Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 89
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 3133/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, prin lichidator, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat soluționarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3133/03.06.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea lichidatorului și, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, dar și radierea acesteia din registrul comerțului și notificarea sentinței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a constatat că sunt îndeplinite cerințele legii.
Împotriva acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei, până la recuperarea tuturor creanțelor.
În motivare, recurenta a arătat că prima instanță a făcut o greșită apreciere a pricinii, întrucât fondurile necesare continuării procedurii ar fi putut fi obținute, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, recurenta a susținut că lichidatorul ar fi trebuit să facă aplicarea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, în scopul formulării unei cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății falite., așadar, că acesta nu numai că nu a promovat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege, dar nici nu a indicat persoanele care se fac vinovate de ajungerea intimatei-debitoare în stare de insolvență, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Singurele condiții prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a putea fi dispusă închiderea procedurii sunt lipsa ori insuficiența bunurilor în averea debitoarei, din a căror valorificare să poată fi acoperite cheltuielile administrative, împrejurare care trebuie coroborată cu lipsa avansării sumelor necesare de către creditori.
Recurenta a susținut că fondurile necesare continuării procedurii ar fi putut fi obținute din fondul de lichidare, prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
O asemenea afirmație este justificată, în principiu, însă Curtea subliniază că lipsa bunurilor nu justifică o continuare a procedurii, pentru că nici o operațiune de lichidare nu poate avea loc, ceea ce face ca nu doar cheltuielile administrative să nu poată fi acoperite, ci nici creanțele.
Or, scopul procedurii este, așa cum exhibă art. 2 din Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Cu alte cuvinte, în măsura în care lipsa bunurilor - ca împrejurare reținută de judecătorul-sindic și necontestată de recurentă - face ca nici o valorificare să nu poată avea loc, apare ca fiind lipsită de interes utilizarea fondului de lichidare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
În acest context, se cuvine subliniat că sumele cuprinse în acest fond nu pot fi folosite pentru plata creanțelor, ci doar cu titlu de cheltuieli de lichidare.
Pe de altă parte, susținerea recurentei, potrivit căreia lichidatorul nu numai că nu a promovat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege, dar nici nu a indicat persoanele care se fac vinovate de ajungerea intimatei-debitoare în stare de insolvență - de altfel, reținută și de către judecătorul-sindic - denotă că acești participanți la procedură cunosc într-o manieră sumară conținutul dosarului de fond.
Astfel, Curtea înlătură cea de-a doua critică a recurentei, reținând că prin sentința comercială nr. 308/21.01.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea lichidatorului și a obligat pe pârâții și, în calitate de administratori statutari ai falitei, să suporte pasivul acesteia, potrivit tabelului definitiv.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică - deși motivată nu doar insuficient, ci și contradictoriu -, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat, considerentele prezentei decizii urmând să le înlocuiască pe cele aduse de judecătorul-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 3133/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, prin lichidator, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./29.01.2010
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Liliana Crîngașu
