Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.191/R-
Ședința publică din 27 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, precum și recursul declarat de creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.1144/F din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-, intimați fiind creditorii INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în Pitești,-, jud.A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P cu sediul în Pitești,-, jud.A, SC SRL cu sediul în, Șoseaua B-Pitești nr.74, jud.A, debitoarea SC SRL prin administrator special cu sediul în Pitești,-, 3, jud. și lichidatorul judiciar din Pitești, cartier,.52,.A,.2, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns lichidatorul judiciar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care grefierul învederează instanței faptul că prin serviciul arhivă, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Lichidatorul judiciar, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de creditoarea A, ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea de la dosar.
Cu privire la recursul declarat de B, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată că:
La data de 27.09.2005, Aaf ormulat cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare împotriva Muntenia
Debitoarea a formulat contestație, arătând că nu se află în insolvență.
Prin sentința nr.47/F/2006, a fost respinsă contestația, admisă cererea, deschisă procedura reorganizării judiciare și numit administrator care a notificat deschiderea procedurii, a întocmit tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor.
Prin sentința nr.549/F din 18.10.2006, s-a dispus trecerea la procedura falimentului, a fost numit lichidator judiciar, care a definitivat masa credală. A fost constatată dizolvată societatea.
Prin încheierea din data de 15.10.2008, s-a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 5.713,6 lei, în loc de 2.413,60 lei, motiv pentru care lichidatorul a solicitat îndreptarea erorii materiale, în sensul înscrierii sumei corecte rezultată din actele scrise.
Prin sentința comercială nr.1144/F din 3 decembrie 2008, Tribunalul Comercial Argeșa dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de ședință din 15.10.2008, în sensul că plata către lichidatorul se va face din fondul de lichidare, în cuantum de 2.413, 60 lei și nu 5.713,6 lei.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei Muntenia, notificarea și radierea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din raportul lichidatorului a rezultat că nu există bunuri în averea debitoarei a căror valorificare să ducă la acoperirea masei credale și a cheltuielilor administrative.
Conform prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închiderea procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Față de această situație, judecătorul sindic a apreciat că o continuare a procedurii ar deveni prea oneroasă și în consecință, a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din Registrul comerțului.
Împotriva sentinței nr.1144/F/3.12.2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, a declarat recurs B și A, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul declarat de B este încadrabil în dispozițiile art.304 pct.5, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă și în dezvoltarea lui s-au susținut următoarele:
- AVAS Bap reluat creanța aferentă debitoarei Muntenia, în cuantum de 13.539,53 lei, de la A, pe care o avea împotriva falitei, care reprezintă 4.127,77 USD (la cursul de 3.2798 lei de la data preluării) așa încât, în mod greșit s-a luat măsura închiderii procedurii, fără să fie citați toți creditorii și să se realizeze publicitatea hotărârilor adoptate de judecătorul sindic;
- AVAS a fost lipsită de posibilitatea formulării oricăror cereri și apărări în cauză prin încălcarea regulilor procedurale privind citarea părților, contradictorialitatea, dar și de dreptul de a-și recupera creanța.
Examinând criticile formulate se constată că ele nu pot fi primite pentru cele ce se vor arăta mai jos:
Recursul AVAS B se apreciază ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, acest act normativ se completează în măsura compatibilității și cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
În aceste condiții, căile de atac se exercită de către participanții la procedura insolvenței, în limitele stabilite de legea specială.
Recurenta AVAS B nu a fost participantă la procedură și deci nu are calitate procesuală în exercitarea unei căi de atac.
Legea nr.85/2006 cuprinde reglementări exprese cu privire la citarea participanților la procedură (art.7 și 8), reglementări interpretate și prin decizia nr.1137/2007 a Curții Constituționale, care se constituie într-o garanție de încunoștințare a părților interesate într-o anumită procedură.
În aceeași ordine de idei, trebuie observate dispozițiile art.61 alin.3 din lege, care obligă la publicarea notificării de deschidere a procedurii, atât într-un ziar de largă circulație, cât și în Buletinul procedurilor de insolvență. În aceste condiții, chiar dacă administratorul judiciar, din culpa sa sau datorită absenței unor mențiuni în documentele contabile, nu notifică toți creditorii, aceștia au posibilitatea să cunoască de deschiderea procedurii și să-și valorifice drepturile prin formularea unor cereri corespunzătoare fiecărei etape a acesteia.
În măsura în care recurenta AVAS B nu a făcut demersuri pentru a-i fi recunoscută calitatea de creditoare (prin formularea unei declarații de creanță, a unei contestații la tabel etc.), nu a dobândit legitimare procesuală de participant la procedura insolvenței și nici de a ataca hotărârea de închidere.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul B este inadmisibil și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca atare.
Recursul creditoarei Aaf ost motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Examinând criticile formulate se constată că acestea sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Susținerile recurentei la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 prevede expres că, procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final și dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare (art.131).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are astfel în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.1144/F/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red. /16.03.2009
GM/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
