Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 293/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile creditoarelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 2453/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin administrator judiciar ACTIV GRUP, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2453/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar ACTIV GRUP, privind lichidarea judiciară a debitoarei - SA; s-a dispus: închiderea procedurii prevăzută de Legea 85/2006, declanșată împotriva debitoarei - SA și radierea societății debitoare din evidențele ORC.
De asemenea, a descărcat participanții la procedură de toate atribuțiile legate de procedură, debitoare, averea acesteia, creditori și asociat; a dispus notificarea acestei hotărâri cu Direcția Generală a Finanțelor Publice A și ORC A, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare, precum și plata, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, a sumei de 11.571 lei, reprezentând diferența neachitată din onorariul lichidatorului judiciar, pentru perioada octombrie 2007-octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 2306/4.10.2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea ANAF prin DGFP A, dispunând deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva societății debitoare - SA I, și constatând că aceasta a fost anterior dizolvată de drept, a desemnat ca lichidator judiciar al debitoarei pe Activ Grup.
Prin rapoartele întocmite în cauză, potrivit prevederilor art. 21 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a informat asupra împrejurării că nu i-au fost predate actele societății prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, dar în temeiul notificării creditorilor potențiali, precum și a publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență, a întocmit tabelul preliminar al creanțelor debitoarei, tabel ce a devenit definitiv prin necontestare.
Prin sentința civilă nr. 393/26 martie 2008 fost desemnat comitetul creditorilor debitoarei având componența ANAF prin DGFP, ITM și AVAS.
Din aceleași rapoarte ale lichidatorului judiciar a rezultat că fostul administrator al societății debitoare a decedat, precum și împrejurarea că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul iar în evidențele fiscale ale Primăriei I, era înregistrată cu un autovehicul 243.
După preluarea actelor contabile și identificarea bunurilor din averea debitoarei, s-a constat că acestea sunt într-o stare de degradare generală, și cu toate că au fost sechestrate de organele fiscale, acestea nu au putut fi valorificate, deși au fost organizate în acest sens 3 licitații publice.
Pentru că nici lichidatorul judiciar nu a reușit valorificarea prin licitație a bunurilor, adunarea creditorilor a hotărât valorificarea lor ca materiale rezultate din casare, iar sumele obținute, din valorificarea acestor bunuri, potrivit susținerilor lichidatorului judiciar, au fost folosite pentru acoperirea parțială a cheltuielilor lichidării.
Tribunalul a reținut că în raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar, a constatat că încă din cursul anului 2005 societatea a început să înregistreze pierderi, acestea accentuându-se în anul 2006, creanțele cele mai importante fiind înregistrate față de bugetul de stat DGFP A - Pentru acest motiv bunurile societății debitoare au fost puse sub sechestru, iar în cursul anului 2007, societatea a fost practic abandonată ca urmare a decesului fostului administrator.
Lichidatorul judiciar a concluzionat că nu există vreo posibilitate de reorganizarea a societății debitoare, aceasta fiind dizolvată și suspusă deja procedurii falimentului, iar motivul principal ce a determinat insolvența acesteia, a fost situația economică defavorabilă în contextul scăderii nivelului de trai și a pierderii locurilor de muncă de către locuitorii urbei.
Lichidatorul judiciar a apreciat că în cauză nu sunt incidențe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, iar prin raportul final întocmit în cauză și prezentat la termenul din 27.10.2008, a solicitat închiderea procedurii în condițiile art. 132 din Legea 85/2006, ca urmare a imposibilității stingerii creanțelor declarate împotriva debitoarei, din lipsa oricăror alte elemente de activ patrimonial.
Judecătorul sindic, văzând că acest raport ce a fost comunicat creditorilor debitoarei, și de asemenea afișat la ușa instanței, nu a fost contestat în condițiile art. 129 din Legea 85/2006, și văzând că în cauză sunt îndeplinit condițiile art. 132 din aceeași lege, a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și a închis procedura declanșată împotriva debitoarei, dispunând și radierea acesteia din evidențele ORC, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu motivarea că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, deoarece nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul - SRL. Se mai arată că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea 85/2006, deși nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat în condițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei pana Ia recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea Ie are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata, instanța de fond a închis procedura de lichidare judiciară a debitoarei, că din motivarea hotărârii se rețin următoarele aspecte: faptul că fostul administrator al debitoarei a decedat, precum și faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri din a căror valorificare să poată obține sumele necesare acoperirii pasivului societății.
Se susține că și în cazul în care fostul administrator al debitoarei a decedat și nu mai existau bunuri evidențiate în patrimoniul societății, Legea nr. 85/2006 mai prevedea o modalitate abordabilă, pe care judecătorul sindic nu a parcurs-o, deoarece nu existau lichiditățile necesare și nici creditorii nu le-au avansat. Modalitatea la care se referă este formularea cererii de chemare în judecată în contextul dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 modificată, cu introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, pentru opozabilitate, în situația în care s-ar constata că antecesorul acestora ar fi săvârșit fapte culpabile de natură să atragă răspunderea patrimonială.
Recurenta menționează că fondurile necesare continuării procedurii de lichidare, prin inițierea acestor demersuri, puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, astfel că, în opinia sa, procedura de lichidare a debitoarei ar fi putut continua în scopul obținerii sumelor necesare acoperirii pasivului debitoarei, prin inițierea demersurilor legale prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, de asemenea, ar fi putut fi procurate și sumele necesare în acest sens, prin aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, însă lichidatorul judiciar a omis acest lucru, iar judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 5 și 9, art. 304 Cod procedură civilă, art. 2, art. 4 alin. 4, art. 5 alin. 1, art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditoarea DGFP A critică sentința recurată deoarece în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, pentru a se dispune închiderea proceduri falimentului, ulterior arătând faptul că instanța în mod netemeinic a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea 85/2006.
Cu privire la aceste susțineri, se constată că recurenta este în eroare, deoarece închiderea procedurii s-a făcut în baza art. 132 alin. 2 și nu în baza art. 131 din Legea 85/2006, iar îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 132 alin. 2 s-a constatat dat fiind faptul că din raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, aprobat de judecătorul sindic și necontestat de nici unul dintre creditori, a rezultat că după preluarea actelor contabile și identificarea bunurilor debitoarei, nefiind posibilă valorificarea acestor bunuri, și constatându-se că administratorul debitoarei a decedat, precum și că societatea debitoare a fost deja dizolvată, nu există nicio posibilitate de recuperare a pasivului.
Totodată, recurenta critică sentința recurată, deoarece în opinia sa nu s-au întreprins toate măsurile pentru obținerea de informații și date necesare identificării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, deoarece din actele și lucrările dosarului, coroborate cu rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar rezultă că s-au identificat aceste bunuri, însă nu s-a reușit valorificarea lor prin licitație, deoarece erau într-o stare avansată de degradare.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în mod temeinic și legal în baza textelor de lege reținute de către judecătorul sindic.
Prin recursul declarat, creditoarea recurentă AVAS B s-a referit la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei, se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, cu trimitere și la alte acte normative decât legea specială în domeniu, și anume Legea insolvenței, nr. 85/2006, apreciindu-se în esență că în mod netemeinic și nelegal nu s-a dispus atragerea răspunderii administratorului.
Totodată recurenta a arătat că și în cazul în care fostul administrator al debitoarei a decedat, cum este cazul în speță, și nu mai există bunuri evidențiate în patrimoniul societății, trebuia formulată acțiune de introducere în cauză a moștenitorilor administratorului decedat, în situația în care s-ar constata că antecesorul acestora ar fi săvârșit fapte culpabile de natură să atragă răspunderea patrimonială a acestuia.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei sau a moștenitorilor acestui administrator, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 2453 din 8.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./23.03.2009
Dact./23.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
