Reziliere contract comercial Spete. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 5/A-
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței nr.1273 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- pârâți, domiciliat în comuna, sat, județul A, și, domiciliat în B,-,.23,.B, Ap.77, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea introdusă la 18.11.2008 la Tribunalul Vâlcea, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței să constate rezilierea de drept a contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior încheiat la data de 14.06.2007 și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 325.000 lei, cu titlu de daune interese, pentru neexecutarea parțială a obligațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul, în calitate de mandatar al pârâtului, un contract de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior pentru cantitatea de 5.000. la prețul de 25 lei noi/.
Reclamanta a plătit anticipat întregul preț de 125.000 lei. Pârâtul s-a obligat, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al pârâtului, să predea reclamantei masa lemnoasă de exploatat și să nu o împiedice în exploatare, însă nu și-a îndeplinite aceste obligații. În consecință, la data de 28.01.2008 părțile au încheiat un act adițional la contractul de vânzare, act în care au stabilit că vânzătorul urma să pună la dispoziție cumpărătorului cantitatea de lemn precizată în contract într-un termen de 90 de zile. Nici această obligație nu a fost respectată de către pârâți până la data de 8.10.2008, pârâtul împiedicând-o pe reclamantă să exploateze masa lemnoasă pentru care primise deja prețul.
În aceste condiții devine operativ pactul comisoriu de ultim grad inserat în art.6 alin.3 din contract, potrivit căruia, în caz de reziliere a contractului din vina vânzătorului, acesta va plăti daune de 200.000 lei și va restitui sumele plătite până în momentul rezilierii. Sunt incidente, de asemenea, dispozițiile art.969 Cod civil.
La data de 10.04.2009 pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate că dispozițiile art.6 alin.2 din Contract sunt incidente în ceea ce o privește pe reclamantă și să fie obligată aceasta să plătească pârâtului contravaloarea prejudiciului rezultat din încălcarea convenției prin faptul că a exploatat un volum de 78. ce nu a făcut obiectul contractului, respectiv a exploatat arbori valoroși în loc de rărituri și de pe alte suprafețe de teren.
Prin încheierea nr.45/15.04.2009 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, irevocabilă prin decizia nr.796/R-Com/22.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a respins cererea de instituire sechestru asigurator formulată de reclamantă în raport cu pârâtul.
Prin sentința nr.1273/21.10.2009 același tribunal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtului, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, și ca inadmisibilă față de pârâtul, pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prev.de art.7201Cod procedură civilă. A disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul, acordând termen de judecată pentru acesta la 18.11.2009.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că următoarele:
eclamanta a emis convocarea pârâtului la concilierea directă, convocare transmisă prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire la adresa din comuna, satul, jud.V, deși domiciliul pârâtului, indicat și în Procura nr.1572/23 iunie 2006, se află situat în B,-, bloc 23, scara B, etaj 8,.77, sector 4. Despre procura respectivă se menționează și în contractul de vânzare-cumpărare nr.009/14.06.2007, precum și în Actul Adițional nr.12/28.01.2008, astfel încât reclamanta a avut cunoștință de conținutul ei încă de la data nașterii raporturilor juridice invocate în speță. Faptul că pârâtul s-a prezentat la data concilierii directe și în numele pârâtului, nu acoperă viciul procedurii instituite de dispozițiile art.7201Cod procedură civilă, atâta timp cât la dosar nu s-a făcut dovada existenței unui mandat special din partea lui pentru a fi reprezentat în această fază prejudicială de către celălalt pârât. Nu se poate reține că pârâtul și-ar fi ales domiciliul la pârâtul, întrucât instituția domiciliului ales privește numai faza judiciară, neputând fi aplicată prin analogie procedurii prealabile a concilierii directe. În plus, pârâtul nu a arătat expres că înțelege să-și aleagă domiciliul și nu a indicat persoana însărcinată cu primirea și comunicarea actelor încheiate de reclamantă. Astfel, pârâtul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere față de pretențiile reclamantei, anterior chemării în judecată.
În ce-l privește pe pârâtul, instanța a reținut că raporturile juridice dintre părți sunt reglementate atât de regulile contractului de vânzare-cumpărare, cât și de cele ale contractului de mandat. Pârâtul este doar mandatar și nu are obligații directe, legate de executarea contractului de vânzare cumpărare, față de reclamantă. Ca atare, nu are calitate procesuală pasivă.
Cercetarea în cadrul prezentului proces a aspectului depășirii limitelor mandatului de către mandatar ar depăși cadrul procesual cu care a fost sesizată instanța. Aspectele depășirii limitelor mandatului sau al ratificării acestuia de către mandant pot constitui obiectul unui alt proces circumscris acestor aspecte.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta care, invocând dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă, a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a arătat că a îndeplinit cerințele legale prevăzute de art.7201Cod procedură civilă față de pârâtul, prin faptul că a îndeplinit procedura concilierii directe cu acesta, pe care l-a înștiințat la domiciliul mandatarului său. Nu se poate reține considerentul că pârâtul a fost convocat la conciliere la un alt domiciliu decât cel pe care l-ar fi avut în fapt, atâta vreme cât, în raporturile contractuale cu reclamanta, pârâtul respectiv a avut domiciliul stabilit la mandatarul său, după cum rezultă din interpretarea părții introductive a contractului de vânzare-cumpărare în care nu este precizată o altă adresă a vânzătorului. Pârâtul s-a comportat față de reclamantă ca reprezentând pe pârâtul cu puteri depline în tot ce privește exploatarea masei lemnoase de pe terenurile acestuia, fapt ce atrage concluzia că domiciliul vânzătorului, în raporturile derivând din contractul de vânzare cu reclamanta, a fost ales la mandatar.
Instituția domiciliului ales poate fi invocată și în faza procedurii de conciliere, având în vedere starea de fapt sus-arătată. Procedura concilierii și-a atins scopul în sensul că pârâtul a luat cunoștință de intenția reclamantei de a-l acționa în justiție. De altfel, pârâtul, la momentul realizării procedurii concilierii, a făcut apărări atât în numele său, cât și în numele mandantului-vânzător, astfel că acesta din urmă nu a suferit nicio vătămare dacă s-ar aprecia că procedura concilierii a fost viciată în ceea ce-l privește.
Mandatul dat de către i pârâtului a fost unul general. Dacă în temeiul acestuia a putut fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare dintre părți, cu atât mai mult mandatul era valabil și pentru o procedură legată de derularea contractului, cum este cea a concilierii directe.
În mod greșit a reținut prima instanță lipsa calității procesuale a pârâtului, fără a face cercetări complete care reclamau unirea excepției cu fondul. Era necesar a se verifica raportul juridic dedus judecății sub aspectul drepturilor și obligațiilor dobândite de părți prin încheierea contractului și, astfel, era necesară administrarea de probe.
Procura în temeiul căreia pârâtul a încheiat contractul cu reclamanta nu a fost niciodată înmânată acesteia din urmă, ci doar prezentată la momentul încheierii contractului.
În cazul în care mandatarul și-a depășit puterile dobândite prin mandat răspunde față de terți pentru actele săvârșite, caz în care are calitate procesuală pasivă, în speță. Probele ce trebuiau administrate de către prima instanță urmau să dovedească dacă pârâtul a ratificat acțiunile pârâtului, pentru a se constata dacă acesta din urmă are sau nu calitate procesuală. În plus, reclamanta a invocat în cererea de chemare în judecată o serie de acțiuni personale ale pârâtului, acesta fiind cel care a împiedicat-o în executarea contractului, făcând astfel ca însuși vânzătorul să-și încalce obligațiile contractuale. Pentru aceste acte și pentru a dovedi voința și legătură vânzătorului în raport cu ele era necesară administrarea de probe pentru a se lămuri calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
La data de 14.06.2007, între și - SRL a intervenit contractul sub semnătură privată de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior, contract prin care, declarându-și calitatea de mandatar al lui, potrivit procurii judiciare nr.1572/2006, s-a obligat să-i vândă celeilalte părți 5.000. de masă lemnoasă pe picior de pe terenurile forestiere aflate în proprietatea vânzătorului, la un preț de 15 lei noi/.
La data de 28.01.2008, între aceleași părți: - în calitate de mandatar al lui i, în baza aceleiași procuri judiciare nr.1572/2006 - și - SRL, a intervenit un act adițional la contract, act prin care vânzătorul s-a obligat să pună masa lemnoasă la dispoziția cumpărătorului în cel mult 90 de zile de la încheierea actului adițional, cu prelungirea perioadei de desfășurare a lucrărilor de exploatare executate de cumpărător.
Potrivit procurii judiciare sus-arătate, invocată de către în semnarea actelor juridice de vânzare-cumpărare, l-a împuternicit pe ca, în numele lui și pentru el, să îl reprezinte în fața organelor administrative, financiare, primăriei locale și orășenești, oficiul de cadastru, persoane fizice sau juridice, precum și în fața comisiilor de aplicare a legii fondului funciar,în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate pentru terenurile agricole și păduresituate pe raza comunei și a orașului, județul V, șiîn vederea obținerii titlurilor sale de proprietate pe care le va putea ridica. În acest scop mandatarul a fost împuternicit să îndeplinească orice formalitate necesară reconstituirii dreptului de proprietate al mandantului, să completeze și să semneze orice cereri în vederea obținerii titlurilor de proprietate, să ridice respectivele titluri după achitarea oricăror obligații fiscale și să semneze în numele și pentru mandant oriunde trebuința o va cere, semnătura mandatarului fiind opozabilă mandantului.
Pentru a stabili calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți chemați în judecată, precum și îndeplinirea corectă a procedurii de conciliere directă, este necesar a stabili validitatea procurii în raport de actele juridice încheiate de.
Este evident că mandatul sus-redat nu vizează realizarea de către mandatar a unor acte de administrare ori de dispoziție a terenurilor ori a culturilor/plantațiilor de pe acestea, aflate în proprietatea mandantului, ci este un mandat special pentru reconstituirea dreptului de proprietate și obținerea titlurilor de proprietate.
Ca atare, procedura concilierii directe în legătură cu pretențiile reclamantei rezultate din contractul de vânzare a masei lemnoase pe picior trebuia îndeplinită cu pârâtul la domiciliul său menționat în procura judiciară invocată de pârâtul, iar nu la domiciliul pârâtului care, nefiind mandatar al primului în respectivul act juridic, nu putea fi în mod valabil mandatar nici pentru procedura concilierii directe legată de acesta.
Cum, deci, procura nr. 1572/2006 nu putea sta în mod valabil din punct de vedere juridic la baza contractului de vânzare-cumpărare în discuție în speță, în sensul că pârâtul nu a beneficiat de o împuternicire fără echivoc din partea pârâtului pentru a încheia acte juridice ca cel din speță, rezultă că actul de vânzare cumpărare încheiat de pârâtul nu îl obligă pe pârâtul față de reclamanta - - și nu-i conferă calitatea de vânzător.
Prin urmare, cel care s-a obligat direct față de reclamanta - - a fost pârâtul, a cărui prestație nu poate fi analizată din perspectiva calității sale de mandatar, ci a aceleia de vânzător și, deci, de debitor direct.
În condițiile sus-arătate în care se reține că respectivul contract de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat de în calitate de mandatar, întrucât acesta nu avea un astfel de mandat și, deci, o astfel de calitate, rezultă că are calitate procesuală pasivă în cauză în calitate de obligat direct prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta.
Curtea constată că pârâtul nu a ratificat expres sau tacit actele pârâtului, iar formularea cererii reconvenționale în speță nu poate fi considerată o ratificare "implicită" întrucât nu conține o manifestare de voință fără echivoc în acest sens. Astfel, ceea ce îi impută pârâtul reclamantei nu constă în executarea necorespunzătoare a obligațiilor din contract, ci sunt fapte "extracontractuale", fapte care în raport cu sunt delictuale.
De asemenea, Curtea constată că în favoarea reclamantei nu se poate reține nici ideea mandatului aparent, având în vedere că acesteia i-a fost prezentat mandatul (procura) cu prilejul întocmirii contractului și a avut posibilitatea de a lua cunoștință nemijlocit de existența acestuia și de întinderea puterilor conferite, adică de caracterul special al mandatului.
Pentru cele expuse, Curtea va admite apelul - - și, constatând că prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta fondul pretențiilor, va dispune desființarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea-l privește pe pârâtul. Va menține dispozițiile privitoare la pârâtul și, respectiv, la măsura disjungerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței nr.1273 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în comuna, sat, județul A și, domiciliat în B,-,.23,.B, Ap.77, sector 4.
Desființează în parte sentința, în privința pârâtului, și trimite cauza spre rejudecare în contradictoriu cu pârâtul respectiv.
Menține sentința în privința intimatului și a măsurii disjungerii cererii reconvenționale.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - - -
Grefier,
-
Red./18.02.2010
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Polixenia