Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.446/C/2008-
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursul comercial d eclarat de recurenta creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, -, nr.3 - 5, jud.S M, în contradictoriu cu intimata debitoareSC "" SRL,cu sediul în S M, Bulevardul - -, nr.40,.3, J-, CUI - -prin lichidator EXPERT,cu sediul în S M,-/A, jud.S și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE,cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.208/F din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata debitoare SC "" SRL S M - prin lichidator EXPERT - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.130 din 27 noiembrie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinetul de avocat, lipsă fiind recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei debitoare - prin lichidator solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată. Astfel, solicită ca instanța să aibă în vedere cuantumul foarte mic al creanței, faptul că nu există motive întemeiate bazate pe prevederile art.138, alin.1 din Legea insolvenței pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar și faptul că o continuare a procedurii împotriva debitoarei falite ar fi în realitate doar formală și fără nici o finalitate. Administratorul statutar, conform informațiilor obținute de către lichidator de la organele abilitate, arată că nu deține nici un bun impozabil din vânzarea căruia să poată fi îndestulați creditorii.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.208 din 25 iunie 2008, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic în temeiul art. 129 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, a respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M cu sediul ales în S M, P-ța - nr. 3-5.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC "" SRL cu sediul în S M,-,. 3, jud. S M, cu numărul de înregistrare J - și a ispus radierea debitorului din registrul comer țului.
A descărcat pe lichidatorul judiciar EXPERT S M cu sediul în S M,-/a, de orice îndatoriri și responsabilități, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, iar în temeiul art. 135 din aceeași lege a ispus notificarea sentin ței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice S M, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, a aprobat suportarea comisionului lichidatorului în cuantum de 1500 lei + TVA din fondul special constituit.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Procedura simplificată prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL SMa fost deschisă la cererea lichidatorului judiciar, în condițiile prevăzute de art. 270 indice 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, întrucât nu a fost identificat nici un bun în patrimoniul debitoarei, nu au putut fi găsite actele constitutive și documentele contabile, societatea a fost dizolvată prin încheierea dată de judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Față de dispozițiile imperative ale art. 270 indice 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora "în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul estedelegatsă ceară deschiderea procedurii insolvenței; constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea insolvenței, judecătorul sindicva dispunedeschiderea procedurii simplificate a insolvenței", fiind vorba practic de o cerere de insolvență formulată în numele debitoarei, situație în care nu există valoare prag, judecătorul sindic a deschis procedura simplificată a insolvenței față de debitoare.
Pe parcursul derulării procedurii a depus declarație de creanță doar SMp entru o sumă de sub 1000 lei. Cu toate demersurile lichidatorului judiciar, acesta nu a putut intra în posesia actelor contabile ale societății pentru a putea notifica și alți creditori, notificarea deschiderii procedurii în dovedindu-se ineficientă pentru atragerea și a altor creditori în procedură.
Nici în faza judiciară a lichidării debitoarei, lichidatorul judiciar nu reușit să identifice locul în care se află administratorul statutar al debitoarei, pentru a-i fi predate actele contabile și bunurile societății.
În ce privește posibilitatea continuării procedurii prin introducerea unei acțiuni în asigurarea răspunderii administratorilor, judecătorul sindic a apreciat că argumentele lichidatorului judiciar formulate pentru a justifica motivul neintroducerii unei astfel de acțiuni și a inutilității aprobării pentru creditori a posibilității de a formula ei această cerere sunt extrem de pertinente și în acord în cele din urmă, cu scopul procedurii insolvenței prevăzut de lege.
S-a constatat că, deși lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidenței contabile și a bunurilor cu care debitoarea figurează în ultimul bilanț, astfel că, în speță există indicii privind existența unora din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, promovarea unei acțiuni de natură contencioasă ar fi doar formală și fără nici o finalitate, în condițiile în care citarea administratorului statutar și comunicarea acestuia a hotărârii judecătorești se poate realiza doar prin publicitate, în condițiile art. 95 Cod procedură civilă și în condițiile în care acest administrator figurează în evidențele publice ca nedeținând nici un bun impozabil.
De asemenea, s-a constatat că valoarea creanței declarate de creditoare pentru recuperarea căreia se solicită continuarea procedurii este de sub 1000 lei, iar valoarea cheltuielilor de lichidare bancară este de 1500 + TVA lunar.
Până în acest moment al procedurii cheltuielile de lichidare au depășit cu mult valoarea creanței declarate. Chiar dacă această creanță este o creanță bugetară, s-a constatat că și cheltuielile de lichidare sunt suportate în final tot din bani publici, respectiv din banii virați în contul special prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
S-a apreciat în aceste condiții că, angajarea pe viitor unor cheltuieli de lichidare până la soluționarea unei acțiuni contencioase de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, nu este economică pentru participanții la procedură și este de natură a aduce prejudicii mai mari domeniului public în general.
Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile la raportul final formulate de creditoare, deși pertinente, nu sunt de natură a determina o soluție de infirmare sau de modificare a raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și de continuare a procedurii insolvenței, motiv pentru care, în temeiul art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 aceasta a fost respinsă.
Constatând lipsa bunurilor din averea debitoarei, imposibilitatea acoperirii cheltuielilor administrative cu astfel de bunuri, lipsa propunerii vreunui creditor de a avansa astfel de cheltuieli, lipsa unei justificări pentru angajarea și pe viitor a unor astfel de cheltuieli din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 și față de considerentele anterior expuse a făcut aplicarea acestui text de lege, în sensul că a închis procedura insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs olicitând, admiterea recursului, casarea sentinței și continuarea procedurii cu consecința admiterii obiecțiunilor la raportul final.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita respingere a obiecțiunilor formulate la raportul final al lichidatorului judiciar, în condițiile în care în cauză se prefigura o potențială încălcare a prevederilor art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
Aceasta, deoarece, conform ultimului bilanț, societatea figura cu active imobilizate, în sumă de 231,6 RON, active circulante în valoare de 2224,2 RON, stocuri materiale în valoare de 23 RON, iar totalul datoriilor era în cuantum de 50488,5 RON.
Cu toate acestea, activele nu se regăseau în patrimoniul falitei, iar lichidatorul cu ocazia întocmirii raportului privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență, menționează la pct.4, nerespectarea de către administratoarea a obligației legale de a cere deschiderea procedurii insolvenței în termen de maxim 30 de zile de la ajungerea societății în stare de insolvență.
Deși reține acest aspect, lichidatorul judiciar nu a formulat plângere penală pentru săvârșirea faptei prevăzută la art.147 din Legea nr.85/2006 și nici acțiune în angajarea răspunderii materiale a administratoarei.
Cu privire la închiderea procedurii, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, lichidatorul înainte de a face o astfel de propunere, avea opțiunea de a continua procedura, prevalându-se de dispozițiile art.138 și art.140 din Legea nr.85/2006.
De altfel, și art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, conferă posibilitatea utilizării sumelor de bani, la care se referă acest text, pentru cheltuielile procedurii, întrucât art.131 nu exclude această posibilitate și nu poate fi considerat ca un fine de neprimire.
Referitor la cuantumul cheltuielilor cu procedura, arată recurentul că, judecătorul sindic trebuia să dea finalitate demersurilor întreprinse cu privire la recuperarea pasivului debitoarei, în sensul că existența unui titlu executoriu ar face posibilă urmărirea bunurilor prezente sau viitoare pe care le-ar dobândi administratoarea.
Procedând în modalitatea propusă în raportul final, se încurajează reaua credință a administratorilor, care vor constitui în continuare societăți neperformante și își vor înstrăina propriile bunuri tocmai în scopul eludării unei eventuale răspunderi.
Intimata debitoare - prin lichidator EXPERT a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului, motivată printre altele cu aceea că, văzând cuantumul mic al creanței nu se justifică continuarea procedurii și efectuarea altor cheltuieli.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței, ca urmare a greșitei respingeri a obiecțiunilor la raportul final al lichidatorului judiciar, sunt nefondate, în condițiile în care societatea a fost dizolvată prin încheierea dată de judecătorul delegat la. fiind deschisă față de aceasta procedura simplificată prevăzută de Legea nr.85/2006.
Cum în faza judiciară a lichidării debitoarei nu s-a reușit identificarea locului în care se află administratorul statutar al debitoarei și în consecință predarea actelor contabile și a bunurilor societății, este justificată respingerea obiecțiunilor de către judecătorul sindic.
Ca o consecință a celor mai sus arătate, nu se justifica nici continuarea procedurii în scopul antrenării răspunderii administratorului, deoarece contrar susținerilor recurentei, administratorul figurează în evidențele publice ca nedeținând nici un bun impozabil.
De altfel, din probele dosarului nu rezultă că ar fi îndeplinite cerințele art.138 alin.1 din Legea insolvenței și cu atât mai mult cele ale art.139 și 140 din aceeași lege.
Propunerile recurentei referitoare la utilizarea unor sume din fondul de lichidare constituit în condițiile art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, nu pot fi acceptate, întrucât acestea au destinația expresă prevăzută în acel text.
Pe de altă parte, raportat la cuantumul creanței de 931 lei, este evident că nu ar fi oportună și economicoasă continuarea procedurii, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Sîmpotriva sentinței nr.208 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 3 ex.
- 04.12.2008
1 com. - B
_________
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
