Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 715
Ședința publică din 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 339 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 339 din 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei și radierea acesteia din evidențele
În baza art. 135 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a notificat sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a dispus descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Totodată, instanța a dispus afișarea sentinței, în extras la sediul Tribunalului Arad și publicarea prezentei în Buletinul Insolvenței Comerciale.
De asemenea, tribunalul a dispus plata din fondul lichidării potrivit art. 4 (4) din Legea 85/2006 a cheltuielilor de procedură avansate de către lichidatorul judiciar în sumă de 60,30 lei precum și onorariul acestuia în cuantum de 3.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 14 ianuarie 2009, lichidatorului judiciar Expert A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri astfel cum rezultă din adresa nr. 5341/06.11.2008, a Primăriei iar din raportul privind cauzele care au dus la starea de insolvență, rezultă că nu există premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și deși au fost notificat cei doi creditori înscriși în tabel cu mențiunea de a avansa sumele necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu și-a exprimat disponibilitatea în acest sens, creditoarea exprimându-și poziția prin note scrise solicitând utilizarea în acest sens fondul de lichidare.
S-a motivat că această solicitare nu poate fi acceptată de către judecătorul sindic, întrucât continuarea procedurii este fără finalitate atâta timp cât în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri și nu există premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
S-a constatat că procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 2077 din 15 octombrie 2008, fiind desemnat ca și administrator judiciar Expert A, iar prin sentința comercială nr. 31 din 14 ianuarie 2009 fost desemnat lichidator judiciar Expert
Față de aceste considerente, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, raportat la faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare și că nu există premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a dispus descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin recursul formulat creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare în sensul continuării procedurii insolvenței.
S-a considerat de către creditoare că Tribunalul Arada pronunțat o soluție nelegală, sentința pronunțată fiind neîntemeiată.
Conform art. 131 din Legea nr. 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate, creditoarea recurentă a considerat că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare.
De asemenea, s-a apreciat că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul.
S-a considerat că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificată, care prevăd în mod explicit că "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget provizoriu pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Totodată, recurenta a învederat instanței faptul că, în condițiile în care ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța A, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
Având în vedere faptul că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, recurenta consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
În drept, recurenta a invocat art.131 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5, 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de lichidare declanșată împotriva debitoarei, reținând că aceasta nu mai are bunuri de valorificat, astfel încât sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încalcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, creditoarea învederează faptul că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art 4, alin 4 din Legea85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Totdată, recurenta arată că în condițiile în care ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța, a cărei recuperare se dovedește dificilaă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
De asemenea, recurenta învederează instanței de recurs faptul că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie sa fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, recurenta creditoare învederează instanței de recurs faptul că, modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căută modalități de recuperare patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la însăși izvorul solicitat de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicăre a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau virarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal
(în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii.
S-a arătat că urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecatorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având în vedere contextul prezentat, recurenta consideră în opinia sa că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. S-a considerat că prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la înemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a susținut că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu intamplator, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile 3041din Codul d e procedura civilă, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei având în vedere că deși creditorii înscriși în tabelul definitiv au fost notificați cu mențiunea de a avansa sumele necesare continuării procedurii aceștia nu au avansat sumele respective, iar în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri și nu au existat premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Sunt nefondate susținerile creditoarei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în sensul că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul.
Astfel pentru stabilirea masei active a debitoarei, administratorul judiciar a emis o adresă Primăriei pentru a comunica dacă debitoarea figurează în evidențele acestei instituții cu bunuri mobile sau imobile. Primăria prin adresa nr. 5341 din 6 noiembrie 2008 arătat că debitoarea nu figurează cu bunuri în evidența acestei instituții.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 se reține că aplicarea dispozițiilor art. 131 din aceeași lege are ca efect tocmai evitarea efectuării unor cheltuieli inutile.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva sentinței comerciale nr. 339 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Referitor la recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, Curtea reține că este neîntemeiată urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a dispus în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea reținând că prin notele scrise depuse la dosar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
În mod corect prima instanță - judecător sindic a considerat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată astfel cum s-a solicitat de către creditoarea B cu mențiunea că este fără finalitate continuarea procedurii insolvenței față de debitoare atâta timp cât nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată, prin Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei, administratorul judiciar Expert Aar eținut că nu s-au dovedit în sarcina organelor de conducere ale debitoarei fapte din cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, modificată.
Pentru aceste motive în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 339 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva sentinței comerciale nr. 339 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /12.06.2009
Dact. /15.06.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
