Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.909/R-
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS cu sediul în B,--11, sector 1 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în P, b- -, nr.118, jud.A, împotriva sentinței nr.477/F din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-, intimați fiind creditorul MUNICIPIUL PITEȘTI cu sediul în P,-, jud.A, debitoarea SC SRL cu sediul în P, str.- -, -.C,.5,.23, jud.A și lichidatorul judiciar domiciliat în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare, pronunțând următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în raport de debitoarea motivat de inexistența bunurilor în averea sa.
Creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice și Primăria P nu s-au oferit să avanseze sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii, iar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar nefiind de acord cu avansarea unor sume pentru continuarea procedurii.
Prin sentința nr.905/F/2.10.2007, Tribunalul Comercial Argeșa dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei și a numit lichidator judiciar.
Lichidatorul a întocmit tabelele de creanță la datele de 14 decembrie 2007, respectiv 9 ianuarie 2008, creditori fiind Direcția Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitoarei în încetare de plăți, lichidatorul a menționat că în averea acesteia nu există bunuri, a promovat acțiunea în atragerea răspunderii administratorului, respinsă irevocabil.
La dosar a fost depus contractul de vânzare-cumpărare cu privire la un autoturism marca proprietatea debitoarei, înstrăinată pentru suma de 8.000 lei.
Observând dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 conform cărora în orice stadiu al procedurii, dacă în averea debitoarei nu există bunuri sau sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic pronunță o sentință prin care închide procedura și radiază societatea, și situația de fapt descrisă, Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.477/F/24 iulie 2008, a admis cererea lichidatorului.
În consecință, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei P, a descărcat pe lichidator de orice îndatorire și orice responsabilitate conform art.136 și a dispus notificarea sentinței în baza art.135, dispunând totodată obligarea la plata sumei de 600 lei onorariu lichidator.
Împotriva sentinței de mai sus, au declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, invocând critici încadrabile în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ce se referă la aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia.
În dezvoltarea recursului Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a susținut în esență că instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, fără ca lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
În acest context a considerat că lichidatorul judiciar nu a epuizat toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor și că față de probele administrate se desprinde aplicabilitatea art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, de care trebuia să uzeze împotriva fostului administrator.
În recursul său Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a invocat motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.2, art.4 alin.4 și art.8 din Legea nr.85/2006, deoarece nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitorului și nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, din actele și lucrările dosarului, examinate în raport de actele procedurale întocmite și dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 rezultă că prin sentința nr.905/F/2 octombrie 2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar care la stabilirea masei pasive a întocmit tabele de creanță în favoarea creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Primăria P și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitoarea în stare de insolvență, în averea acesteia nu există nici un fel de bunuri.
Lichidatorul judiciar a promovat acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului care a fost respinsă irevocabil, deosebit la dosar a fost depus contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism pe care debitoarea l-a înstrăinat cu suma de 8.000 lei.
Față de cele prezentate, rezultă că în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea art.131 din Legea nr.85/2006, reținând că în averea debitoarei nu există bunuri și că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
Critica formulată în recurs referitoare la pretinsa inactivitate a lichidatorului judiciar care nu a procedat la antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, este nefondată pentru că, așa cum corect a reținut prima instanță, lichidatorul judiciar a avut această inițiativă.
Prin sentința nr.300/F/22 aprilie 2008, acțiunea întemeiată pe disp.art.138 din Legea nr.85/2006, a fost însă respinsă, devenind irevocabilă.
În altă ordine de idei, potrivit dispoziției legale invocate, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele prevăzute de lege.
Rezultă prin urmare, că art.138 din Legea nr.85/2006 constituie numai o opțiune pentru lichidatorul judiciar și nu o obligație imperativă, lăsată la libera lui apreciere, pentru că legea prevede și dreptul comitetului creditorilor să inițieze antrenarea răspunderii personale.
Cu atât mai mult cu cât în cauză lichidatorul judiciar a demarat acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale nu se poate susține că sentința pronunțată este nelegală.
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Curtea constată că de principiu, susținerile recurentei sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice fiecărei cauze, întrucât, în condițiile în care în averea debitorului nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, prin urmare nu există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Așa fiind, continuarea procedurii nu ar avea drept urmare decât creșterea pasivului fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin a cheltuielilor ce s-ar prilejui în acest mod.
De altfel, dincolo de principii, art.131 din Legea nr.85/2006 prevede expres că procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final și dacă nu există bunuri în averea debitorului care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare.
În ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare invocată, pretențiile recurentei sunt nefondate, deoarece potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, acest fond poate fi utilizat în lipsa disponibilităților în contul debitorului, avându-se în vedere situația că în averea acestuia există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132), însă pentru moment lipsesc disponibilitățile.
În consecință ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși nu există perspectiva obținerii unor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
În raport de considerentele expuse, se apreciază că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței nr.477/F din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosar nr-, intimați fiind creditorul MUNICIPIUL PITEȘTI, debitoarea și lichidatorul judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./23.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Corina Georgeta
