități în cadrul societății debitoare - SRL, urmărire penală finalizată cu propunerea trimiterii în judecată a acestora, s-a ajuns în situația în care a fost efectuat un nou control fiscal în cadrul acestei societăți, control finalizat cu întocmirea Raportului de inspecție fiscală din data de 06.10.2006. Raportul de expertiză contabilă judiciară dispus a se efectua în dosarul penal a contrazis, însă, în mare măsură acest Raport de Inspecție fiscală.
Judecătorul sindic neavând cunoștință, în amănunt despre motivațiile penale care au dus la această situație de fapt și nici despre eventuala ascundere a anumitor informații sau date descoperite ulterior prin această inspecție fiscală care ar fi putut duce la suspendarea termenului de 45 de zile mai sus menționat, însă, chiar dacă ar fi existat motive pentru repunerea în termen a creditoarei ANAF prin A, a constatat că o cerere de repunere în termen nu a fost formulată pentru a putea fi analizată pertinent, însă, chiar și în condițiile acestea, nu există nici o justificare pentru care declarația de creanță suplimentară să fie depusă la dosarul de faliment al debitoarei - 2003 SRL după doi ani și o lună, chiar și în condițiile în care acest dosar a fost suspendat până la soluționarea cauzei penale în baza disp. art. 244, punctul 1 cod procedură civilă și a principiului potrivit căruia "penalul ține în loc civilul", deoarece dispoziția codului d e procedură civilă se referă doar la suspendarea judecății și nu a procedurii, neexistând temei de drept pentru care procedura insolvenței să poată fi suspendată. Drept dovadă, în toată această perioadă lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile, promovând diferite acțiuni în instanță, urmărind procesul penal în calitate de parte vătămată, etc. Oricum, aceste aspecte puteau fi aduse la cunoștința judecătorului sindic, printr-o cerere de repunere în termen, printr-o cerere de repunere pe rol a dosarului, etc. Nimic nu a împiedicat pe creditoare de a formula o declarație suplimentară de creanță de îndată ce ar fi constatat că există sume suplimentare, însă astfel de declarații se puteau depune la dosar doar cu respectarea termenelor stabilite de legea specială aplicabilă în materie și anume Legea insolvenței în vigoare la acel moment și potrivit cu considerentele Deciziei nr. XII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii.
Chiar dacă termenul ar curge începând cu data la care creditoarea a cunoscut despre creanțe suplimentare, respectiv 06.10.2006, declarația de creanță suplimentară ar fi fost tardivă, termenul până la care se putea depune fiind 21.11.2006.
Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic, în baza disp. art. 109 alin. 4 rap. la art. 76 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data formulării contestației și disp. art. 107, alin. 2, lit. a și art. 89, alin. 1 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data limită pentru depunerea declarațiilor de creanță suplimentare, a admis excepția de tardivitate și a dispus modificarea tabelului de creanțe al debitoarei - 2003 SRL prin neluarea în considerare a declarației suplimentare de creanță a ANAF prin A de la data de 14.11.2008, pentru creanța de 2.028.382 lei, pe care a îndepărtat-o din tabel.
În privința creanței de 61.178 lei privind pe aceeași creditoare, creanță înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei - 2003 SRL, judecătorul sindic a constatat că, nici această creanță nu poate figura în acest tabel, deoarece creditoarea ANAF - A nu a depus la dosar nici-un document justificativ pentru această creanță, motiv pentru care a admis contestația și cu privire la această sumă.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 92, alin. 7 din Legea nr. 64/1995 nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea sunt incluse în capitolul privind reorganizarea judiciară, în condițiile în care societatea debitoare nu a fost supusă unei astfel de proceduri, pe de altă parte, în materia insolvenței Legea aplicabilă este Legea insolvenței, în concurs cu legile de drept comun, cum este și codul d e procedură fiscală, în plus, prin art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile acestei legi se completează doar cu disp. ale codului civil, ale codului d e procedură civilă și nu și cu cele ale codului d e procedură fiscală, iar Decizia Comisiei Fiscale invocate este un act normativ inferior care nu poate modifica o lege specială cum este legea insolvenței.
De asemenea, judecătorul sindic a constatat că, raportat la data depunerii declarației de creanță și potrivit cu disp. art. 107, alin. 3 din Legea nr. 64/1995, toate declarațiile de creanță depuse după deschiderea procedurii de faliment sunt suspuse verificării, fără să mai fie excluse de la această verificare declarațiile de creanță bugetare, ca în cazul creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 85/2006, la art. 108, alin. 3.
Cât privește contestația ANAF prin A, judecătorul sindic a constatat că, față de cele mai sus reținute, analiza acesteia este de prisos, contestația rămânând fără obiect.
Judecătorul sindic a mai constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 75 din Legea nr. 85/2006, în sensul că s-a constatat "eroarea gravă" prevăzută de acest articol doar după ce atât în cauza penală mai sus menționată, cât și în cauza de față au fost întocmite rapoarte de expertiză contabilă judiciară prin care s-a demonstrat această eroare, astfel încât a îndepărtat apărarea formulată de creditoarea ANAF prin cu privire la acest aspect.
În privința contestării declarației de creanță a Primăriei municipiului A, judecătorul sindic a constatat că aceasta a fost admisă și trecută în tabel, în considerarea faptului că pe rolul Tribunalului Timișa fost formulată de către lichidatorul judiciar o acțiune în anularea operațiunii de dare în plată a unui imobil aparținând debitoarei - 2003 SRL - dosar nr. 6557/2004 al Tribunalului Arad, iar până la soluționarea irevocabilă a acelui dosar orice analiză ar apărea ca prematură, iar declarația de creanță a acestei creditoare nu ar putea fi reluată decât după acel moment. A proceda în alt mod, ar însemna privarea acestei creditoare de a mai putea formula declarație de creanță în termen legal, astfel că această creanță a rămas înscrisă în tabel sub condiție suspensivă.
Judecătorul sindic a mai constatat că, la data de 27.04.2009 a mai fost înregistrată în acest dosar contestația la tabelul creditorilor debitoarei - 2003 SRL formulată de Autoritatea Națională Vamală prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, prin care a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor cu o creanță de 1.974.879 lei, menționând că a făcut dovada titlurilor în baza cărora s-a născut această creanță, invocând decizii emise între 30.11.2006 și până la 13.03.2007.
Această creditoare a arătat că titlurile executorii invocate nu au fost contestate până în acest moment în instanță, astfel că s-ar impune includerea lor în tabelul de creanțe, potrivit disp. codului d e procedură fiscală.
Analizând contestația, judecătorul sindic a constatat că, la data de 05.07.2004 a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului și ulterior procedura falimentului, la data de 11.04.2005, fiind ridicat dreptul de administrare al fostelor organe de conducere ale societății debitoare încă de la data de 05.07.2004.
Judecătorul sindic a mai constatat că declarațiile de creanță pentru creanțe născute după data deschiderii procedurii de faliment sunt supuse verificării de către lichidatorul judiciar, inclusiv creanțele bugetare, conform dispozițiilor legale mai sus citate.
Pe de altă parte, creanțele pretinse de acest creditor au fost calculate ca urmare a pretinselor încălcări ale regimului vamal pentru bunuri conform autorizației de admitere temporară și anume nerespectarea termenului de încheiere acordat de BV A pentru operațiunile de leasing încheiate de - 2003 SRL cu - Trans, însă contractele de leasing au fost reziliate ca urmare a adreselor din 08.09.2006 și 24.10.2006, astfel că judecătorul sindic a considerat nu mai există nici-un temei legal pentru calcularea oricăror taxe vamale, deoarece contractele de leasing nu au mai existat după data de 24.10.2006. Termenele pentru încheierea operațiunilor de leasing au expirat pe parcursul lunii noiembrie 2006, încetând astfel obligațiile debitoarei ce ar fi rezultat din contractele de leasing. Mai mult, debitoarea nu mai avea nici-o calitate în aceste contracte, ele fiind desființate, astfel că, judecătorul sindic, constatând corectă opinia lichidatorului cu privire la această creanță, a respins contestația -
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea - Trans România SRL A solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației și în ce privește creanța creditoarei Primăria Municipiului A, iar pe cale de consecință modificarea tabelului definitiv și al celui suplimentar al creanțelor debitoarei în sensul îndepărtării din tabel a creanței creditoarei Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală, în sumă de 115.336,16 lei, ca nedovedită.
În motivarea recursului, creditoarea recurentă arată că prin contestația formulată a solicitat, prin unul din capetele de cerere, respingerea în totalitate a declarației de creanță depusă de către Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală pentru suma de 115.336,16 lei.
Recurenta arată că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Astfel, recurenta susține că a învederat judecătorului sindic faptul că Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor și în cel suplimentar cu suma de 115.336,16 lei dintr-o eroare gravă, fără ca această creanță să fie verificată de către administratorul judiciar, creditoarea nefăcând niciodată dovada existenței acestei creanțe, neavând depus la dosar niciun titlu executoriu în acest sens.
Creditoarea recurentă mai arată că, în condițiile în care creanța este alcătuită din impozit pe teren și clădiri, respectiv pentru imobilul situat în A, str. - - (fostul al debitoarei), creditoarea nu are de unde să depună un titlu executoriu având în vedere că pentru acest imobil au fost achitate toate taxele și impozitele până la sfârșitul anului 2008, iar acest imobil nu mai este proprietatea debitoarei - 2003 SRL încă din anul 2003.
Se mai arată de către creditoare că cele arătate sunt susținute și de Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit la data de 30.05.2008, în dosarul penal nr-, de către expert contabil și expert contabil asistent care au concluzionat că Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală nu a făcut dovada acestor creanțe în ciuda deplasării în mai multe rânduri a expertului contabil la sediul lor și a solicitării acestor documente.
Recurenta creditoare susține că judecătorul sindic, prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, a respins contestația în ce privește creditoarea Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală, considerând că se impune înscrierea creanței sub condiție, până la soluționarea dosarului având ca obiect anularea actului de dare în plată privind acest imobil, nearătând în considerentele hotărârii care este, în concret, în ce constă această legătură între creanța contestată și dosarul nr.6557/2004 al Tribunalului Arad.
În final, creditoarea recurentă arată că, în condițiile în care creditoarea Primăria Municipiului A prin Direcția Fiscală nu a depus niciun act justificativ al creanței în sumă de 115.336,16 lei, se impunea admiterea contestației și împotriva acestei creanțe.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și creditoarea Administrația Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publice A solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și dispunerea înscrierii sale în tabelul suplimentar al creanțelor cu suma indicată în "completarea la declarația de creanță nr.-/12.11.2008" și corectată prin "rectificarea erorii materiale nr.-/ad/15.12.2008", în cuantum de 2.598.120 Ron și respingerea contestației formulată de către - Trans România SRL, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului creditoarea recurentă arată că judecătorul sindic nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității contestației formulate de către - Trans România SRL, invocată prin întâmpinare de către
În al doilea rând, creditoarea recurentă arată că decizia de impunere nr.223/06.10.2006 a fost contestată de către lichidatorul judiciar în data de 08.11.2006, contestație care a fost soluționată prin decizia nr.37/15.02.2007 de către Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, decizie prin care a fost admisă contestația lichidatorului doar cu privire la suma de 654.379 lei, compusă din 590.153 lei majorări de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii de faliment (11.04.2005) până la data de 29.09.2006 și 64.226 lei reprezentând penalități calculate de la data deschiderii procedurii de faliment (11.04.2005) și până la data de 31.12.2005.
Recurenta susține că decizia de impunere nr.223/06.10.2006 este titlu executoriu, iar lichidatorul judiciar nu a atacat în instanța de contencios administrativ acest titlu, astfel că sumele calculate prin această decizie trebuiau înscrise în tabelul de creanțe contestat, la data luării la cunoștință de această creanță.
Astfel, creditoarea recurentă consideră că judecătorul sindic în mod eronat a apreciat că sumele din titlu executoriu pot face obiectul verificării, din dispozițiile art.66 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006 rezultând în mod clar că lichidatorul judiciar nu era îndrituit să procedeze la modificarea sumelor prevăzute în decizia nr.37/15.02.2007, înscris care prin neatacarea în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ a devenit titlu executoriu, în speță, fiind aplicabile dispozițiile alineatului 2 al art.66.
În subsidiar, în ceea ce privește calculul accesoriu până la data deschiderii procedurii falimentului, în principiu, creditoarea recurentă arată că potrivit dispozițiilor art.117 alin.4 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, în vigoare la data soluționării contestației lichidatorului și a emiterii deciziei nr.37/15.02.2007 pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Recurenta creditoare susține că potrivit punctului 5 din Decizia Comisiei Fiscale nr.5/22.07.2004 pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la probleme de procedură fiscală publicată în nr.879/27.09.2004 s-a stipulat că "după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Penalitățile de întârziere și dobânzile, respectiv majorările de întârziere, după caz, datorate conform prevederilor legale nu constituie dobânzi sau cheltuieli în sensul art.37 din Legea nr.64/1995".
Creditoare recurentă apreciază că prevederile art.41 din Legea nr.85/2006 nu pot fi reținute întrucât acest lucru ar contraveni principiului aplicabilității legii în timp, motivat de faptul că în baza art.156 din Legea nr.85/2006 "intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I", respectiv la 21.07.2006 - dată ulterioară deschiderii procedurii.
Astfel, recurenta susține că după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, orice societate aflată în această procedură, datorează dobânzi și penalități până la data deschiderii procedurii de faliment.
Creditoarea recurentă mai arată că la art.92 pct.7 din Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la data deschiderii procedurii falimentului debitoarei se dispunea că "pentru neachitarea obligațiilor bugetare atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment".
Astfel, creditoarea recurentă consideră că în mod nejustificat lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea în tabelul suplimentar a creanței sale, atâta timp cât art.92 pct.7 din Legea nr.64/1995 republicată, dă posibilitatea la calcularea majorărilor și penalităților până la data deschiderii procedurii falimentului.
În ceea ce privește sumele reprezentând amenzi (91 lei), TVA plus dobânzi și penalități TVA (38.391 lei +26.471 lei), creditoarea recurentă arată că acestea au fost stabilite prin procesul verbal nr.7897/20.10.2005 întocmit de către Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal a declarat recurs și creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale T solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul obligării lichidatorului la înscrierea în tabelul creanțelor a debitului în cuantum de 1.974.879 lei.
În motivarea recursului creditoarea recurentă arată că autoritatea vamală a procedat în mod corect la întocmirea cererii de creanță în sarcina debitoarei - 2003 SRL, parcurgând toate căile procedurale prevăzute de Legea nr.85/2006.
Recurenta mai arată că debitul cu care debitoarea figurează în evidențele contabile ale autorității vamale are ca și bază legală titlurile executorii, deciziile nr.1811-1825/30.11.2006 și 1880-1889/05.12.2006, 417-418/10.01.2007 și 2171-2188/29.12.2006, 2414/08.02.2007, precum și deciziile nr.5-34/08.01.2007, 37-50/10.01.2007, 54-63/12.01.2007, 65-70/17.01.2007, 75-76/24.01.2007, 78/29.01.2007, 81/30.01.2007, 82/-88/06.02.2007, 3467, 3468, 3469, 3470/28.02.2007, 3893, 3895/08.03.2007 și 4095/13.03.2007.
Se mai arată de către recurentă că aceste titluri executorii nu au fost până în prezent contestate la instanța de contencios administrativ, iar în conformitate cu art.24 din OG nr.92/2004 privind codul d e procedură fiscală "creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege", în cazul de față nefiind incidente niciuna din aceste modalități.
Creditoarea recurentă consideră că lichidatorul judiciar nu se poate substitui instanței de judecată pronunțându-se asupra legalității sau nelegalității titlurilor de creanță.
Recurenta susține și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra contestației depusă de autoritatea vamală nici în sensul admiterii și nici în sensul respingerii contestației, iar creanța pe care o deține față de debitoare este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Examinând recursul declarat de creditoarea ANAF B prin A prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, în mod corect judecătorul sindic reținând tardivitatea declarației de creanță suplimentare a acestei creditoare.
Astfel, declarația de creanță suplimentară a creditoarea Agenția de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Aaf ost formulată la data de 14.11.2008, pentru creanța de 2.028.382 lei.
Curtea reține, la fel ca și prima instanță, că la data de 11.04.2005, prin Încheierea nr. 425 Tribunalului Arad, a fost deschisă procedura falimentului față de debitoarea - 2003 SRL Prin această încheiere a fost desemnat ca și lichidator judiciar fostul administrator judiciar - - SRL A (devenit între timp ) și a fost stabilit termenul pentru depunerea declarațiilor suplimentare de creanță în 45 de zile de la data deschiderii procedurii, astfel cum prevedea art. 107, alin. 2, lit a din Legea nr. 64/1995 republicată, în forma sa în vigoare la acea dată.
Calculând termenul până la care se puteau depune declarațiile de creanță suplimentare, începând cu data deschiderii procedurii de faliment, pe zile libere, conform art. 101 cod procedură civilă, a rezultat că data până la care se putea depune declarația de creanță suplimentară de oricare dintre creditori, inclusiv de ANAF prin A, era 27 mai 2005.
Pe de altă parte, efectuându-se cercetări penale și dispunându-se începerea urmăririi penale față de mai multe persoane fizice care aveau diferite calități în cadrul societății debitoare - SRL, urmărire penală finalizată cu propunerea trimiterii în judecată a acestora, s-a ajuns în situația în care a fost efectuat un nou control fiscal în cadrul acestei societăți, control finalizat cu întocmirea Raportului de inspecție fiscală din data de 06.10.2006.
Chiar dacă termenul ar curge începând cu data la care creditoarea ANAF Bac unoscut despre aceste creanțe suplimentare, respectiv 06.10.2006, declarația de creanță suplimentară este tot tardivă, întrucât termenul până la care se putea depune era 21.11.2006.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect judecătorul sindic, a admis excepția de tardivitate și a dispus modificarea tabelului de creanțe al debitoarei - 2003 SRL prin neluarea în considerare a declarației suplimentare de creanță a ANAF B prin A de la data de 14.11.2008, pentru creanța de 2.028.382 lei, pe care a îndepărtat-o din tabel.
Susținerea creditoarei recurente că ar fi trebuit ca să fie respinsă ca inadmisibilă contestația creditoarei - Trans România SRL A, întrucât nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 este nefondată.
În acest sens, potrivit art. 75 al. (1) din Legea insolvenței "după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Este evident că în cauză ne aflăm în prezența unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței creditoarei recurente, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, declarația de creanță suplimentară a acesteia a fost tardivă și deci creanța nu trebuia să fie înscrisă în tabelul de creanțe.
Examinarea celorlalte motive de recurs, care vizează fondul cauzei, respectiv temeinicia pretențiilor acestei creditoare, este de prisos, având în vedere că, pentru motivele de mai sus, declarația de creanță suplimentară a creditoarei recurente este tardivă, astfel încât, în baza art. 3312. pr. civ. recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea T, Curtea reține că și acest recurs este nefondat, în mod corect judecătorul sindic respingând contestația acestei creditoare.
Astfel, în mod corect s-a constatat că creanțele pretinse de această creditoare au fost calculate ca urmare a pretinselor încălcări ale regimului vamal pentru bunuri conform autorizației de admitere temporară și anume nerespectarea termenului de încheiere acordat de Biroul Vamal A pentru operațiunile de leasing încheiate de - 2003 SRL cu - Trans, însă aceste contracte de leasing au fost reziliate ca urmare a adreselor din 08.09.2006 și 24.10.2006, astfel că nu mai există niciun temei legal pentru calcularea oricăror taxe vamale, deoarece contractele de leasing nu au mai existat după data de 24.10.2006.
Susținerea creditoarei recurente că debitul pretins de aceasta de la debitoare are la bază titluri executorii care nu mai pot fi contestate, cât timp nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ este nefondată, având în vedere că, pentru întocmirea tabelului definitiv de creanțe, potrivit art. 108 al. 3 din Legea nr. 85/2006 "vor fi supuse verificării toate creanțele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost modificat față de tabelul definitiv de creanțe sau față de programul de plată din planul de reorganizare, ca urmare a plăților făcute după deschiderea procedurii", creanța pretinsă de această creditoare fiind născută după data deschiderii procedurii față de debitoare.
Așa fiind, constatând că recursul declarat de creditoarea T este nefondat, în baza art. 312. pr. civ. Curtea îl va respinge ca atare.
Examinând recursul declarat de creditoarea - Trans România SRL A prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, creditoarea Municipiului A prin Direcția Fiscală a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor și în cel suplimentar cu suma de 115.336,16 lei dintr-o eroare esențială, fără ca această creanță să fie verificată de către administratorul judiciar, creditoarea nefăcând dovada existenței acestei creanțe, neavând depus la dosar niciun titlu executoriu în acest sens, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Curtea constată că creanța pretinsă de această creditoare este alcătuită din impozit pe teren și clădiri, respectiv pentru imobilul situat în A, str. - - (fostul al debitoarei), însă pentru acest imobil au fost achitate toate taxele și impozitele până la sfârșitul anului 2008, iar acest imobil nu mai este proprietatea debitoarei - 2003 SRL încă din anul 2003, fiind proprietatea contestatoarei recurente.
În mod greșit judecătorul sindic, prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, a respins contestația recurentei - Trans România SRL A în ceea ce privește creditoarea Municipiul A prin Direcția Fiscală, considerând că se impune înscrierea creanței sub condiție, până la soluționarea dosarului având ca obiect anularea actului de dare în plată privind acest imobil, nearătând în considerentele hotărârii care este, în concret, această legătură între creanța contestată și dosarul nr.6557/2004 al Tribunalului Arad.
Așa fiind, întrucât pentru imobilul arătat mai sus, taxele și impozitele aferente erau achitate integral la data formulării declarației de creanță, iar debitoarea nu mai este proprietara acestui imobil încă din anul 2003, în mod greșit această creditoare a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei.
În consecință, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoarea - Trans România SRL A și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în totalitate contestația formulată de creditoarea - Trans România SRL A și va dispune înlăturarea din tabelul de creanțe al debitoarei - 2003 SRL a creanței de 115.336,16 lei, pretinsă de creditoarea Municipiul A prin Direcția Fiscală a Primăriei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele ANAF B prin A și T împotriva sentinței comerciale nr.1101/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de creditoarea - Trans România SRL A împotriva sentinței comerciale nr.1101/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite în totalitate contestația formulată de creditoarea - Trans România SRL A și în consecință dispune înlăturarea din tabelul de creanțe al debitoarei - 2003 SRL a creanței de 115.336,16 lei, pretinsă de creditoarea Municipiul A prin Direcția Fiscală a Primăriei
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflat în concediu
semnează
Președinte Secție
Grefier,
- -
Red./21.12.2009
tehn./ 2 ex./21.12.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
