Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 801/R-COM
Ședința publică din 22 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS cu sediul în B,--11, sector1, împotriva sentinței nr.49/C din 15 ianuarie 2009, de Tribunalul Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați fiind creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm.V,-, județul V și MUNICIPIUL R V-DIRECȚIA ECONOMICĂ FINANCIARĂ cu sediul în Rm.V,--5, județul V, debitoarea SC SRL cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.222, județul V și lichidatorul GRUP cu sediul în Rm.V,-, -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și de lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin cererea formulată la data de 26.11.2007, Grup Rm.V - în calitate de lichidator - a chemat în judecată pe debitoarea Mama Rm.V solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvanței față de aceasta.
În motivarea cererii, lichidatorul a precizat că urmare a nepreschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală, conform art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.359/2004, judecătorul delegat la de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr.3709/29.03.2007, a dispus dizolvarea de drept a societății de mai sus.
Astfel, în conformitate cu art.31 alin.4 din același act normativ, acesta a fost desemnat lichidator și întrucât în urma demersurilor întreprinse nu a reușit realizarea operațiunilor de lichidare, nefiindu-i puse la dispoziție actele și informațiile solicitate, se apreciază ca fiind întrunite dispozițiile Legii nr.85/2006, respectiv art.32.
Referitor la valoarea pragului, lichidatorul a precizat că legea nu impune un cuantum minim al creanței, într-o asemenea situație.
La data de 14 februarie 2008, s-a formulat cerere de înscriere în tabelul creditorilor de către V, pentru o creanță totală de 6.124 lei, iar din raportul întocmit de lichidator se constată că societatea debitoare mai are creanțe față de și Primăria Municipiului Rm.V (fila 24).
La data de 22 mai 2008, lichidatorul a depus raportul final, în care precizează că, după verificările efectuate, a constatat că în averea debitoarei nu există nici un fel de bunuri supuse valorificării silite, precum și faptul că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, astfel lichidatorul a propus închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 (filele 91-96).
La data de 4 iulie 2008, a formulat obiecțiuni la propunerea de închidere a procedurii de lichidare formulată de lichidatorul judiciar, cu motivarea că acesta ar fi trebuit să procedeze la convocarea comitetului creditorilor, în vederea supunerii la vot a formulării cererii de autorizare și atragerea răspunderii administratorului social, în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, s-a susținut că, având în vedere atribuțiile date în sarcina lichidatorului de reglementarea legală în materia insolvenței, acesta trebuia să întreprindă demersurile necesare pentru a identifica bunuri în patrimoniul societății debitoare ori al administratorului social, demersuri ce se înscriu în cele pe care doctrina le caracterizează drept minimă diligență, așa cum statuează și art.1080 Cod civil.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința comercială nr.49/C/15 ianuarie 2009 - a respins obiecțiunile
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond - judecător sindic- a reținut că, într-adevăr, are o creanță de 1.295 lei față de societatea debitoare, dar că în raportul final depus de lichidator (fila 91) se precizează că nu există bunuri în averea debitorului.
Ca atare, s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile art.131 din Legea nr.85/2006, precum și faptul că lichidatorul a respectat dispozițiile legii atunci când a formulat cererea de închidere a procedurii.
Împotriva acestei sentințe, s-a formulat recurs, în termen legal, de către B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a dispus aprobarea raportului final, cu respingerea obiecțiunilor formulate de aceasta, încălcând dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006, fără ca lichidatorul să convoace comitetul creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare a atragerii răspunderii prevăzute de art.138, deci fără a epuiza toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
Astfel, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
S-a mai criticat faptul că nu s-au avut în vederea dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, referitoare la obligațiile și răspunderea administratorului.
Or, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile în vederea acoperirii pasivului debitoarei falite.
Astfel, prin închiderea prematură a procedurii sunt încălcate drepturile creditorilor care nu-și mai pot îndestula creanțele rămase neacoperite.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei în vederea dispunerii convocării comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare în condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care Curtea le-a încadrat pe temeiul prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență să fie suportate de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducerea acesteia, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una din faptele enumerate la alin.(a-g) ale acestui text.
La alin.3 al aceluiași articol, se statuează, clar, că se poate cere judecătorului sindic- de către comitetul creditorilor- autorizarea ca acesta să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, în cazul în care lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1, iar răspunderea persoanelor la care se referă acest articol amenință să se prescrie.
În speță, prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat insolvența debitoarei, la capitolul privind răspunderea membrilor organelor de conducere, lichidatorul aduce la cunoștința creditorilor și a instanței că nu a putut intra în posesia documentelor financiar-contabile, referitoare la debitoare, singurele date pe care s-a bazat analiza sa fiind cele culese de pe site-ul la data de 31.12.2004, astfel că nu a putut efectua o analiză economică profesionistă, care să conducă la aflarea cauzelor insolvenței societății, precum și la identificarea persoanelor ce se fac vinovate de aceasta.
Deci, neexistând bunuri în averea debitoarei susceptibile de valorificare prin executare silită și ținând cont de faptul că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, lichidatorul a propus închiderea procedurii, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere cele precizate în raport, nu se poate susține că lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 din actul normativ ce reglementează procedura insolvenței, așa cum arată creditoarea.
Mai mult, față de conținutul textului menționat anterior, respectiv art.138 alin.3, se constată și reține că nu judecătorul sindic este cel obligat să inițieze acțiunea în răspundere, ci comitetul creditorilor are abilitarea legală să ceară judecătorului sindic autorizarea formulării unor asemenea acțiuni, ceea ce în cauză nu s-a probat.
De subliniat că, la fila 124 din dosar, există totuși cerere formulată de creditoarea V, privind declanșarea acțiunii în răspundere față de foștii administratori Mama Rm.V - - și, pentru recuperarea sumei de 6.900 lei obligații către bugetul consolidat al statului. Această cerere formează obiectul dosarului nr-, cu termen la data de 21 mai 2009 și care la data formulării prezentei căi de atac de către recurentă, 30 martie 2009, nu era încă finalizată, împrejurare în raport de care critica acesteia este nejustificată, întrucât propunerea lichidatorului de închidere a procedurii nu a fost soluționată prin prezenta sentință ce a avut în vedere numai obiecțiunile la raportul final.
Nici critica privind încălcarea drepturilor creditorilor de a-și recupera creanțele rămase neacoperite prin faptul neîntreprinderii de către lichidator a diligenței de convocare a comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare a acțiunii în răspundere, nu este justificată în absența dovezii existenței unei cereri de autorizare din partea comitentului creditorilor adresată judecătorului sindic.
Față de considerentele expuse, neexistând motive care să ducă la modificarea sentinței atacate, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.49/C din 15 ianuarie 2009, de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați fiind creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm.V,-, județul V și MUNICIPIUL R V-DIRECȚIA ECONOMICĂ FINANCIARĂ cu sediul în Rm.V,--5, județul V, debitoarea cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.222, județul V și lichidatorul GRUP cu sediul în Rm.V,-, -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./24.07.2009
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
