Spete procedura insolventei. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B împotriva sentinței comerciale nr. 3193 din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată A, prin lichidator judiciar EXPERT
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 12 ianuarie 2010, numita EXPERT A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Aad epus prin registratura instanței întâmpinare la recursul creditoarei.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3193 din 9 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arada respins contestația formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu privire la propunerea administratorului judiciar Expert A de aplicare a prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului A, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar potrivit art. 135 din aceiași lege, notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad. pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În baza art. 4, aliniatul 4, din Legea nr. 85/2006, a dispus plata sumei de 3500 lei, reprezentând remunerație stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii, din fondul de lichidare, către administratorul judiciar Expert
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 12 octombrie 2009 administratorul judiciar Expert A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a sesizat judecătorul sindic, în baza art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu incidența în cauză a art. 131 din aceeași lege, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, propunând închiderea procedurii ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare; că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința comercială nr. 1493/22.06.2009; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor; că primăria în a cărei rază teritorială își are sediul debitorul a comunicat că acesta nu figurează cu bunuri în rolul financiar al comunei, că în averea debitorului nu există bunuri, că instituțiile creditoare nu au avansat sume de bani pentru eventuala continuare a procedurii,deși li s-a transmis de către lichidator notificare în acest sens și s-a acordat de către judecătorul sindic termen pentru ași exprima poziția față de sesizarea incidenței în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; că instituțiile creditoare deși au considerat prematură închiderea procedurii, pe lângă faptul că nu au avansat sume de bani necesare continuării acesteia nici nu au indicat ce demersuri s-ar putea face pentru identificarea de bunuri în averea debitorului; că art. 131 corelat cu art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, singurele condiții fiind inexistența bunurilor și lipsa unor oferte de avansare de sume de bani de către creditori;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
S-a menționat că legiuitorul a prevăzut soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al acesteia, în cazul în care în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și creditorii nu avansează sumele corespunzătoare acoperirii acestor cheltuieli administrative, pentru a evita, efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli. doar creditorilor rămânându-le opțiunea de a analiza șansele de pierdere sau câștig.
Cu privire la contestația instituției creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, judecătorul sindic a reținut că fondul de lichidare constituit prin aportul tuturor comercianților în activitate, poate fi utilizat doar în etapa de început a procedurii insolvenței, până la întocmirea tabelului creanțelor și identificarea creditorilor cărora le-ar putea profita această procedură, ulterior acestei faze cheltuielile procedurii urmând a fi suportate din averea debitorului, cu posibilitatea avansării unor sume de bani de către creditorii direct interesați în derularea procedurii.
Raportat la aplicarea disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul, are conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, calitate procesuală activă în promovarea de acțiuni pentru angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului fără a i se putea însă impune să promoveze o asemenea acțiune.
În cazul de față prin raportul privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență lichidatorul a indicat elemente care ar putea susține o astfel de acțiune, însă acesta nu a promovat o astfel de acțiune.
Art. 138 alin. 3, din Legea nr. 85/2006, conferă calitate procesuală activă în promovarea și susținerea acțiunii prevăzute de același articol și comitetului creditorilor. Nici acest comitet, deși ales, nu a promovat o astfel de acțiune cu toate că li s-au pus în discuție prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 și deci știau că în cazul în care nu se avansează sume de bani lichidatorul va solicită închiderea procedurii, fapt ce excludea promovarea de către acesta a unei acțiuni bazată pe art. 138 din același act normativ; Astfel nici comitetul creditorilor nu și-a asumat sarcina susținerii acesteia și riscul reușitei într-un astfel de demers.
Deci neexistând formulată o acțiune bazată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 și constatând că nu se poate impune lichidatorului formularea unei astfel de acțiuni și că de asemenea nu se poate continua procedura din lipsă de fonduri judecătorul sindic a considerat ca fără suport legal obiecția creditorului Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B la închiderea procedurii.
Raportat la considerentele expuse judecătorul sindic a considerat ca nefondată susținerea creditorului Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B, potrivit căreia lichidatorul judiciar trebuie să ceară atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului iar doar ulterior se poate închide procedura.
S-a menționat că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu judecătorul sindic convoacă comitetul creditorilor și nici nu poate impune altora să solicite convocarea acestui comitet. În consecință, pentru convocarea comitetului creditorilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B trebuia să se conformeze acestui articol și să determine convocarea comitetului de către persoanele acolo menționate, motiv pentru care contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care A le are de achitat creditorilor.
Creditoarea recurentă consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, prevăd că atributul declanșării procedurii prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 din aceeași lege poate aparține comitetului creditorilor, însă pentru aceasta ar fi trebuit ca lichidatorul judiciar să expună creditorilor în mod explicit intenția sa de a nu uza de dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege, pentru a da posibilitatea creditorilor să analizeze și să aprecieze dacă se impune abordarea pozițiilor art. 138 alin. 3.
Formularea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, într-adevăr, nu este obligație expresă a lichidatorului, însă acesta are ca îndatorire principală găsirea modalităților de recuperare a cât mai mult din pasivul debitoarei distribuirea sumelor către creditori.
În contextul stării de fapt, instituția recurentă se pronunță în favoarea formulării cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii persoanelor care au făcut parte din conducerea debitoarei.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la însuși izvorul solicitat de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau virarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021 din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având în vedere contextul prezentat, recurenta consideră că practicianul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 și următ. din Legea nr. 85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. S-a apreciat că prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din legea menționată, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de către un specialist constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept, creditoarea recurentă a invocat prevederile art. 304 pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140, precum și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Expert A în calitate de lichidator judiciar a debitoarei Aad epus întâmpinare (filele 11-12), prin care solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței recurate, ca temeinică și legală, cu mențiunea că prin sentința recurată s-au respectat întocmai dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Prin recursul formulat creditoarea Bam enționat că era necesar ca lichidatorul judiciar să expună în mod explicit intenția sa de a nu uza de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 pentru a da posibilitatea creditorilor să analizeze și să aprecieze dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Se reține că deși creditorii debitoarei au fost notificați cu privire la intenția lichidatorului de a solicita închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, Comitetul creditorilor nu a solicitat autorizarea în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din lege, în vederea introducerii acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 3193 din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 3193 din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /12.02.2010
Dact. /15.02.2010 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
