Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 3022 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Grup
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3022 din 2 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva debitoarei Grup A având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la tribunal la data de 15 aprilie 2009 instituția creditoare a chemat în judecată debitoarea Grup A pentru declanșarea procedurii de executare colectivă, cu motivarea că societatea pârâtă figurează în evidențele sale cu o datorie la bugetul general consolidat la statului în cuantum de 61.133 lei, creanță care este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în această sumă intrând atât datoriile către bugetul de stat, cât și penalitățile și majorările de întârziere aferente.
Analizând solicitarea Administrației Finanțelor Publice A judecătorul-sindic a constatat că creditoarea nu a depus la dosar acte și documente care să dovedească existența creanței reclamate, deși prin încheierea de ședință din 1 iunie 2009 i-a fost pus în vedere acest lucru, fiind și citată cu mențiunea "dovedirii creanței", partea neconformându-se dispozițiilor instanței nici la termenul din 7 septembrie 2009. Tribunalul a apreciat că instituția reclamantă a avut timp suficient pentru a dovedi creanța care face obiectul prezentului dosar, având în vedere și cele două termene de judecată ce i-au fost acordate. În aceste condiții, instanța a considerat că Administrația Finanțelor Publice A nu a dovedit calitatea de creditor îndreptățit, în sensul art. 3, pct. 3 din Legea nr. 85/2006, să solicite deschiderea procedurii insolvenței, nefăcând dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva patrimoniului debitoarei. Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul-sindic, în temeiul art. 33 alin. 5 din același act normativ, reținând că creanța reclamată nu a fost probată potrivit art. 1169 din Codul civil, a respins cererea de deschidere a procedurii concursuale.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii sale introductive, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul deschiderii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea Grup A, pentru următoarele motive:
În mod greșit prin hotărârea recurată judecătorul-sindic a respins cererea sa de deschidere a procedurii insolvenței cu motivarea instituția reclamantă nu a dovedit cu acte sau alte înscrisuri că sumele pentru care a solicitat declanșarea procedurii sunt certe și exigibile, prin această soluție producându-se prejudicii irecuperabile bugetului general consolidat al statului.
Potrivit pct. 6 și 11 ale art. 3 din legea-cadru, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar creanțele bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora. De asemenea, art. 31 statuează că orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare. Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
În conformitate cu aceste prevederi legale, în data de 15 aprilie 2009 înregistrat la Tribunalul Arado cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei Grup A, persoană juridică care figurează în evidențele sale cu un debit față de bugetul consolidat al statului în sumă de 61.133, la cerere anexând și înscrisuri din care să rezulte că creanța este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, recurenta arată că despre actele de executare care dovedesc că suma pentru care a solicitat declanșarea procedurii insolvenței îndeplinește aceste condiții a făcut mențiune pe larg și în cuprinsul acțiunii introductive, astfel că cererea sa respectă toate prevederile legale în materie.
În drept, a invocat art. 1 pct. 1, art. 31 alin. 1 și 2 și art. 3 pct. 6 și 11 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Debitoarea intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate de instituția creditoare, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de control judiciar este ținută să analizeze dacă tribunalul, prin judecătorul-sindic, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, precum și dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Prin recursul formulat creditoarea a susținut, în esență, că sentința atacată este nelegală întrucât în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de declanșare a procedurii insolvenței față de debitoarea intimată cu motivarea că creanța reclamată nu a fost probată potrivit art. 1169 din Codul civil, deși la cerere a anexat înscrisuri din care să rezulte că creanța sa este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificată, în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiași articol, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Articolul 31 din același act normativ statuează că orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii colective împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare, anexând, totodată, documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. Nu în ultimul rând, potrivit pct. 12 al art. 3, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței necesară pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, ea fiind de 10.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie.
În conformitate cu Legea nr. 85/2006, modificată, creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile, condiții reglementate de art. 379 din Codul d e procedură civilă, care se aplică, potrivit art. 149 din lege, și în această materie, cel din urmă text statuând că dispozițiile Legii insolvenței se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvență, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia, cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că instituția reclamantă, contrar celor afirmate prin cererea de recurs, nu a anexat, nici în primă instanță și nici în calea de atac, vreun înscris doveditor care să ateste că, într-adevăr, societatea intimată datorează bugetului general consolidat al statului suma de 61.133 lei. Aceasta, deși judecătorul-sindic la termenul din 1 iunie 2009, constatând că creditoarea nu a atașat cererii introductive niciun înscris doveditor al creanței pretinse, a dispus citarea acesteia pentru termenul din 7 septembrie 2009 cu mențiunea "dovedirii creanței", o asemenea dovadă nefiind făcută nici la termenul din 2 noiembrie 2009, contrar exigențelor impuse de art. 1169 din Codul civil, potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, și de alin. 1 al art. 129 din Codul d e procedură civilă, care statuează, de asemenea, că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, având, totodată, obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările, simpla susținere privitoare la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, în cuantum mai M de 10.000 lei nefiind suficientă pentru a determina convingerea instanței că cererea de deschidere a procedurii de executare colectivă ar fi întemeiată. De asemenea, alin. 2 al art. 31 din legea-cadru, invocat chiar de reclamantă prin petiția recurs, statuează fără echivoc că creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Nu în ultimul rând, "prejudiciul irecuperabil" adus bugetului general consolidat al statului de care face vorbire creditoarea nu poate fi presupus câtă vreme instituția recurentă poate oricând să promoveze o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenței, la care să anexeze, de această dată, înscrisurile justificative ale creanței reclamate, cerere care este scutită de la plata oricăror taxe judiciare, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul creditoarei nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 3022 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Grup
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /20.01.2010
Dact. /21.01.2010 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
