Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 795
Ședința publică din 2 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, cu sediul în A,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 577 din 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că lichidatorul judiciar Casa de Insolvență a depus întâmpinare la recursurile creditoarelor după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 577 din 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență,
Având în vedere că creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, declarând recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în sensul continuării procedurii, cu motivarea că:
Conform art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dispoziții față de care nu suntem în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare;
De asemenea, nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei;
Prin Raportul privind cauzele și împrejurările care au la intrarea în insolvență prezentat la termenul din data de 16.02.2009, lichidatorul judiciar a arătat că reprezentanții societății nu au predate documentele financiar ‑ contabile ale societății;
În aceste condiții închiderea procedurii insolvenței este prematură în acest stadiu al cauzei și se impune mai întâi obținerea actelor iar dacă este cazul formularea unei plângeri penale pentru obținerea actelor de la administratorul societății, condiții în care lichidatorul judiciar va putea întocmi un raport pertinent privind cauzele care au condus la intrarea în insolventa a societății și eventual identificarea unor fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane;
Instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, însă nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
Având în vedere că și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care aceasta le are de achitat creditorilor, cu motivarea că:
În fapt, prin sentința atacata instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de lichidare declanșată împotriva debitoarei, reținând că propunerea de închidere a procedurii insolvenței făcută de lichidator este fondată;
În raportul final s-a arătat că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, iar, în opinia sa nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori;
Totodată, lichidatorul judiciar învederează că nici nu dispune de sumele necesare continuării procedurii de lichidare a debitoarei iar creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferit să avanseze sumele solicitate;
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în condițiile în care ideea principală care se desprinde din contextul supus judecații este că, dacă ar fi existat sumele necesare chiar și prin avansarea acestora de către creditori, continuarea procedurii s-ar impune, atât potrivit Legii nr. 85/2006, prin etapele și metodele prevăzute, cât și interesul creditorilor, tinzând în acest sens;
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificată, care prevăd în mod explicit că în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic;
Totodată, în condițiile în care instituția recurentă ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat;
De asemenea, neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie sa fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect;
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori;
Pornind de la însăși izvorul creanței solicitate de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din nr.OUG 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii;
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;
Având în vedere contextul prezentat, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006;
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006;
Văzând că lichidatorul judiciar Casa de Insolvență a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și nelegale, cu arătând că:
Debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării și nu au putut fi identificate nici un fel de alte bunuri în averea debitoarei iar creditorii debitoarei nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea Judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare;
Ținând cont de faptul că Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în baza copiilor situațiilor financiare ale societății pe 2005, 2006 și 2007 puse dispoziția lichidatorului judiciar de către Administrația Finanțelor Publice I, fără a deține documente contabile primare, s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator al debitoarei și, mai mult decât atât, în cadrul Raportului prevăzut de art. 59 alin. 1 din legea cadru, lichidatorul nu a reținut incidente în cauză prevederile art. 138.
Reținând în fapt că potrivit mențiunilor din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu deține fonduri sau bunuri care să poată fi valorificate și nici un creditor nu și‑a manifestat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii iar documentele contabile nu au fost prezentate lichidatorului judiciar de către administratorul societății,
Că deși creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a indicat că anumite măsuri ar fi trebuit să fie întreprinse pentru obținerea informațiilor privind bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, nu s‑a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii și nici nu a procedat în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora comitetul creditorilor sau în cazul în care acesta nu ar putea fi constituit, creditorii înșiși, pot cere judecătorului-sindic autorizarea în vederea introducerii acțiunii pentru a se dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele expres menționate, în sensul dispozițiilor alin. 1 al articolului de lege respectiv, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,
Că sub un alt aspect, în ce privește recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în principal, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin această lege vor fi suportate din averea debitorului și în conformitate cu alin. 4 al articolului de lege menționat, numai n lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit potrivit alin. 6,
Considerând că prin aceste dispoziții legale s-a reglementat posibilitatea utilizării, în vederea suportării cheltuielilor aferente procedurii, a unor sume din fondul de lichidare, la situațiile în care se constată o lipsă temporară a disponibilităților în contul debitorului, sub rezerva implicită a reconstituirii acestui fond prin distribuirea sumelor corespunzătoare rezultate din lichidarea unor bunuri din averea debitorului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 9 al legii,
Că însă, posibilitatea de a se recurge la acest fond este exclusă atunci când se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, situație care ar face, potrivit aprecierii judecătorului sindic, inutile alte cheltuieli, cu consecința închiderii procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006,
Că de asemenea, referitor la aplicarea art. 138 din lege, creditoarele recurente aveau posibilitatea de a efectua demersuri în acest sens, în măsura în care considerau că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv că lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie, o obligație a lichidatorului de a formula acțiunea sau a judecătorului sindic de a impune formularea unei cereri cu atare obiect, nefiind prevăzută de lege,
Că, în consecință, recursurile fiind neîntemeiate, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta trebuie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, cu sediul în A,- și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 577 din 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./Dact.
2 ex./9.07.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
