Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 461/COM

Ședința publică de la 28 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim

Grefier - - -

Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurentul pârât - -, domiciliat în M,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 6418/com/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în C,-, -.A,.2, intimații pârâți -, SC SRL - PRIN ASOCIAT, SC SRL - PRIN ASOCIAT, având ca obiect procedura insolvenței nulitate absolută.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul pârât av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul reclamant a răspuns, pentru intimata a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat

Părțile prin reprezentanții legali arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul pentru recurentul pârât av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

Solicită să se constate că recurentul a fost de bună credință, nu au cunoscut despre starea de faliment a debitoarei, de altfel nici intimata reclamantă nu a făcut dovada relei credințe a acestuia. În cauză se poate vorbi numai de culpa lichidatorului, care, în mod evident nu și-a îndeplinit sarcinile profesionale asumate.

Arată că procedura a fost deschisă în anul 2001, în opinia sa termenul prevăzut de art. 46 alin.1 din Legea nr. 64/1995 conform căruia acțiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial poate fi introdusă de lichidator în termen de un an de la data deschiderii procedurii. Lichidatorul a introdus acțiunea în decembrie 2005, deci după 4 ani și J de la data nașterii dreptului său la acțiune.

Pe toată perioada desfășurării procesului intimații nu mai erau proprietarii nici unei părți din imobil. Instanța de fond a omis să constate buna credință față de terții dobânditori și. Titlul de proprietate al recurenților a fost perfect valabil, transferul de proprietate a avut loc în deplină legalitate, aceștia și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, unde nu exista nici o interdicție de înstrăinare a imobilului, acesta nu era grevat de sarcini.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Cu cheltuieli de judecată.

Având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată că în mod corect a reținut judecătorul sindic că în speță sunt aplicabile prevederile art. 46 alin.1 și art. 49 din Legea nr. 85/2006 care reglementează exclusiv situația actelor frauduloase încheiate ulterior deschiderii procedurii insolvenței. În cauză nu sunt aplicabile prevederile invocate în recurs de pârât, respectiv dispozițiile art. 81, art. 79, art. 80 din Legea nr. 85/2006 care reglementează numai actele frauduloase încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3939/11.12.2000 a fost formulată de în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL la data de 21.11.2005, deoarece lichidatorul a luat cunoștință de conținutul contractului de vânzare cumpărare la începutul lunii noiembrie 2005 ca urmarea răspunsului dat de BNP - la adresa nr. 486/01.07.2005 emisă de lichidator.

În consecință, consideră că acțiunea în anulare a fost formulată în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958. În cauză termenul de prescripție a început să curgă din luna noiembrie 2005 dată la care a luat cunoștință de conținutul contractului de vânzare cumpărare.

Față de apărările formulate prin întâmpinare solicită respingerea recursului formulat de pârât.

Pentru intimata prin av. solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată că recurentul timp de 3 ani de zile a avut timp suficient să dovedească cu înscrisurile depuse că a fost de bună credință, că titlul de proprietate a fost prefect valabil, transferul dreptului de proprietate a avut loc în deplină legalitate și nu să vină în recurs și să le invoce ca motive de nulitate.

În ce privește imposibilitatea de restituire în natură a imobilului arată că acest aspect nu poate forma motiv de recurs, întrucât ține de executarea în natură, iar dispozițiile legale în materie oferă diverse variante de recuperare a creanței.

Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului comercial d e față:

1.Obiectul și părțile din litigiu

Prin cererea înregistrată sub nr. 1861/com/2006(nr. în format nou -) la data de 30.03.2006, pe rolul Tribunalului Constanța, SC SRL, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, a chemat în judecată pe pârâții și prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3939/11.12.2000 și repunerea părților în situația anterioară.

În cazul în care pârâții au înstrăinat imobilul, reclamanta a solicitat instanței să-i oblige pe pârâți să restituie prețul vânzării.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin încheierea din data de 15.03.2000 Tribunalul Constanțaa dispus deschiderea procedurii față de debitoarea SC SRL în dosarul nr.3180/com/1999.

Potrivit art.78 din Legea 64/1995 "Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele, dacă nu și-a declarat în condițiile art.26 alin.1 lit.f) intenția de reorganizare."

La data de 11.12.2000 cu încălcarea dispozițiilor enunțate, reprezentanții societății debitoare - și - au încheiat, în numele societății, un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3939/11.12.2000 prin care au înstrăinat numitului, căsătorit cu, imobilul situat în M, - -, - format din teren intravilan în suprafață de 90 mp și un spațiu comercial în suprafață construită de 232,60 mp.

Pentru încălcarea dispozițiilor art.78 din Legea 64/1995, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu fraudarea legii.

În drept s-au invocat dispozițiile art.23 lit.b) și c), coroborate cu prevederile art.78 din Legea 64/1995.

La termenul din 06.03.2006 reclamanta și-a modificat cererea, solicitând instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâta anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/16.06.2003, prin care pârâtul a înstrăinat la rândul său imobilul ce formează obiectul prezentei cauze pârâtei.

Nulitatea acestui ultim contract, a precizat reclamantul, trebuie să intervină în baza aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

Pârâta a fost de rea credință în momentul în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/16.06.2003 la BNP -, deoarece a cunoscut, sau cu diligențe minime ar fi putut să cunoască, faptul că titlul de proprietate al pârâtului nu era valabil.

Astfel, prin adresa nr.22/17.01.2002 SC SRL, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, a înștiințat Judecătoria Medgidia - Biroul de Carte Funciară, să ia act că societatea debitoare a intrat în faliment și imobilul ce formează obiectul cauzei nu poate fi înstrăinat de către administratorii acesteia.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune, motivată de depășirea termenului de prescripție de 1 an reglementat de art.46 alin.1 din Legea 64/1995 atât în ceea ce privește primul capăt de cerere, cât și în ceea ce privește capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară dar și lipsa calității sale procesual pasive, având în vedere calitatea sa de subdobânditor de bună credință.

Excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește primul capăt de cerere a fost respinsă prin încheierea din 28.11.2006.

Pe fondul cauzei pârâta a susținut că nu i se poate aplica adagiul "accesorium sequitur principale", deoarece contractul său este un contract juridic principal, și nu unul accesoriu, care să urmeze soarta principalului.

Nici principiul privind anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal nu este aplicabil în speță, pârâta fiind de bună credință la încheierea actului. Menținerea actului subsecvent, ca excepție de la principiul enunțat, se justifică prin alte două principii de drept - principiul ocrotirii bunei credințe și principiul asigurării stabilității circuitului civil.

Pârâta a cumpărat imobilul de la pârâții, care aveau un titlu valabil, iar în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu este menționată societatea SRL.

Adresa nr.22/17.01.2002 nu poate dovedi reaua credință a pârâtei, deoarece nu a avut consecințe juridice asupra înscrierilor din cartea funciară, iar în cartea funciară nu există nici o mențiune cu privire la pretinsa lipsă de valabilitate a titlului soților sau vreo interdicție de înstrăinare a imobilului.

La rândul său, pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție respinsă prin încheierea din 28.11.2006.

Pe fondul cauzei pârâtul a invocat principiul "error communis facit ius", susținând că, în calitate de dobânditor, s-a aflat în eroare comună și invincibilă cu privire la situația societății debitoare, fapt ce conduce la paralizarea acțiunii în anularea actelor de transfer.

La termenul din 17.04.2007 reclamanta a precizat că înțelege să se judece și cu asociații societății debitoare - și.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru toate părțile.

2.Hotărârea tribunalului

Prin Sentința civilă nr. 6418/com/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei.

S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită repunerea părților în situația anterioară.

S-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta în calitate de lichidator judiciar al. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr.3939/11.12.2000 la. -.

S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/11.06.2003 la. -.

Au fost obligați pârâții și să restituie averii debitoarei L partea din imobilul situat în M, - -, -.4, identificat cu număr cadastral 40/P;2/1, care nu a fost înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/11.06.2003 la. - și suma de 500.000.000 lei, reprezentând prețul părții de imobil înstrăinat pârâtei.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea imobilului cumpărat prin actul nr.2512/11.06.2003.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 137.pr.civ. s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate, reținând că; calitatea procesual pasivă presupune o identitate între persoana chemată în judecată și cea despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății.

Întrucât nulitatea unui act juridic se pronunță împotriva părților din cuprinsul actului, iar pârâta a semnat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/11.06.2003 a cărui nulitate se solicită a fi constatată,

instanța constată că suntem în prezența identității menționate și va respinge excepția ca nefondată. Calitatea de dobânditor de bună credință este o problemă de fond ce urmează a fi analizată.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune referitor la capătul de cerere prin care se solicită repunerea părților în situația anterioară, dreptul de a cerere restituirea prestațiilor reciproce se naște abia la momentul constatării nulității actului juridic. Ca urmare, în speță, termenul de prescripție nici nu a început să curgă, până la momentul soluționării excepției nefiind pronunțată o soluție de constatare a nulității actului de vânzare-cumpărare, astfel încât excepția urmează a fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei instanța a reținut din înscrisurile de la dosar că, prin încheierea din 15.03.2000, Tribunalul Constanța - judecătorul sindic - a dispus deschiderea procedurii față de societatea SA, iar prin Sentința civilă nr.1025/25.04.2001 Tribunalul Constanțaa dispus trecerea la faliment și a ridicat debitorului dreptul de a-și conduce activitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 46 alin.1 din Legea 85/2006 "În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule." Articolul 49 se referă la activitățile curente ale societății. Vânzarea unor imobile din patrimoniul societății aflate în insolvență nu face parte din categoria activităților curente.

La data de 11.12.2000, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3939, SC SA, prin asociații și, au vândut pârâților și imobilul situat în M, - -, - format din teren în suprafață de 90,00 mp și un spațiu comercial în suprafață construită de 232,60 mp.

Indiferent dacă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare debitorului i se ridicase dreptul de a-și conduce activitatea sau nu, față de art.46 din Legea insolvenței (art.49 in Legea 64/1995 - în vigoare la data încheierii actului) înstrăinarea unui imobil din patrimoniul societății, fiind un act juridic exceptat de la activitățile curente ale debitoarei, este lovit de nulitate absolută, încălcarea interdicției legale fiind sancționată cu nulitatea absolută.

Nu are relevanță nici dacă terțul dobânditor a fost de bună sau de rea credință. Astfel, potrivit art.83 alin.1 si 2 din Legea 85/2006 " (1) Terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.

Terțul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanță de aceeași valoare, cu condiția ca terțul să fi acceptat transferul cu bună-credință și fără intenția de a-i împiedica, întârzia ori înșela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terțul dobânditor pierde creanța sau bunul rezultat din repunerea în situația anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credință a terțului dobânditor trebuie dovedită. "

Rezultă, din interpretarea textului, că buna sau reaua credință are relevanță doar în ceea ce privește înscrierea creanței terțului în tabelul obligațiilor debitoarei și nu în ceea ce privește nulitatea actului sau obligația de a restitui bunul sau valoarea acestuia.

În consecință, instanța constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3939/11.12.2000.

Nu aceeași este situația subdobânditorului de bună credință. Potrivit art.84 alin.1 din Legea 85/2006 " Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. "

În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/11.06.2003, - și au vândut pârâtei imobilul situat în M, str. - -, - parter, format din teren intravilan în suprafață de 53,32 mp și un spațiu comercial în suprafață construită de 86,26 mp și un birou în suprafață de 28,86 mp, adică doar o parte din imobilul cumpărat de la SC SRL.

Adresa nr.22/17.01.2002 adresată de către lichidatorul judiciar Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Medgidia nu a putut avea nici un fel de efecte juridice. Se observă în primul rând că adresa doar înștiințează Biroul despre deschiderea falimentului împotriva societății debitoare și nu se solicită notarea interdicției de înstrăinare a imobilului de către reprezentanții statutari ai societății. Pe de altă parte, la data emiterii adresei, imobilul deja fusese înstrăinat de societate către pârâții.

Potrivit art.22 lit. a) din Legea 7/1996 "Înscrierea unui drept se poate efectua numai: a)împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută".

Ca urmare, în baza acestui text de lege, interdicția de înstrăinare împotriva societății SRL nu mai putea fi notată, câtă vreme titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară era altcineva. De altfel, așa cum rezultă din adresa de răspuns al Biroului de Carte Funciară, această interdicție nu a fost notată.

Întrucât înscrierile din cartea funciară fac dovada în favoarea celui înscris până la proba contrară, se constată că pârâta nu avea de unde să cunoască caracterul anulabil al titlului de proprietate a vânzătorilor săi.

Față de această situație de fapt și pentru că nu s-au administrat alte probe din care să rezulte reaua credință a pârâtei, instanța va respinge capetele de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2512/11.06.2003 și obligarea pârâtei la restituirea bunului cumpărat ca nefondate.

3.Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului s-a adus următoarele critici:

a) -greșit tribunalul a admis cererea lichidatorului ignorând dispozițiile art. 44 și 46 alin.1 din Legea nr. 64/1995 potrivit cu care anularea unor acte juridice ale debitorului poate fi cerută în termen de 1 an de la data deschiderii procedurii. Din data de 25.04.2001 - când s-a dispus prin Sentința civilă 1025/25.04.2001 falimentul debitoarei - a început să curgă termenul de 1 an, astfel că la momentul formulării cererii de lichidator - 15 decembrie 2005 - intervenise prescripția dreptului la acțiune.

b) -fără o cercetare corespunzătoare a fondului cauzei instanța a obligat pe pârâții și să restituie averii debitoarei partea din imobil identificat cu nr. cadastral 40/P; 2/1 care nu a fost înstrăinată, ignorând că aceste obligație nu este posibilă deoarece pârâții nu mai au proprietatea și posesia bunului, acesta fiind înstrăinat către SC SA.

c)- instanța a omis să constate buna credință față de terții dobânditori și care nu au cunoscut starea de faliment a debitorului.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.

La dosar a fost depusă întâmpinare de către lichidator care a arătat că cererea în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3939/11.12.2000 a fost formulată la 21.11.2005 ( dată când a luat la cunoștință de acest act ) în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.

Se mai arată că în speță nu sunt aplicabile prevederile din lege care reglementează situația actelor frauduloase încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3939/11.12.2000 fiind încheiat în cursul procedurii.

4.Curtea

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

a) Prin încheierea din 15.03.2000 Tribunalul Constanțaa dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL

Prin Sentința civilă nr. 1025/25.04.2001 aceeași instanță a dispus trecerea la procedura falimentului, fiind numit în calitate de lichidator SC SRL care a obținut relații cu privire la averea debitoarei abia în luna noiembrie 2005 de la BNP " -".

Potrivit acestor relații a rezultat că la data de 11.12.2000 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3939 prin care asociații SC SRL - și - au vândut pârâților și imobilul situat în M, - -, - format din teren în suprafață de 90 mp și un spațiu comercial în suprafață de 232,60 mp.

Potrivit art. 49 al.1 din Legea nr. 64/1995 republicată - în vigoare la momentul încheierii contractului - "în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".

Fiind în prezența unei operațiuni juridice încheiată după deschiderea procedurii nu sunt incidente dispozițiile privind termenul de 1 an (art.46) care se referă la transferurile cu caracter patrimonial încheiate anterior deschiderii procedurii.

De altfel, dispozițiile art. 49 din Legea nr. 64/1995 reglementează nulitatea absolută a actelor juridice încheiate după deschiderea procedurii și care nu vizează activitatea curentă a societății debitoare, nulitate absolută ce poate fi invocată oricând.

Curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul că fiind vorba de o nulitate absolută nu are relevanță dacă terțul dobânditor a fost sau nu de bună credință la încheierea actului, el fiind de la lege obligat să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunulnu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.

De altfel, în legătură cu buna credință a recurentului este de remarcat următorul aspect:

Deși recurentul nu era proprietarul imobilului situat în M, - -, - (contractul fiind încheiat cu debitoarea SC SRL la 11.12.2000) a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare (fila 44) cu SC SA la data de25.10.2000pentru acest imobil, cu suma de 17.000 USD, vânzând astfel un lucru care nu-i aparținea.

Pe cale de consecință, curtea constată că toate criticile aduse hotărârii nu sunt întemeiate, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt rezultată în urma probelor administrate, motiv pentru care în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins a nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât - -, domiciliat în M,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 6418/com/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, cu sediul în C,-, -.A,.2, intimații pârâți -, SC SRL - PRIN ASOCIAT, SC SRL - PRIN ASOCIAT.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond

Red.dec.jud. NC

2 ex./27.06.2008

Președinte:Nastasia Cuculis
Judecători:Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Constanta