Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 513/
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Mircea Boar
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 310/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6150/2005 (nr. nou -), în contradictoriu cu debitoarea intimată - Serv SRL prin lichidator judiciar SP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, Curtea constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentinț civil nr. 310/05.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 6150/2005 (nr. nou -), Tribunalul Arad a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B la raportul final, prin care se propune închiderea procedurii insolvenței; a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei - Serv SRL; a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad; a descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; a dispus radierea debitoarei - Serv SRL înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. JO-.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, prin registratură la data de 06.03.2008, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a formulat obiecțiuni la raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar.
În susținerea obiecțiunilor, creditoarea a considerat greșită și contrară spiritului Legii nr. 85/2006 o eventuală hotărâre de închidere a procedurii, fără soluționarea în prealabil a propunerii lichidatorului judiciar de a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor culpabile de insolvența debitoarei, arătând că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea 85/2006. De asemenea hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale faliților, se pronunță în raport cu debitorul creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus menționate.
S-a mai arătat că sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere sunt destinate pentru acoperirea pasivului fiind distribuite de către lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea 85/2006. S-a analizat de această creditoare art. 142 alin. 1 din L 85/2006 și s-a concluzionat că chiar dacă executarea silită a persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă, aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual să pună în executare aceste titluri, solicitând să se constate că sunt întemeiate aceste obiecțiuni, în condițiile în care apreciază incomplet raportul final, care nu conține un bilanț final al procedurii și nu este însoțit de situațiile financiare finale, fapt care comportă completările de rigoare în sarcina lichidatorului judiciar.
Judecătorul sindic a considerat că față de împrejurarea că creditorul AVAS apreciază că o sentință de închidere a procedurii nu se poate pronunța fără soluționarea în prealabil a propunerii lichidatorului de a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor culpabile de insolvența falitei judecătorul sindic constată că în dosarul nr-, al Tribunalului Arads -a formulat o astfel de acțiune de către lichidatorul judiciar al debitoarei - Serv SRL A împotriva pârâtului - fost administrator al debitoarei care a fost admisă prin sentința civilă nr. 3205 din 13.12.2006 și a rămas irevocabilă, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 18.808 lei în averea acestei debitoare.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 din legea insolvenței se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar această normă este una imperativă și nu permisivă care să dea alternativa începerii executării de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic precizând că toate cheltuielile procedurale au fost acoperite de către lichidator, astfel încât nu există fonduri în averea debitoarei care să acopere aceste cheltuieli de executare silită a titlului executoriu evidențiat mai sus, iar creditorii debitoarei s-au opus să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii, deci inclusiv și cheltuieli vizând executarea silită.
Față de toate aceste considerente prezentate judecătorul sindic în baza art. 129(2) din Legea nr. 85/2006 a respins obiecțiunile formulate de această creditoare la raportul final prezentat de lichidatorul judiciar, constatând că la data de 06.02.2008 lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - Serv SRL Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului sau a creanțelor de recuperat de la debitor și pentru că există un titlu executoriu împotriva fostului administrator a debitoarei în dosarul mai sus evidențiat și pentru că nici un creditor nu s-a obligat să avanseze cheltuielile necesare procedurii.
Judecătorul sindic a mai reținut că procedura a fost deschisă prin Sentința Civilă nr.1403/02.11.2005, fiind desemnat ca și lichidator judiciar - SA A - în prezent, astfel că în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006 a notificat părților din proces închiderea procedurii, în condițiile în care nu există bunuri sau alte resurse în averea debitoarei care să acopere creanțele creditorilor și nici unul dintre creditori nu s-a obligat să avanseze sumele necesare continuării procedurii; a descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați și a dispus radierea - Serv SRL A din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea 85/2006.
În motivarea recursului, AVAS Baa rătat că a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, solicitând respingerea propunerii acestuia de închidere a procedurii insolvenței și continuarea acesteia prin declanșarea executării silite asupra bunurilor fostului administrator al debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc, la cererea lichidatorului judiciar.
Recurenta consideră că instanța a apreciat în mod eronat faptul că se poate trece peste etapa punerii în executare a titlului irevocabil îndreptat împotriva fostului administrator, motivat de lipsa sumelor necesare punerii în executare a hotărârii, lichidatorul arătând că deși s-a solicitat AVAS să avanseze aceste sume, această recurentă nu a făcut- Consideră că această afirmație nu ar fi trebuit să fie sustenabilă, deoarece dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 modificată, prevăd că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, probat de judecătorul sindic."
Recurenta AVAS consideră că în raport de aceste prevederi, solicitarea lichidatorului este nefondată prin efectul generat, în sensul că în condițiile în care există deja un tabel final al creditorilor, stabilit în mod irevocabil, o eventuală avansare a sumelor ar duce la mărirea cuantumului creanței deținute de creditorul care a avansat sumele. Astfel, consideră că judecătorul sindic admițând solicitarea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii debitoarei, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140 și 142 alin. 1 raportate la art. 136, precum și dispozițiilor art. 2 și 5 alin. 1 din Legea 85/2006, interpretarea dată de instanța de fond fiind străină scopului și spiritului Legii 85/2006 modificată.
Recurenta opinează în sensul că este imperios necesar ca raportul final, încheiat de lichidatorul judiciar să fie completat cu bilanțul final al procedurii și al situațiilor financiare finale ale debitoarei, care să conțină și modalități de punere în executare a titlului irevocabil îndreptat împotriva fostului administrator, măsuri care să ducă la recuperarea tuturor creanțelor pe care debitoarea le are față de creditorii săi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În dosarul nr- al Tribunalului Arads -a formulat o acțiune de atragere a răspunderii de către lichidatorul judiciar al debitoarei - Serv SRL A împotriva pârâtului - fost administrator al debitoarei -, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 3205 din 13.12.2006, rămasă irevocabilă, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 18.808 lei în averea acestei debitoare.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 din legea insolvenței se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar această normă este una imperativă și nu permisivă care să dea alternativa începerii executării de către lichidatorul judiciar.
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. 1 al art. 138 din Legea insolvenței, a fost instituită pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar.
De asemenea, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că după închiderea procedurii practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În ceea ce privește nelegalitatea închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, invocată de către recurentă, Curtea reține că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea insolvenței, potrivit cu care în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Scopul acestei dispoziții legale este tocmai acela de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoană direct interesată în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În această situație nu este necesar ca raportul final al lichidatorului, care a stat la baza închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea insolvenței, să fie completat cu bilanțul final al procedurii și cu situațiile financiare finale ale debitoarei care să conțină și modalitățile de punere în executare a titlului executor împotriva fostului administrator al debitoarei, așa cum susține recurenta, dat fiind că temeiul juridic al închiderii procedurii îl constituie prevederile art. 131 și nu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 310/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6150/2005 (nr. nou -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.07.2008
Dact. /2 expl./03.07.2008
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Mircea Boar
