Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.847
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
S-au luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursurile declarate de creditoarele recurente a Mun. A și AVAS B împotriva sentinței civile nr.767/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL A prin lichidator judiciar Expert A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar, prin fax, întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.767/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a închis procedura insolvenței debitorului - SRL A, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a descărcat administratorul judiciar Expert și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, aprobându-se onorariul administratorului judiciar în sumă de 3500 lei pentru perioadă de desfășurare a procedurii și s-a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare, precum și notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr.639/21.05.2008 s-a admis cererea formulată de către creditorul - SA prin mandatar - - SRL B, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitorul - SRL și s-a numit administrator judiciar Expert A, iar prin sentința comercială nr.197/10.02.2009 s-a deschis procedura simplificată a falimentului și s-a confirmat administratorul judiciar în calitate de lichidator judiciar.
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către administratorul judiciar Expert A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum a rezultat din rapoartele de activitate prezentate de către administratorul judiciar în ședințele din data de 16.07.2008, 08.10.2008, 04.11.2008, 18.11.2008, 13.01.2009, 10.02.2009 și 24.03.2009 și văzând că, creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii, deși au fost notificați în acest sens, judecătorul sindic a apreciat că în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006 și a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și continuarea procedurilor în conformitate cu Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea arată că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii, iar, dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, numai atunci judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Recurenta creditoare susține că lichidatorul judiciar, în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, în acest sens se impuneau verificări la registrul de carte funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci. Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006 organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, administratorul și lichidatorul, ei trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură, în acest sens se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți de pasiv.
În final, recurenta arată că raportul final și bilanțul de închidere trebuiau comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii insolvenței până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat.
În motivarea recursului, creditoarea arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, închizând procedura insolvenței împotriva debitoarei.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii, creditoarea arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, modificată, care prevăd explicit că "în lipsa disponibilităților debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, probat de judecătorul sindic".
Creditoarea recurentă consideră că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare nu trebuie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, creditoarea recurentă arată că se referă la formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a se putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Pornind de la însăși izvorul creanței AVAS, respectiv, creanța pe care debitoarea o datora CAS A, creditoarea consideră că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, astfel lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate de debitoare.
Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Creditoarea recurentă mai susține că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanța de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se mai arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și astfel în art.25 din Legea nr.85/2006 se prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Expert, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că din rapoartele de activitate depuse la dosar rezultă că de la momentul deschiderii procedurii a efectuat demersuri în vederea intrării în posesia documentelor contabile ale debitoarei.
Lichidatorul judiciar susține că a făcut plângere penală împotriva foștilor administratori ai debitoarei cu privire la faptul că aceștia nu au depus documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Se mai arată de către lichidatorul judiciar că a convocat 3 adunări de creditori, după momentul deschiderii procedurii, în vederea analizării împreună cu creditorii a situației debitoarei și respectiv, a luării măsurilor care se impun pentru continuarea procedurii, însă la nici una dintre adunări nu s-a putut întruni cvorumul minim necesar luării unor decizii.
În final lichidatorul arată că, față de faptul că la ultima ședință a adunării creditorilor nu s-a întrunit cvorumul necesar luării unor decizii, iar la ședința din data de 15.04.2009 au participat creanțe însumând 2,084% din valoarea totală a creanțelor, la termenul din 21.04.2009 a solicitat închiderea procedurii.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Astfel, Curtea constată că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că nu au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și că creditoarele nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarele critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarelor de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie), în prezenta cauză lichidatorul judiciar neformulând o asemenea cerere.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele A și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile creditoarelor a Mun. A și AVAS B împotriva sentinței civile nr.767/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./29.06.2009
tehn./ 2 ex./29.06.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad, judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
