Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.800R
Ședința publică de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței comerciale nr.827/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator, G, - SRL prin lichidator - RO SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimații G și, au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinări într-un singur exemplar.
Având în vedere faptul că atât recurenta, prin cererea de recurs cât și cei doi intimați prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 30.06.2008la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului debitorului - SRL, Comitetul creditorilor constituit în cauză, prin președintele acestuia, Primăria Sectorului 4 B, autorizat de judecătorul sindic, potrivit încheierii dată în cauză la 14.04.2008, a chemat în judecată pârâții G și, administratori ai societății debitoare, solicitând ca în temeiul art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, să se dispună atragerea răspunderii acestora pentru pasivul debitorului.
De asemenea, prin cererea formulată în aceeași cauză la 16.02.2009, lichidatorul desemnat în cauză a solicitat închiderea procedurii împotriva debitorului în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.872 pronunțată la 16.02.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea formulată de comitetul creditorilor în temeiul art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, ca neîntemeiată și a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitorul - SRL în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, precum și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în principal, că potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006 fapta pentru care poate fi atrasă răspunderea pârâtelor pentru pasivul debitorului constă în folosința de mijloace ruinătoare pentru a procura debitorului, persoană juridică, fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți. În vederea atragerii răspunderii trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor privind fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția pârâților, dispozițiile art.138 alin.1 neconstituind o prezumție de culpă a administratorilor debitorului.
În speță incidența prevederilor art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006 nu poate fi reținută. Astfel, prin fapta invocată în sarcina pârâților prin cererea de chemare în judecată se înțelege folosirea de către membrii organelor de conducere ale debitorului, în scopul evitării sau amânării procedurii de insolvență, a unor mijloace în care prestația debitorului este în mod vădit disproporționat de mare față de ceea ce i se oferă în schimb.
În această categorie poate intra și orice împrumut în condiții mai oneroase decât condițiile pieței, astfel cum s-a pretins prin cererea de chemare în judecată. Dar, în cauză, împrumutul contractat de debitor s-a înscris în condițiile de creditare existente pe piața bancară, iar debitorul a fost nevoit să contracteze împrumutul bancar pentru asigurarea desfășurării activități.
Lichidatorul în cauză a arătat în rapoartele de activitate întocmite că starea de insolvență a debitorului nu este imputabilă asociaților, toate disponibilitățile bănești, inclusiv dividendele fiind folosite de debitor pentru plata datoriilor, starea de insolvență intervenind ca urmare a rambursării creditului corelată cu încasarea greoaie, cu întârzieri a propriilor creanțe ale debitorului.
În ceea ce privește cererea de închidere a procedurii, din raportul final întocmit de lichidator rezultă că s-au valorificat bunurile debitorului, fără să se acopere în întregime pasivul acestuia, fiind îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale comitetul creditorilor, prin președintele acestuia, creditorul Primăria Sectorului 4 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâților pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii pârâților. În raportul de activitate nr.4 lichidatorul a concluzionat în sensul că apariția stării de insolvență a fost determinată de cauze obiective, în măsura în care au fost identificate până la acel moment, nefiind imputabile pârâților, dar această concluzie trebuie înlăturată. De asemenea, nu se poate reține nici concluzia lichidatorului în sensul că pentru a-și desfășura activitatea debitorul a fost nevoit să contracteze credite bancare ale căror dobânzi au dus la înregistrarea de pierderi financiare iar rambursarea lor a făcut să se reducă posibilitatea de plată a datoriilor către terțe persoane.
Atât înainte cât și după rezilierea contractului de asociere debitorul a facturat contravaloarea chiriei către terțele persoane care își desfășuraseră activitatea în complexul comercial și a încasat chiria respectivă, fără însă a-și onora obligațiile față de creditorii în cauză.
Intimații pârâți și G au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitorului, persoană juridică, pentru pasivul acestuia, trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile privind existența faptei ilegale, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției. Dispozițiile art.138 alin.1 nu instituie nici o prezumție ca mijloc de probă a condițiilor menționate, îndeplinirea acestora trebuind să fie dovedită de reclamant potrivit art.1169 Cod civil.
Dacă prejudiciul constă în ajungerea în stare de insolvență a debitorului, aspect reținut ca fiind dovedit potrivit hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva acestuia, săvârșirea de către pârâți a faptei invocată în sarcina lor în cauză, astfel cum este prevăzută de art.138 alin.1 lit.f, nu a fost dovedită. Recurentul nu a argumentat și probat în nici un fel susținerile în sensul că nu se pot reține concluziile lichidatorului referitoare la faptul că debitorul a fost nevoit să contracteze credite, rambursarea acestora îngreunând plățile către alți creditori sau la faptul că starea de insolvență are cauze obiective dar neimputabile pârâților.
Faptul că debitorul a facturat și încasat chirie de la societățile care își desfășurau activitatea în complexul comercial aflat anterior în exploatarea sa, fără a-și plăti debitele nu echivalează cu utilizarea unui mijloc ruinător pentru amânarea încetării de plăți, astfel că nu are legătură cu fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, singura faptă pretinsă în sarcina pârâților prin cererea de chemare în judecată.
Oricum, lichidatorul în cauză a reținut că debitorul a utilizat toate disponibilitățile sale bănești pentru plata datoriilor iar reclamantul nu a probat deturnarea veniturilor bănești ale debitorului în dauna creditorilor.
În consecință, sentința recurată trebuie apreciată ca fiind temeinică și legală, iar motivele de recurs ca nefondate.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței comerciale nr.827/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator, G, - SRL prin lichidator - RO SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
