Spete procedura insolventei. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 127/R-COM
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea SC SRL RM V CU SEDIUL ALES LA.AV., în Rm.V, b-dul - lui nr.171, Bl.7,.1, cam.27, jud.V, împotriva sentinței nr.1328 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr--, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în C N,--12,.2, jud.C și lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-,.1, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60,00 lei achitată cu chitanța nr.- emisă de Primăria Mun.Rm.V și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2009, creditorul a cerut deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, motivat de faptul că este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile de 741.460 lei, creanță dobândită ca efect al unui contract de cesiune încheiat la 20 mai 2008.
Prin această convenție cedentul i-a transmis creanța pe care acesta o avea față de debitoare constând în aportul la majorarea capitalului social și contravaloarea unor creditări succesive, creanță superioară pragului minim și scadentă cu mai mult de 30 de zile în urmă.
La 17 aprilie 2009 debitoarea a formulat contestație solicitând și fixarea unei cauțiuni în sarcina creditoarei-reclamante, având în vedere caracterul șicanatoriu al cererii. S-a mai susținut că cererea de deschidere se impune a fi respinsă întrucât creanța invocată nu există fiind fictivă, chiar dacă ar exista ar fi prescrisă, contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută, nu există un titlu executoriu, iar cesiunea nu a fost comunicată decât după introducerea cererii, ceea ce atrage prematuritatea.
Prin sentința nr.1328/29.10.2009, Tribunalul Vâlceaa respins contestația, a admis cererea, a deschis procedura și a luat toate măsurile impuse de lege într-o astfel de situație.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut existența cesiunii de creanță pentru suma de 741.460 lei, că nu s-a cerut de către anularea contractului, iar creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă, situându-se în interiorul termenului de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- sentința este lipsită de temei legal, insuficient motivată în fapt și nemotivată în drept. Astfel s-au încălcat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, care garantează încadrarea situației de fapt în dispozițiile legale incidente și demonstrează concordanța dintre realitate și soluția pronunțată;
- creanța cesionată nu există. În schimbul sumelor achitate în urma majorării de capital, a primit acțiuni pe care, de altfel, ulterior le-a înstrăinat, iar toate celelalte documente contabile invocate sunt întocmite de fostul administrator și fiica acestuia, contabila societății. Nici aceste acte nu dovedesc existența creanței și instanța ar fi putut dispune expertiză contabilă;
- eventualele împrumuturi se situează în afara termenului de 3 ani și, de altfel, actualul asociat majoritar este cel care l-a împrumutat pe;
- contractul de cesiune este nul absolut și are la bază o cauză ilicită, aspect ce rezultă din faptul că el a fost comunicat după aproape un an, nu rezultă care este prețul cesiunii și termenul de plată, fiind un fals determinat de litigiile existente între cei doi asociați. Refuzul de a refuza creanța pretinsă de creditor este justificat și întemeiat câtă vreme nu s-a obținut un titlu executoriu și nu s-au făcut verificări și apărări de fond cu privire la pretențiile intimatului;
- creanța este prematură în condițiile în care ea nu a fost comunicată decât după introducerea cererii de deschidere a procedurii, dată la care nu devenise scadentă pretinsa datorie;
- SC SRL nu se află în stare de insolvență, așa cum rezultă din operațiunile bancare periodice pe care le derulează;
- instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării de a fixa o cauțiune în sarcina creditorului, dat fiind scopul vădit șicanator al cererii.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Prima critică privește nemotivarea hotărârii nici în fapt și nici în drept, iar eventuala temeinicie a unei astfel de susțineri nu poate atrage casarea sentinței. Aceasta pentru că, potrivit art.312 alin.4 Cod procedură civilă, motivele de la art.304 pct.6-9 sunt încadrate drept critici ce duc la modificarea unei hotărâri, iar la pct.7 este enunțată situația în care sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când acestea sunt contradictorii sau străine pricinii.
Așadar, când instanța de fond a efectuat o judecată, chiar dacă hotărârea nu este corespunzător motivată în fapt și în drept, pronunțându-se în recurs, curtea are posibilitatea să suplinească sau să schimbe motivarea tribunalului.
Următoarele critici privesc în esență îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale unei cereri de deschiderii a procedurii de insolvență.
Deschiderea procedurii se face în condițiile art.32 și următoarele, dispoziții ce trimit și la art.27, ambele texte din Legea nr.85/2006, potrivit cărora cererea creditorului trebuie să se întemeieze pe posibilitatea de a dovedi că este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile, cu o valoare de peste nivelul prag și cu o scadență situată la mai mult de 30 de zile anterioare introducerii cererii, condiție a cărei îndeplinire prezumă starea de insolvență.
Prezumția este relativă, de natură a fi contestată în condițiile art.33 din Legea nr.85/2006, însă anterior verificării susținerilor din această cerere depusă de debitoare urmează a se stabili îndeplinirea celorlalte cerințe de admisibilitate pentru deschiderea procedurii de insolvență, cu sublinierea că existența acestora trebuie să fie cumulativă și absența oricăreia dintre ele determină respingerea cererii.
Cerința de lichiditate, certitudine și exigibilitate a creanței trebuie raportată la prevederile art.379 din Codul d e procedură civilă, în care definesc primele două noțiuni. Astfel, potrivit alin.3 "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.", iar potrivit alin.4 creanța este lichidă atunci când ea este determinată sau cel puțin determinabilă prin actul de creanță emanat sau recunoscut de către debitor.
Actul de creanță invocat de către creditor este contractul de cesiune depus în copie la filele 3-4, convenție prin care transmitea cesionarului o creanță de 741.460 lei, contract față de care debitoarea este în mod evident un terț. Așadar, actul de creanță nu emană și nu este recunoscut de către debitor și urmează a se observa dacă există acte de natură să determine concluzia că recurenta-cedată a acceptat în sarcina sa existența debitului.
Din actele depuse la dosar de către creditor nici unul nu îndeplinește aceste cerințe. Singurul care ar putea să susțină îndeplinirea condițiilor impuse de text este reprezentat de Convenția d l filele 210-212. Convenția este încheiată între - în calitate de creditor și SC SRL - reprezentată de - în calitate de debitor și prin ea părțile au convenit că agentul economic datorează persoanei fizice suma de 446.810 lei, parte din sumele ce o compun situate în interiorul termenului de prescripție.
Pe această convenție încheiată la 1 mai 2008 există o singură semnătură olograf, semnătură realizată sub numele și SC SRL, fără a putea stabili dacă această semnătură aparține creditorului sau debitoarei. Aplicarea sigiliului persoanei juridice ar putea crea prezumția că semnătura este realizată de, în calitate de reprezentant al SC SRL, situație în care, chiar dacă nu are valoarea unei convenții poate fi privită ca o recunoaștere din partea debitoarei.
Această recunoaștere însă nu poate primi eficiența la care se referă textele de lege precitate, având în vedere teoria actului cu sine însuși (autocontractul).
Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.".
Așadar, a încheiat "Convenția" în calitate de mandatar al persoanei juridice cu sine însuși, în calitate de persoană fizică, exprimându-se astfel, pentru două părți diferite, voința unei singure persoane care acționează într-o dublă calitate. Datorită acestui fapt, deși nu există o interdicție expresă, însă există pericolul neglijării intereselor mandantului, actele de această natură au fost privite de legiuitor cu rezervă, ceea ce a impus cerințe suplimentare la încheierea lor, așa cum sunt ele evidențiate în Legea nr.36/1995.
Față de aceste aspecte și având în vedere că în mod constant debitoarea a negat existența creanței se apreciază că nu există garanția certitudinii creanței invocate, cerință obligatorie pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii.
Susținerea creditoarei este întemeiată și sub aspectul prematurității cererii întrucât, așa cum s-a susținut în mod constant de către debitoare, inclusiv prin cererea de la fila 79, cedatei nu i s-a notificat cesiunea.
Potrivit art.1393 din Codul civil " nu poate opune dreptul său la oat reia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea."
Este de necontestat faptul că debitorul-cedat este un terț față de contractul de cesiune, act ce nu-i poate fi opus decât după ce i-a fost notificat sau după ce l-a acceptat în condițiile alin.2 din textul precitat.
Este, de asemenea, real că cesionarul primește creanța în starea în care se află cu toate atributele ei negative și pozitive, fără să fie influențat cursul termenului de prescripție, însă, nu se poate pretinde în lipsa unei notificări că au trecut mai mult de 30 de zile de când cesionarul este creditorul debitorului.
Reținând că cesionarul nu poate opune cedentului nenotificat dreptul obținut prin cesiune și că la data introducerii cererii de deschidere a procedurii nu era îndeplinită cerința trecerii unui termen de 30 de zile de la scadența față de cesionar, se apreciază că nici această condiție impusă de Legea insolvenței nu era îndeplinită în cauză.
Față de toate aceste considerente se apreciază că recursul este întemeiat, că cererea de deschidere a procedurii nu îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de lege, concluzie față de care apare ca inutilă verificarea celorlalte critici și, reținând că procedura de insolvență nu reprezintă o valorificare a creanțelor pe cale silită împotriva debitorului care nu-și execută obligațiile, urmează să fie admisă calea de atac și în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă modificată sentința în sensul admiterii contestației și respingerii cererii de deschidere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC SRL RM V cu sediul ales la.AV., în Rm.V, b-dul - lui nr.171,.7,.1, cam.27, județul V, împotriva sentinței nr.1328 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr--, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în C N,--12,.2, județul C și lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-,.1, județul
Modifică sentința, în sensul că admite contestația debitoari și respinge cererea de deschidere a procedurii formulată de creditorul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.GC/18.02.2010
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
