Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 58/R-COM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, domiciliat în R V,-,.106,.D,.8, jud. V, împotriva sentinței nr. 1075/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în R V, str.G-, nr. 17, județul V, SC SRL cu sediul în R V,-,.106,.D,.3,.8, jud. V și lichidator judiciar domiciliată în R V, str.G-, nr.11, -.B,.4, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurent în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier juridic pentru intimata V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/12.01.2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond.
Reprezentantul intimatei P: V solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 18.03.2009, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvestit Tribunalul Vâlcea, prin judecătorul-sindic cu cererea privind obligarea pârâtului G la plata sumei de 3.811 lei și cu instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia.
În motivare, creditoarea susține că, pârâtul, în calitate de fost administrator al debitoarei SC "" SRL Rm. V, aflat în procedura lichidării judiciare, se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență, prin aceea că, nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele de înființare și actele create de societate în perioada de funcționare, deși a fost notificat.
Mai susține că, pârâtul nu a condus contabilitatea societății în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, nu a ținut nici o evidență contabilă, iar absența acesteia, indică o administrare frauduloasă, ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii.
În finalul motivelor de recurs, creditoarea solicită ca pârâtul să fie obligat să plătească în contul societății falite, suma de 919 lei, suma reprezentând datoria către bugetul consolidat al statului.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu argumentele că, a ținut evidența contabilă în mod corect pe perioada desfășurării activității, fapt ce poate fi confirmat de către evidențele aflate la organele fiscale, etc și că, societatea a ajuns în insolvență datorită activității ilicite, desfășurată de alte societăți, care au determinat-o să piardă cca 500 de milioane lei.
Prin Sentința nr.1075/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă acțiunea formulată de creditoare și s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.811 lei către debitoare. De asemenea, s-a dispus și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea pârâtului.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 1082 din 6 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC SRL R
În tabelul definitiv consolidat al creditorilor, a fost menționată creanța creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice V în sumă de 3.811,0 lei.
În patrimoniul debitoarei, nu s-au descoperit bunuri urmăribile.
Din raportul cuprinzând cauzele insolvenței (fila 118 dosar), rezultă că, în anul 2006 (ultimul an de raportare), debitoarea figurează în bilanț cu active imobilizate în valoare de 48.433 lei și cu active circulante în valoare de 2.377 lei.
Într-adevăr, activele circulante sunt reprezentate de creanțe neîncasate, iar pârâtul a depus la dosar documente din care rezultă demersurile efectuate pentru încasarea acestora.
Însă, pentru activele imobilizate, pârâtul nu a depus nici un document din care să rezulte componența materială a acestora și nici nu a evidențiat contabil ieșirea acestora din patrimoniu, pentru că nu s-au descoperit faptic aceste active.
Mai mult, în anul 2006, se evidențiază în bilanț, o reducere a valorii imobilizărilor cu 5.102 lei, fără să se evidențieze în același timp veniturile corespunzătoare din înstrăinarea acestora.
Față de aceste considerente de fapt, tribunalul a constatat că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în sensul că, nu a evidențiat modalitatea de ieșire din patrimoniu a elementelor de patrimoniu, mai precis a activelor imobilizate.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. Civilă, sub următoarele aspecte:
- cererea de antrenare, este formulată de către creditor și nu de lichidator, așa cum prevede legea;
Comitetul creditorilor are posibilitatea să-i ceară judecătorului sindic să-l autorizeze să introducă acțiunea, însă nu există nici o autorizare.
- instanța de fond a admis acțiunea, deși lichidatorul a arătat că, societatea a intrat în insolvență datorită imposibilității de a-și realiza obiectul de activitate, fără a stabili că există persoane răspunzătoare.
A mai arătat, că instanța de fond, nu a precizat, în concret faptele pe care le-a săvârșit, iar faptul că, lichidatorul judiciar, redă indicatorii financiari ai firmei în perioada 2004-2006, denotă ținerea unei evidențe contabile, tot astfel putându-se calcula și datoria de către creditoare.
- soluția este greșită, întrucât nu există legătură de cauzalitate între neprezentarea documentelor către lichidator și intrarea societății în stare de insolvență.
- instanța de fond, trebuia să-i pună în vedere creditoarei să-și precizeze creanța, întrucât în preambulul cererii, este solicitată suma de 3.811 lei, iar la pagina 3, solicită obligarea sa la plata sumei de 919 lei.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, prima critică nu este fondată, întrucât intimata este unicul creditor, putând să hotărască singură asupra formulării cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului. Nu se poate susține, inexistența autorizării formulării cererii de către judecătorul-sindic câtă vreme, chiar acesta a soluționat-
Cu privire la poziția lichidatorului, se va preciza că acesta, prin intermediul raportului, îi sugerează creditoarei să-și recupereze creanța prin formularea unei astfel de acțiuni.
Celelalte critici sunt fondate, întrucât așa cum susține și recurentul, lichidatorul a menționat că, debitoarea a intrat în insolvabilitate, datorită imposibilității realizării obiectului de activitate. Nu impută, decât faptul că administratorul, nu a prezentat documentele solicitate, dar aceasta nu înseamnă că, nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
De asemenea, trebuie reținut și faptul că, societatea a fost dizolvată și nu a mai desfășurat activitate de mai mulți ani.
Din nici o probă, nu a rezultat că societatea a intrat în insolvență datorită modalității în care a fost ținută contabilitatea societății.
Dispozițiile art.138 litera d din Legea nr.85/2006, sancționează persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin ținerea unei contabilități fictive, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurentul, nu a cauzat starea de insolvență a debitoarei și nu s-a dovedit că, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pe perioada funcționării.
Este adevărat că, nepredarea documentelor contabile către lichidator creează suspiciunea neținerii contabilității în mod corect, însă, pentru a se antrena răspunderea personală a administratorului, trebuie să se dovedească existența legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită (omisiunea) și insolvența societății.
Nu rezultă că, recurentul are vreo culpă pentru insolvența societății, nici în raportul întocmit de către lichidator.
În privința sumei datorate, există într-adevăr neconcordanță între sumele ce se pretind, însă în mod corect judecătorul - sindic, s-a raportat la suma evidențiată în tabelul consolidat.
Față de cele menționate, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMLE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul, domiciliat în R V,-,.106,.D,.8, jud. V, împotriva Sentinței nr. 1075/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în R V, str.G-, nr. 17, județul V, SC SRL cu sediul în R V,-,.106,.D,.3,.8, jud. V și lichidator judiciar, domiciliată în R V, str.G-, nr.11, -.B,.4, județul
Modifică sentința de mai sus și respinge acțiunea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/8 ex./26.01.2010
Jud.sindic
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
