Suspendare hotarare aga Spete. Decizia 531/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Mircea Boar
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC, SA împotriva sentinței civile nr. 657/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect suspendare hotărâre AGA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, pentru pârâta recurentă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei.
Reprezentanții părților au arătat că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii privind suspendarea unui articol din hotărârea AGA, întrucât se tinde la păstrarea drepturilor salariale ale angajaților și nu la modificarea acestora. Consideră că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece instanța de fond a motivat cu păstrarea de către intimată a drepturilor salariale, arătând că drepturile salariale sunt aceleași indiferent de existența unui contract de mandat sau a unui contract individual de muncă, că se vede în situația de a nu mai putea acorda salariile pe bază de contract de performanță, care acum nu mai există.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, arătând că recursul este nul conform art. 302 Cod procedură civilă, deoarece nu conține referiri cu privire la intimată și nu este motivat, că recurenta se referă la art. 299 și nu la 304 Cod procedură civilă. Cu privire la fond, arată că pârâta a formulat o adresă către intimată cu mențiunea că îi va rezilia contractul dacă nu încheie acel contract de mandat și că în prezent intimata este director în baza unui contract individual de muncă. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepțiilor invocate, arătând că referirea în recursul formulat la intimată nu este prevăzută de Codul d e procedură civilă, iar pe de altă parte, o hotărâre care poate fi atacată numai cu recurs nu este limitată la motivele de recurs. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 657/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta împotriva intimatei SC ", " SA A și a dispus suspendarea executării prevederilor art. 1 din Hotărârea nr. 1/ 11.02.2008 a AGA intimata SC "" SA A, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Arad.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC, Piețe SA A, suspendarea aplicării prevederilor art. 1 din Hotărârea nr. 1 din 11 februarie 2008, AGA, prin care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al intimatei, până la soluționarea pe fond a acțiunii ce constituie obiectul dosarului nr-, al acestei instanțe, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute și a nelegalității aceleiași hotărâri AGA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la 16 aprilie 2004, înregistrat la Tribunalul Arado acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii AGA a intimatei din 11 februarie 2008, iar atunci când a încunoștințat intimata prin decizia nr. 21 din 16 aprilie 2008, Consiliului de Administrație, s-a dispus ca directorul general să prezinte în scris membrilor AGA, propunerile de modificare a clauzelor contractului de mandat aprobat prin A nr. 382 din 11 februarie 2008, în vederea promovării unui proiect de hotărâre in vederea modificării anexei 1 hotărârii Consiliului Local.
În cursul acestor demersuri, reprezentanții A în Adunarea Generală a Acționarilor intimatei, au notificat-o sub nr. 764 din 14 mai 2008, în vederea încheierii unui contract de mandat, urmând ca în caz de refuz să nu beneficieze de drepturile salariale cuvenite conform contractului de muncă.
Reclamanta a susținut că este director general al intimatei, aceasta din urmă fiind o societate la care A este acționar majoritar, și că deține această funcție în temeiul unui contract de muncă și al unui contract de performanță, anexă a contractului de muncă, acte ce au fost încheiate în temeiul prev. art. 4 din OUG 79/2001.
Potrivit prevederilor art. 19 din actul constitutiv al societății intimate, înainte și după modificarea acestuia prin hotărârea nr. 1 din 11 februarie 2008, atribuțiile directorului general sunt doar atribuții de conducere executivă, aceleași atribuții fiind cuprinse și în contractul de muncă și contractul de performanță, precum și în fișa postului.
Reclamanta a susținut că, pentru a-i fi delegată conducerea societății, de către consiliul de administrație, ar trebuit sa accepte mandatul de conducere, deoarece potrivit modificărilor aduse actului constitutiv persoana căreia trebuie să i se delege această conducere și cea care este director general, sunt una și aceeași. A mai susținut că este nelegal să fie obligată a accepta mandatul de conducere și să renunțe la contractul individual de muncă, cu toate drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul acestuia. Potrivit modificărilor actului constitutiv al societății intimate, realizate prin art. 1 din Hotărârea 1 din 11 februarie 2008, ar însemna că reclamanta are două posibilități, deopotrivă de prejudiciabile pentru reclamantă, fie ca aceasta să accepte delegarea conducerii, ceea ce ar determina încetarea contractului de muncă și a contractului de performanță, care ar urma să fie înlocuite cu contractul de mandat, care ar putea înceta prin revocare de către consiliul de administrație, fie ca aceasta să refuze încheierea contractului de mandat de conducere, situație în care conducerea societății ar trebui delegată unei alte persoane, aceasta din urmă având de îndeplinit atribuțiile care revin în prezent reclamantei, potrivit contractului său individual de muncă.
Reclamanta a mai susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, intimata a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată cu motivarea că modificarea actului constitutiv al societății a fost determinată de apariția OUG 82/2007, de modificare a Legii 31/1990, care-i impun încetarea contractului de muncă a directorului administrator, și încheierea, prin acordul părților a unui contract de mandat.
Intimata a susținut că, din punct de vedere financiar, social, etc. nu există vreo deosebire intre aceste contracte care să o prejudicieze pe reclamantă, și de asemenea că, modificarea actului constitutiv a fost impusă prin dispozițiile Legii 31/1990, în timp ce dispozițiile legale invocate de către reclamantă nu sunt aplicabile în cauză deoarece ele nu reglementează raporturile de muncă ale directorilor cu societatea, ci instituie un mecanism care sa inducă la o analiză eficientă a organelor de conducere.
Intimata a invocat împrejurarea că și în contractele de mandat ce urmează a se încheia intre părți, se vor cuprinde indicatori de performanță care trebuie atinși, la fel ca și în contractul de performanță pe care îl deține în prezent reclamanta.
Astfel, Tribunalul Arada reținut în fapt că reclamanta a solicitat, în condițiile art. 131 alin 2 si 3 din Legea 31/1990, constatarea nulității absolute și a nelegalității art. 1 din hotărârea nr. 1 din 11 februarie 2008, AGA a intimatei.
Potrivit acestei hotărâri, la art. 1 s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societății, în privința mai multor prevederi ale acestuia, inclusiv ale art. 19 din actul constitutiv, care prevede competențele directorului general al societății, iar la alin. 4 împrejurarea că, drepturile și obligațiile acestuia vor fi prevăzute în contractul de mandat încheiat între Consiliul de Administrație și directorul general.
Potrivit susținerilor intimatei, modificarea actului constitutiv a fost determinată de adoptarea Legii 441/2006, de modificare a Legii 31/1990.
S-a mai reținut că în prezent, reclamanta deține contractul individual de muncă înregistrat sub nr. - din 18 mai 2005, încheiat pe o perioadă nedeterminată, potrivit căruia, ocupă funcția de director general, funcție pentru care deține și fișa postului cuprinzând atribuțiile de serviciu.
La 11 mai 2006, reclamanta a încheiat cu intimata, în temeiul OUG 79/2001, și un contract de performanță pe o durată de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia în tranșe de 1 an, contract prin care s-au stabilit de asemenea obligațiile sale manageriale, acest ultim contract fiind prelungit prin actul adițional nr. 3 din 1 octombrie 2007.
Prin hotărârea nr. 382 din 29 decembrie 2007, Aaa probat contractele de mandat pentru directorii generali ai societăților comerciale de sub autoritatea A, stabilind obligația încheierii acestora pentru consiliile de administrație ale societăților comerciale aflate sub autoritatea sa și de asemenea, a aprobat modificarea actelor constitutive ale acestor societăți.
La 14 mai 2008, intimata a notificat-o pe reclamanta prin actul 764, în sensul necesității ca în termen de 48 de ore să își manifeste acordul sau refuzul în scris în vederea încheierii unui contract de mandat, pentru asigurarea conducerii societății deoarece, contractul individual de muncă dintre părți a încetat, urmând ca în caz de refuz, intimata să nu mai achite reclamantei drepturile salariale derivând din contractul de muncă.
Trbibunalul, având în vedere că reclamanta a atacat în condițiile art. 132 din Legea 31/1990, hotărârea AGA nr. 1 /2008 a intimatei, a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 133 alin. 1 din Legea 31/1990, dar și condițiile generale de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv, calitatea procesuală a reclamantei, aparența dreptului în favoarea acesteia, și justificarea unui interes legitim, deoarece, reclamanta este titulara unui contract de muncă și a unui contract de performanță încheiat cu intimata, în condițiile legii, iar aceasta din urmă a notificat-o în sensul încetării acestor contracte și a refuzului achitării drepturilor salariale. Astfel, a apreciat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile specifice ale ordonanței președințiale pretinse de disp. art. 581 Cod procedură civilă, deoarece acțiunea reclamantei vizează drepturile sale salariale și raporturile juridice în care se află cu pârâta, iar prin soluționarea prezentei cereri de suspendare a efectelor hotărârii AGA atacate, în mod evident nu s-ar prejudicia fondul cauzei, instanța nepronunțându-se în nici un fel asupra legalității ori temeiniciei acțiunii de fond reclamantei.
Prima instanță a considerat că prezenta cerere este menită a preîntâmpina prejudicierea reclamantei, astfel că și sub acest aspect cererea acesteia îndeplinește condițiile specifice mai sus arătate, motiv pentru care a admis cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC, SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii de ordonanță președințială în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, recunoscând că între părți există un contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată, că nu este adevărat că ar exista și un contract de performanță, dat fiind că cel vechi, respectiv contractul nr. 903/11.05.2006 și-a încetat valabilitatea la data de 01.01.2008, iar în prezent, în lipsa unui contract de performanță, reclamanta, în calitate de director general, nu mai are nici o obligativitate privind îndeplinirea indicatorilor financiari stabiliți de AGA, ori salariul acesteia depinde strict de îndeplinirea indicatorilor.
Recurenta consideră că astfel, în baza hotărârii instanței de fond, va fi obligată ca cel puțin un an, să achite un salariu pe care nu știe cum îl va calcula, fiind pusă în situația de a încălca legea și de a-i fi paralizată activitatea. Arată că art. IV din OUG 82/2007 stabilește niște obligații pe care nu le poate îndeplini, că Ordinul Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei nr. 405/2004 urmează a fi încălcat, întrucât conducerea societății nu se poate delega către reclamantă, iar unitatea va fi sancționată. Mai arată că aparența dreptului despre care vorbește instanța de fond nu a fost verificată, recunoscând că salariul lunar al unei persoane reprezintă mijlocul său de subzistență, dar reclamanta beneficia de același salariu și în urma încheierii unui contract de mandat.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate absolută, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond în mod just a admis cererea sa. Consideră că recursul este nul, întrucât nu cuprinde nicio referire la intimată, în calitate de parte, deși era obligată conform art. 302 Cod procedură civilă.
Reclamanta mai arată că recursul este nemotivat în sensul legii procesuale, recurenta exprimându-și doar nemulțumirile, că a motiva un recurs înseamnă în ce constă nelegalitatea hotărârii criticate raportat la art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, așa cum recurenta era obligată conform art. 302 Cod procedură civilă. Arată că recurenta nu face referire la art. 304 Cod procedură civilă, care permite instanței de recurs să cenzureze hotărârea atacată și pentru alte motive, motiv pentru care reclamanta consideră că prezenta hotărâre poate fi atacată doar dacă există motive dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Mai arată că legea prevede limitativ care sunt soluțiile în cazul admiterii recursului, casare sau modificare și cazurile pentru care intervin art. 304 pct. 6-9, art. 304 pct. 1-5, apreciind că dacă art. 304 Cod procedură civilă ar fi avut rolul să permită părților exercitarea recursului pentru orice alt motiv, s-ar fi prevăzut și soluția ce trebuie pronunțată în acest caz.
Reclamanta consideră că potrivit doctrinei, dacă recurentul nu-și motivează deloc recursul sau nu îl motivează în termen, nu va putea să-l motiveze oral, ori să dezvolte oral prin motivele depuse tardiv, deoarece potrivit art. 306 alin. 1, recursul este nul.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că pentru primele trei motive din cererea de recurs, se pune în discuție fondul cauzei, respectiv cu privire la contractul individual de muncă, contractul de performanță și legalitatea încheierii unui contract de mandat, aceste aspecte constituind obiectul dosarului nr-. Tocmai nelegalitatea încheierii unui contract de mandat, atâta timp cât se ală în derulare un contract individual de muncă, constituie un aspect ce ține de fondul cauzei.
Reclamanta intimată consideră că instanța de fond a verificat acest aspect, considerând legală hotărârea primei instanțe, instanța de fond apreciind în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 raportat la art. 581 Cod procedură civilă, în raport de motivele de recurs invocate și de excepțiile și apărările intimatei din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține următoarele:
În legătură cu excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea constată că această excepție este neîntemeiată, astfel că o respinge, deoarece recursul cuprinde motivele de fapt pe care se sprijină, respectiv: recurenta a arătat de ce consideră că în opinia sa hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, chiar dacă nu a indicat temeiul de drept aplicabil fiecărei susțineri, dar fiind o hotărâre care nu poate fi atacată decât cu recurs, Curtea din oficiu trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304 Cod procedură civilă și nu doar în cazul în care recurenta solicită expres aplicarea 304 Cod procedură civilă, așa cum greșit consideră intimata.
Totodată, faptul că recurenta nu a făcut nici o referire la intimată în dezvoltarea motivelor sale de recurs, nu este de natură a atrage nulitatea recursului, căci prin indicarea corectă a sentinței care se atacă și a dosarului de fond în care a fost pronunțată, intimata a putut fi identificată și legal citată, chiar de la primul termen de judecată, astfel că și-a putut formula apărările în cauză, fiind reprezentantă legal de apărătorul său ales și depunând la dosar întâmpinare.
Este adevărat că nulitatea prevăzută de art. 302 alin. 1 Cod procedură civilă este o nulitate expresă, ceea ce înseamnă că vătămarea părții care o invocă este prezumată până la proba contrară, însă în cazul de față s-a făcut dovada contrară, a lipsei oricărei vătămări a intimatei, deoarece chiar și în lipsa mențiunilor menite să o identifice pe intimată, aceasta a fost legal citată și a avut posibilitatea să-și facă apărarea în cauză.
Cât privește recursul formulat de pârâta recurentă, Curtea constată și reține că acesta este nefondat și urmează a fi respins și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în cauză nefiind incidente nici unul dintre motivele de modificare sau casare a hotărârii recurate, dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Astfel, obiectul cauzei deduse judecății în fața instanței de fond a fost acela de a se suspenda pe cale de ordonanță președințială aplicarea prevederilor art. 1 din Hotărârea nr. 1/11.02.2008 a Adunării Generale a Acționarilor a SC, SA până la soluționarea pe fond a dosarului nr- A pe rolul Tribunalului Arad, având ca obiect constatarea nulității absolute a acestui articol din hotărârea AGA.
Așadar, în cauză, instanța de fond a trebuit să aibă în vedere condițiile generale de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului, condiții pe care în mod corect le-a constatat ca fiind îndeplinite. Astfel, neprejudicierea fondului a reieșit din faptul că prin cererea dedusă judecății s-a cerut doar suspendarea aplicării prevederilor unui articol din hotărârea AGA a pârâtei, în timp ce constatarea nulității absolute și a nelegalității acestui articol face obiectul judecății într-un alt dosar. Vremelnicia cererii a fost dovedită prin faptul că suspendarea s-a solicitat până la soluționarea pe fond a acelui dosar, iar urgența cererii, precum și aparența dreptului în favoarea reclamantei au fost dovedite prin faptul că prin art. 1 din Hotărârea nr. 1/11.02.2008 a Adunării Generale a Acționarilor a SC, SA, s-a dispus de fapt, asupra drepturilor salariale ale reclamantei și a raporturilor juridice în care aceasta se află cu pârâta, respectiv asupra tipului de contract de muncă încheiat între părți, iar în baza hotărârii AGA respective, reclamanta a fost deja notificată în sensul încetării acestor contracte și refuzului achitării drepturilor salariale.
Totodată, instanța de fond nu a dispus în nici un fel asupra legalității sau nelegalității articolului nr. 1 din Hotărârea 1/11.02.2008 a Adunării Generale a Acționarilor a SC, SA, ci doar a dispus suspendarea prevederilor acestui articol până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Arad, iar recursul formulat de pârâtă se referă la fondul litigiului dintre părți și la imposibilitatea executării sentinței recurate, fără să arate care dintre dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă nu au fost îndeplinite de către cererea reclamantei.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate mai sus, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 657/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.
Pt. PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
A în concediu de odihnă
Semnează Președinte Secție,
GREFIER,
- -
Red. /11.07.2008
Dact. /2 expl./14.07.2008
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Mircea Boar
