Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.443/C/2008-
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor comerciale declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,- - 11, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, în contradictoriu cu intimata debitoare SC "" SRL, cu sediul în S M,-,.5. /69/195, CUI - -prin lichidator O PRIN,din S M,-, jud.S M și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE,cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.206/F din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, că recurentele creditoare au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.206 din 25 iunie 2008, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic n temeiul art. 129 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, a respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M cu sediul ales în S M, P-ța - nr. 3-5.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC "" SRL cu sediul în S M,-,. 5. jud. S M, cu numărul de înregistrare J - și a ispus radierea debitorului din registrul comer țului.
A esc ărcat pe lichidatorul judiciar O prin cu sediul în S M,-, de orice îndatoriri și responsabilități, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus notificarea sentin ței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice S M, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, a aprobat suportarea comisionului lichidatorului în cuantum de 720 lei lunar, pentru perioada septembrie 2007 - iunie 2008 din fondul special constituit.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Procedura simplificată prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL SMa fost deschisă la cererea lichidatorului judiciar, în condițiile prevăzute de art. 270 indice 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, întrucât nu a fost identificat nici un bun în patrimoniul debitoarei, nu au putut fi găsite actele constitutive și documentele contabile, societatea a fost dizolvată prin încheierea dată de judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Față de dispozițiile imperative ale art. 270 indice 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora "în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul estedelegatsă ceară deschiderea procedurii insolvenței; constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea insolvenței, judecătorul sindicva dispunedeschiderea procedurii simplificate a insolvenței", fiind vorba practic de o cerere de insolvență formulată în numele debitoarei, situație în care nu există valoare prag, judecătorul sindic a deschis procedura simplificată a insolvenței față de debitoare.
Pe parcursul derulării procedurii a depus declarație de creanță doar SMp entru o sumă de sub 6000 lei. Cu toate demersurile lichidatorului judiciar, acesta nu a putut intra în posesia actelor contabile ale societății pentru a putea notifica și alți creditori, notificarea deschiderii procedurii în dovedindu-se ineficientă pentru atragerea și a altor creditori în procedură.
Nici în faza judiciară a lichidării debitoarei, lichidatorul judiciar nu reușit să identifice locul în care se află administratorul statutar al debitoarei, pentru a-i fi predate actele contabile și bunurile societății.
În ce privește posibilitatea continuării procedurii prin introducerea unei acțiuni în asigurarea răspunderii administratorilor, judecătorul sindic a apreciat că argumentele lichidatorului judiciar formulate pentru a justifica motivul neintroducerii unei astfel de acțiuni și a inutilității aprobării pentru creditori a posibilității de a formula ei această cerere sunt extrem de pertinente și în acord în cele din urmă, cu scopul procedurii insolvenței prevăzut de lege.
S-a constatat că, deși lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidenței contabile și a bunurilor cu care debitoarea figurează în ultimul bilanț, astfel că, în speță există indicii privind existența unora din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, promovarea unei acțiuni de natură contencioasă ar fi doar formală și fără nici o finalitate, în condițiile în care citarea administratorului statutar și comunicarea acestuia a hotărârii judecătorești se poate realiza doar prin publicitate, în condițiile art. 95 Cod procedură civilă și în condițiile în care acest administrator figurează în evidențele publice ca nedeținând nici un bun impozabil.
De asemenea, s-a constatat că valoarea creanței declarate de creditoare pentru recuperarea căreia s-a solicitat continuarea procedurii este de sub 6000 lei, iar valoarea cheltuielilor de lichidare bancară este de 720 lei + TVA lunar.
Până în acest moment al procedurii cheltuielile de lichidare au depășit cu mult valoarea creanței declarate. Chiar dacă această creanță este o creanță bugetară, s-a constatat că și cheltuielile de lichidare sunt suportate în final tot din bani publici, respectiv din banii virați în contul special prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
S-a apreciat în aceste condiții că, angajarea pe viitor unor cheltuieli de lichidare până la soluționarea unei acțiuni contencioase de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, nu este economică pentru participanții la procedură și este de natură a aduce prejudicii mai mari domeniului public în general.
Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile la raportul final formulate de creditoare, deși pertinente, nu sunt de natură a determina o soluție de infirmare sau de modificare a raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și de continuare a procedurii insolvenței, motiv pentru care, în temeiul art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 aceasta a fost respinsă.
Constatând lipsa bunurilor din averea debitoarei, imposibilitatea acoperirii cheltuielilor administrative cu astfel de bunuri, lipsa propunerii vreunui creditor de a avansa astfel de cheltuieli, lipsa unei justificări pentru angajarea și pe viitor a unor astfel de cheltuieli din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 și față de considerentele anterior expuse a făcut aplicarea acestui text de lege, în sensul că a închis procedura insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și scutite de plata taxelor de timbru au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul continuării procedurii de lichidare.
În motivarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, se critică sentința prin care s-au respins obiecțiunile la raportul final și s-a închis procedura insolvenței debitorului SC "" SRL, pentru motive de nelegalitate, constând în încălcarea dispozițiilor art.131 din legea nr.85/2006.
Astfel, arată recurenta, înainte de a opta pentru închiderea procedurii, practicianul în insolvență trebuia să se pronunțe asupra persoanelor cărora le-ar fi imputabilă ajungerea în stare de insolvență în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, ori să formuleze o plângere penală în condițiile art.147 din aceeași lege.
Pe de altă parte, arată recurenta, art.131 din Legea insolvenței, nu prevede obligativitatea închiderii procedurii pe baza simplului raport al lichidatorului judiciar, care arată că nu există bunuri în averea debitoarei, ori că acestea sunt insuficiente, deoarece acest text nu trebuie interpretat ca un fin de neprimire.
Chiar prin sentința de respingere a obiecțiunilor, judecătorul sindic a apreciat că, deși există indicii privind existența unor fapte dintre cele prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006, dar a stabilit că, întrucât administratoarea nu poate fi găsită, angajarea unor cheltuieli de lichidare nu este economică pentru participanții la procedură.
O astfel de soluție, constituie o încurajare a administratorilor care își înstrăinează bunurile proprii tocmai pentru a se pune la adăpost de o eventuală angajare a răspunderii.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita închidere a procedurii de lichidare, motivat cu aceea că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri valorificabile și nici fonduri pentru continuarea procedurii, încălcându-se prin aceasta prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul ar fi trebuit să facă aplicarea acestui text legal, tocmai pentru a susține o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății.
În condițiile în care lichidatorul nu a menționat persoanele vinovate de neplata contribuției, instituție de la care a preluat creanța și respectiv persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți și nici nu a formulat o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, se justifică admiterea recursului și continuarea procedurii până la achitarea tuturor creanțelor.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor mai sus arătate, au fost apreciate ca nefondate, astfel că au fost respinse.
Prin încheierea nr.2123/2006 a judecătorului delegat la. S M, a fost desemnat ca lichidator al societății - SC "" SRL - aflate în dizolvare de drept, practicianul în insolvență.
Ca urmare a verificărilor efectuate de lichidator, acesta a concluzionat că lichidarea în temeiul Legii nr.31/1990 nu este posibilă, întrucât societatea datorează suma de 39.892 lei față de S M, astfel că neputând găsi administratorul statutar al societății a solicitat intrarea debitoarei în procedura simplificată a insolvenței.
Același lichidator, prin raportul 735/9.06.2008, a făcut propunerea de închidere a procedurii, propunere la care recurenta SMa formulat obiecțiuni, care au fost respinse de judecătorul sindic, motivat cu aceea că valoarea creanței declarată de această creditoare este sub 6.000 lei, în timp ce cheltuielile de lichidare sunt de 720 lei + TVA lunar.
Totodată, s-a reținut că, deși pertinente obiecțiunile recurentei, acestea nu determină infirmarea sau modificarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și continuarea procedurii insolvenței, întrucât pentru finalizarea etapelor următoare ar fi necesar suportarea unor cheltuieli administrative pe care nici un creditor nu a fost dispus să le avanseze.
Față de această reținere a judecătorului sindic, sunt nefondate criticile recurentelor, deoarece cheltuielile impuse de continuarea procedurii s-ar justifica numai dacă ar exista indicii că la finalul procedurii ar exista sume de bani care să permită îndestularea creditorilor.
În cauză lipsind bunurile din averea debitoarei, precum și propunerea vreunui creditor de a avansa sume pentru angajarea unor astfel de cheltuieli, este întemeiată propunerea lichidatorului din raportul final, vizând pronunțarea unei sentințe de închidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei.
În același context și pentru aceleași motive, nu se justifica nici formularea unei cereri întemeiate pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, la care se referă recurentele, întrucât pe de o parte, aceasta ar avea un caracter formal în condițiile în care nu mai există nici un bun impozabil, dovedit ca formând proprietatea fostului administrator, iar pe de altă parte, acesta a fost citat prin publicitate în condițiile art.95 Cod procedură civilă, astfel că, o antrenare a răspunderii ar fi lipsită de finalitate juridică.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurenteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M șiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,împotriva sentinței nr.206 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 3 ex.
- 04.12.2008
1 com. - B
_________
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
