Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.310/C/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11 în contradictoriu cu intimata creditoareADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ O,cu sediul în O,-/B, jud.B, intimata debitoareSC " " SRL,cu sediul în O,-, -R/48,.2, J-, CUI - -prin lichidator,cu sediul în O, str.-. -, nr.20,.9, jud.B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, jud.B împotriva sentinței nr.769/F din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - consilier juridic în baza delegației nr.29572 din 8 septembrie 2009, lipsă fiind intimata creditoare Administrația Financiară O, intimata debitoare SC " " SRL - prin lichidator O și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei creditoare arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei creditoare solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune continuarea procedurii și convocarea comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, fără cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și fără ca lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a formula cerere de atragere a răspunderii în temeiul art.138 și fără a convoca Comitetul creditorilor în acest sens, deci fără a epuiza astfel toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.769/F din 1 aprilie 2009, Tribunalul Bihor - judecătorul sindic în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL cu sediul în O-, - R 48,. 2, jud. B, CUI -, J- și a ispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a escărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 (4) din legea privind procedura insolvenței, a încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar .cu sediul în O,bd. -. -, nr. 20,. 9,jud. B, număr de ordine în practicienilor în insolvență 0251 în cuantum de 3.500 lei care se va face din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 (6) din L 85/2006. În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentinței creditorilor, lichidatorului judiciar, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 01.04.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului Metal a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.
A constatat că, procedura concursuală a fost deschisă prin sentința omercială nr. 597/F/2008 pronunțată în ședința publică din data de 18.06.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că notificarea a fost publicată conform art.61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
În temeiulart. 131din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nu se dorește avansarea cheltuielilor în vederea continuării procedurii de către creditoare, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Cât privește onorariul solicitat de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 37 alin. 2 din OUG86/2006 el se stabilește în funcție de gradul de complexitate a activității depuse. Determinarea lui impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ).
Raportat la acestea trebuie precizat că în definitiv al creanțelor au fost înscriși numai doi creditori, nefiind formulată pe parcursul soluționării cauzei vreo contestație din partea unuia dintre aceștia sau a unor terți. Mai mult, activitatea desfășurată de către debitoare în ultimii trei ani nu a implicat un examen complex. Tocmai de aceea raportat și la criteriile orientative comunicate de către - Filiala B, instanța a considerat că acordarea unui onorariu în cuantum de 3500 lei corespunde criteriilor amintite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune continuarea procedurii și convocarea comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și fără a permite creditorilor să apeleze la prerogativa conferită de art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fără a pune în discuția creditorilor formularea cererii de atragere a răspunderii în temeiul art.138 și fără a convoca Comitetul creditorilor în acest sens, deci fără a epuiza astfel toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
Astfel, în condițiile în care omisiunea lichidatorului o prejudiciază, consideră că se impune atragerea răspunderii fostului administrator în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 (respectiv artr.137 alin.1 lit.c în vechea reglementare).
Potrivit teoriei și practicii judiciare, arată că în dreptul civil și comercial, operează două reguli principale:prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, arată recurenta că, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, republicată "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executare mandatului". De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței, faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil, coroborate cu art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate, exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța recurentei, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Este evident faptul că, prin închiderea prematură a procedurii, creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite și că sub acest aspect nu s-a întreprins nimic în sensul convocării acestora în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În drept a invocat prevederile art.299 - 316 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006 și prevederile nr.OUG95/2003, aprobată prin Legea nr.557/2003.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat.
Prin sentința nr.597/F/16.08.2008 s-a dispus, ca urmare a admiterii cererii introductive a creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului SC " " SRL
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege, stabilirea masei active și pasive a falitei, întocmirea tabelului creanțelor și la identificarea bunurilor debitoarei, în vederea valorificării acestora.
În urma demersurilor efectuate, lichidatorul a învederat creditorilor și judecătorului sindic că nu a identificat bunuri valorificabile ale debitoarei și că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății deoarece, fostul administrator nu a procedat la predarea lor, nereușindu-se să se intre în legătură cu acesta, deși la. figurează cu același domiciliu.
Demersurile efectuate au fost aduse la cunoștința creditorilor prin raporturile de activitate depuse la dosar, aceștia fiind convocați de lichidator, atât pentru data de 09.09.2008, cât și pentru data de 27.03.2009, în vederea prezentării situației patrimoniale a falitei, respectiv pentru precizarea poziției fiecărui creditor cu privire la propunerea lichidatorului privind închiderea procedurii de faliment și pentru eventuala avansare de sume din partea acestora pentru continuarea procedurii, dar la datele fixate nu s-a prezentat nimeni, recurenta depunând la dosarul cauzei un punct de vedere prin care a solicitat lichidatorului să apeleze la prerogativa conferită de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și a arătat că nu înțelege să avanseze sume în vederea continuării procedurii.
Cât privește motivele de recurs invocate de creditoare, constând în nepunerea în discuția creditorilor a necesității formulării unei cereri de antrenare a răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 și neconvocarea comitetului creditorilor, se reține că sunt nefondate atâta vreme cât lichidatorul judiciar și-a îndeplinit în cauză atribuțiile prevăzute de lege și stabilite de judecătorul sindic și a procedat la convocarea creditorilor în vederea prezentării situației patrimoniale a falitei și a demersurilor efectuate.
Cât privește convocarea comitetului creditorilor, invocată de recurentă, se reține că în cauză nu exista un comitet al creditorilor, situație în care nu se poate imputa lichidatorului neconvocarea unei comitet care nu s-a înființat.
Pe de altă parte, întrucât potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, iar creditorii nu mai au, potrivit reglementării în vigoare la data promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea acestor dispoziții, criticile legate de problema aplicării art.138 din lege sunt nefondate.
În speță, procedura insolvenței s-a închis în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentință de închidere a procedurii.
Textul de lege nu prevede în această situație decât întrunirea a două condiții cumulative: insuficiența bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative și inexistența unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare, iar judecătorul sindic a reținut, în mod corect, față de cele arătate mai sus, că sunt întrunite aceste condiții.
Necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situație, rezidă în scopul legii, reglementat de art.2, și anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, ori în situația în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de rațiune.
Având în vedere considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda, deoarece nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței nr.769 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 05.11.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 6 ex.
- 12.11.2009
4 com. 16.11.2009 cu:
- AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,
- ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ O,
- SC " " SRL, cu sediul în O,-, -R/48,.2, J-, CUI - - prin lichidator,
- OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
