Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.83/C/2010 -
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*********
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de pârâtul,din O,-, -.3,.A,.2,.1, jud.B, în contradictoriu cu intimata debitoareSC " & CO" SRL,cu sediul în O,-, -.3,.A,.1, J-, CUI -- prin lichidator,cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței nr.1272/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect- procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 60 lei, achitată prin chitanța nr.- din 8 septembrie 2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul nu este semnat, deși recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna recursul, cauza află la al treilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului potrivit art.301/1 lit.d cod procedură civilă.
CURTEA D APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1272/F din 27 mai 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, cu sediul în B,-, jud. în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în O-, - 3,. A,. II,. 1, jud. B, obligând pârâtul să plătească către debitoarea & Co suma de 155.733, 75 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781.civ. ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite.
Astfel, din examinarea prevederilor art. 138 lit. d ) din Legea nr. 85/2006 instanța a reținut că antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Ulterior pronunțării sentinței comerciale nr. 810/F/2008 lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtului în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta ridicând notificarea la data de 5.11.2008 ( fila 52 ). O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtului de a se prezenta în vederea administrării probei prin interogatoriu permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligație este stabilită în mod expres în sarcina lor ( art. 73 alin. 1 lic. c ) din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din Legea nr. 82/1991 ). Or, este de principiu că desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale a acesteia. Tocmai de aceea, instanța a considerat că prima ipoteză este întrunită.
Referitor la cel de-al doilea temei - art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006- instanța a reținut că antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Fapta ilicită prevăzută de lege presupune schimbarea destinației unei părți din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasă din patrimoniul acesteia. Nu interesează din punctul de vedere al aplicării acestei ipoteze dacă a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefăcând nici o distincție în acest sens.
Potrivit adresei nr. -/3.11.2008 comunicate lichidatorului judiciar de către Primăria mun. O ( fila 64 ) rezultă că în patrimoniul debitoarei se află un vehicul marca 1310 dobândit în cursul anului 1995. Mai mult, potrivit informațiilor postate pe adresa oficială a Ministerului Finanțelor Publice în patrimoniul debitoarei se mai găsesc stocuri în cuantum de 24.208 lei, precum și suma de 135.695 lei în casă și în conturile de la bănci.
făcute de către lichidatorul judiciar în vederea intrării în posesia acestora au rămas fără nici un rezultat până în prezent, pârâtul refuzând predarea lor. În acest fel pârâtul, în calitatea sa de administrator al debitoarei, a făcut imposibilă reconstituirea fidelă a patrimoniului debitoarei și valorificarea elementelor active ale acesteia. În absența unei motivări ce să poată fi acceptată prin prisma Legii nr. 85/2006, instanța a considerat că prin activitatea amintită pârâtul a urmărit ascunderea elementelor active ale debitoarei falite, fiind întrunită și a doua ipoteză invocată în susținerea cererii.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 155.733, 75 lei urmează a fi examinate celelalte două
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor - " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte". Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, instanța a reținut că prin faptele stabilite în sarcina sa pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, instanța considerând că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis- Procedând la neîntocmirea documentelor contabile și la ascunderea unei părți din patrimoniul debitoarei, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-au și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Față de toate acestea, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, administrator al SC""SRL O, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul judiciar
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, în cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, lichidatorul judiciar a prezentat o situație cu totul eronată, în urma unei documentări superficiale, pe baza bilanțului depus în anul 2007 de agentul economic.
Recurentul susține că, de exemplu, autoturismul 1310 fost vândut în anul 2004 către SC""SRL, care nu a efectuat transcrierea autoturismului, iar ulterior acesta a fost vândut din patrimoniul respectivei societăți, în urma unei licitații publice din anul 2008 de către Administrația Finanțelor Publice, în contul recuperării unor datorii ale societății respective.
La termenul de judecată din 3 decembrie 2009, instanța a dispus citarea recurentului cu mențiunea prezentării sale în instanță pentru a semna recursul, sub sancțiunea anulării acestuia, obligație pe care însă acesta nu a onorat-o până la termenul 28 ianuarie 2010.
Verificând recursul de față, prin prisma excepției invocate din oficiu, Curtea de Apel Oradea reține că, potrivit art.302/1 alin.(1) Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, pe lângă mențiunile arătate la lit."a-c" și semnătura recurentului (lit."d"(, cerință care în speță, așa cum s-a arătat mai sus, nu este îndeplinită.
Așa fiind, în temeiul acestui text de lege, instanța urmează a constata nulitatea recursului de față, reținând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
CONSTATĂ nulitatea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței nr.1272/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 02.02.2010
Jud. fond
Tehnoredact.--
03.02.2010/ 4 ex.
2 com.
1.recurentul -,O,-, -.3,.A,.2,.1, jud.B,
2. intimata debitoare -SC " & CO" SRL,cu sediul în O, -, -.3,.A,.1, J-, CUI -- prin lichidator
,cu sediul în B,
-, jud.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Bocșe Elena, Tătar Ioana
