Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.354
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP T împotriva sentinței civile nr.2053/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL prin lichidator T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri și solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2053/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - - SRL, radierea acestuia din registrul comerțului și notificarea sentinței debitorului, creditoarei DGFP T și ORC T, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni de radiere, precum și pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență; s-a încuviințat cererea lichidatorului T privind plata cheltuielilor de procedură în cauza privind pe debitoarea - - SRL și s-a dispus achitarea sumei de 1000 Ron, conform art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, din fondul special de lichidare, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri sau responsabilități, potrivit art.136 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 724/10.04.2007 pronunțată în dosarul - s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea - SRL fiind numit ca lichidator, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege, și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în ziarul din 01.04.2008.
De asemenea, s-a reținut că lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei, a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările insolvenței.
Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Lg. 85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic a constatat incidente în cauză disp. art. 131 din Lg.85/2006, văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare și în consecință, în temeiul acestei dispoziții procedurale, a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Având în vedere că cheltuielile de administrare procedurii în prezentul dosar au fost suportate de către lichidator, față de lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic a admis cererea acestuia privind plata sumei de 1000 RON, conform art. 4 alin. 4 din Lg. 85/2006 din fondul special de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. -, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că închiderea procedurii debitoarei s-a dispus la primul termen de judecată, motiv pentru care consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare. Arată că deși lichidatorul nu a primit actele contabile de la societatea, a solicitat închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție, considerând că acesta trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
Se mai susține că lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.
Creditoarea recurentă precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitoarei, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare. Arată că lichidatorul nu a întocmit raportul cu cauzele ajungerii societății în insolvență, nu a comunicat creditorilor Raportul final, prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Recurenta consideră că a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen, abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată instituția recurentă nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare, neștiind dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor. Menționează că deși prin hotărârea atacată s-a reținut că nici un creditor nu s-a oferit a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii, pe adresa DGFP nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect, până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea creditorilor.
Solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza raportului prezentat de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Susținerea creditoarei recurente DGFP T că era obligatoriu ca lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este nefondată, având în vedere că, în lipsa actelor contabile ale debitorului, lichidatorul judiciar nu putea să întocmească un asemenea raport, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței. În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP T împotriva sentinței civile nr.2053/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./13.03.2009
tehn./ 2 ex./13.03.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
