Rezoluțiune contract. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/
Ședința publică din data de 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 352 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 352 din 30.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- împotriva pârâtului, pentru rezoluțiune contract de vânzare cumpărare de acțiuni și pentru pretenții cu titlu de daune interese; a obligat reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- B să plătească pârâtului suma de 4.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 1760 din data de 23 februarie 2006 reclamanta Bas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va da să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni TM 25/22.03.2000 cu obligarea pârâtului la restituirea către Baa cțiunilor ce au constituit obiectul contractului, obligarea pârâtului la plata daunelor interese în sumă de 100.000.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor de mediu angajate prin clauza 8.9 din contractul e vânzare cumpărare de acțiuni, precum și obligarea pârâului la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor B, altele decât cele prezentate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiza solicitată în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1468 din 16.05.2006 pronunțată în dosarul nr. 1760/C/2006, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtului și a obligat reclamanta să plătească acestuia 1500 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reținând că prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni TM nr. 25/22.03.2000, pârâtul a achiziționat de la. pachetul de acțiuni reprezentând 70,75 % din capitalul social al SC "C - " SA Reșița, plătind integral prețul convenit de 610.820.000 lei. Prin același contract s-a obligat să investească suma de 100.000.000 lei pe parcursul a trei ani, în anumite lucrări vizând protecția mediului înconjurător, ce urmau să fie executate la obiective ale societății. Pentru neexecutarea acestor investiții a fost stabilită prin contract și o sancțiune, respectiv plata unei penalități de 0,3 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an.
Prima instanță a constatat că pârâtul a investit suma de 23.000.000 lei din cele 100.000.000 lei, dar, din motive obiective, nu a fost necesară efectuarea restului de investiții de protecție a mediului, întrucât a fost încetată activitatea în unele din obiectivele societății sau acestea au fost înstrăinate înainte de a mai apuca să execute lucrările de protecție. Astfel, la dosar s-a depus adresa nr. 3137/30.07.2001 emisă de Inspectoratul de Protecție a Mediului Reșița, unde sunt enumerate obiectivele cuprinse în Programul de conformitate din avizul de mediu pentru privatizarea SC "C - " SA.
S-a mai constatat că SC "C - " SA Reșița a fost dizolvată și radiată din registrul Comerțului prin sentința civilă nr. 505/JS/02.06.2005 a Tribunalului C - S, astfel că în prezent rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25/22.03.2000, cu obligarea pârâului la restituirea către a acțiunilor ce au constituit obiectul contractului, nu mai este posibilă, întrucât societatea fiind radiată, și și-a încetat existența ca persoană juridică.
Instanța de fond a constatat astfel, că nu există nici un prejudiciu pe care pârâtul să-l fi creat, nici -ului, nici SC "C " SA Reșița. Astfel, s-a reținut că pârâtul a mai fost chemat în judecată de către B, prin care acesta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la efectuarea investiției de 100.000.000 lei sub sancțiunea plății de daune cominatorii și obligarea la plata sumei de 300.000 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru suma de 100.000.000 lei rămasă neinvestită la 22.03.2003, conform clauzei 8.9 din contract. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C - S sub nr. 3200/C/2005 și a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2578/07.10.2005, rămasă definitivă și irevocabilă. S-a reținut că în această hotărâre judecătorească se arată, cu putere de lucru judecat, că clauza contractuală, privind investirea a 100.000.000. lei în protecția mediului, a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 5800/59/30.08.2006, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În motivarea acelui recurs, reclamanta a arătat că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1617/R din data de 19 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr- a Curții de Apel Timișoara - Secția comercială, a fost admis recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1468 din 16 mai 2006 pronunțată de Tribunalul S în dosarul nr. 1760/C/2006 și în consecință, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași primă instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că a fost cauza examinată sub toate aspectele, întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. În acest sens, reținerea, inadmisibilității acțiunii sau, în orice caz, a petitului principal din cererea introductivă de instanță vizând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni supus judecății motivat de împrejurarea că SC "C " SA Reșița este în prezent dizolvată și radiată din registrul Comerțului, în nici un caz nu poate fi acceptată în condițiile în care, pe de altă parte, societatea în discuție nu este parte în contractul respectiv, doar obiectul acestuia vizează tranzacționarea unor acțiuni ale acesteia, iar pe de altă parte, astfel cum just a considerat reclamanta în motivele de recurs, rezoluțiunea contractului trebuie analizată în raport de condițiile de admisibilitate cerute pentru a opera această sancțiune, neanalizate în speță de către prima instanță.
Pe de altă parte, s-a considerat că în cauză nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2578 din 7 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr. 3200/C/2005, cum a considerat judecătorul fonului în considerentele de final ale sentinței, fiind vădit că, în ce privește cele două litigii, nu există identitate de obiect ori cauză.
Cu privire la acțiunea introductivă s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a daunelor interese, altele decât cele precizate în petitul al doilea din acțiune, dar instanța de fond nu a analizat acest capăt de cerere, deși aceasta a fost întemeiat în drept de dispozițiile art. nr.OG 25/2005, art. 21 alin. 29 și 30.
Pe cale de consecință, instanța de recurs, considerând că instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1) și 5) Cod procedură civilă admițându-se recursul reclamantei, s-a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a tranșa în fond litigiul și pentru a se pune în discuția părților eventualitatea efectuării unei lucrări de specialitate, respectiv a unei expertize tehnice judiciare în raport de dispozițiile legale invocate.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului sub nr- din data de 05 februarie 2007.
În rejudecarea cauzei, în fond, după casare cu trimitere spre rejudecare, de către reclamanta B, s-au depus precizările nr. 12.989 din 11 mai 2007, care și-a precizat acțiunea în sensul că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TM 25/22.03.2000, cu obligarea pârâtului la restituirea către a acțiunilor ce au constituit obiectul contractului, obligarea pârâtului la plata daunelor interese în sumă de 100.000.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea investițiilor de mediu angajate prin clauza 8.9 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni; obligarea pârâtului la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor S B, altele decât cele precizate anterior, a căror valoare urma a fi stabilită prin expertiza solicitată în cauză, ale cărei obiective au fost reinterate ca fiind: 1 - prejudiciul adus SBu rmare a vânzării de către pârât către terți a unor obiective și terenuri din patrimoniul societății; 2 - dacă au fost achitate drepturile ce se cuveneau reprezentantului vânzătorului în societăți pe perioada, până la data privatizării; 3 - cuantumul dividentelor încasate de pârât în perioada de valabilitate a contractului; 4 - determinarea prejudiciului adus SBu rmare a administrării societății în perioada de după încheierea contractului, până la efectuarea expertizei și 5 - dacă valoarea de piață a acțiunilor societății s-a diminuat iar în caz afirmativ, în ce procent.
Pârâtul, prin răspunsul la precizări, notele de ședință și răspunsul la notele de ședință ale reclamantei S B, a solicitat să se dispună respingerea acțiunii, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantă împotriva sa ca fiind netemeinică și, precum și să se respingă cererea de probațiune formulată de reclamantă în ceea ce privește efectuarea unei expertize judiciare de specialitate care să privească obiectivele astfel cum sunt ele evidențiate în precizarea de acțiune, întrucât nu este o probă utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
În apărarea sa pârâtul a învederat, în esență că în fapt cauza juridică a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TM 25/22.03.2000, a fost prețul, plătit integral, în sumă totală de 610.820.000 lei Rol, pentru pachetul de acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al "C " Reșița, județul C - S, pe care pârâtul, în calitate de cumpărător, l-a achiziționat, prin cumpărare prin respectivul contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, de la antecesoarea reclamantei, respectiv fostul Fond al Proprietății de Stat, în calitate de vânzător și nu în investirea celor 100.000.000 lei ROL în mediu, care este o clauză inserată în acel contract și nu cauza juridică (cauza vânzării) a acestui contract.
De către pârât s-a mai precizat că prin nici o probă de la dosar, reclamanta nu a arătat care sunt daunele interese în sensul prevederilor art. 1084 Cod civil, respectiv pierderea suferită de reclamantă prin neexecutarea acestui contract, precum și care este beneficiul de care a fost lipsită, arătând că reclamanta a încasat integral prețul acțiunilor pe care le-a vândut, iar clauza, în acest contract, nu a avut consecințe directe asupra cauzei juridice a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni.
În rejudecarea cauzei, tribunalul a reținut că în fapt, "C " Reșița, județul C-S a fost la origine o unitate economică de stat sub denumirea de Intreprindere de Industrializarea C-S, Reșița, județul C-S, care a fost reorganizată ca și societate comercială pe acțiuni în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, sub denumirea de "C " Reșița, județul C-S, societate comercială la care la data înființării sale prin reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din această lege, capitalul social era deținut integral de statul român sub formă de acțiuni și era vărsat în întregime la data constituirii, care, potrivit art. 21 din aceeași lege, era și acționar unic la acea dată.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1991, privind privatizarea societăților comerciale, 30% din capitalul social al "C " Reșița, județul C-S, a fost preluat de Fondul Proprietății Private, iar70% din capitalul social al debitoarei a fost preluat de nou înființatul Fond al Proprietății de Stat ca instituție cu personalitate juridică, cu caracter comercial și financiar. Și astfel, antecesoarea reclamantei S B, respectiv fostul Fond al Proprietății de Stat B, a devenit deținătorul a 70,757 % din valoarea capitalului social al "C " Reșița, județul C-S, respectiv a unui număr de 122.164 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei ROL fiecare, în sumă totală de 3.054.100 mii lei, acțiuni ce erau numerotate de la 50.490 la nr. 172.653, inclusiv.
Cu privire la acest pachet de acțiuni nominative, respectiv 70,757% din valoarea capitalului social subscris al "C " Reșița, județul C-S a fost încheiat și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25 din data de 22 martie 2000, între vânzătorul Fondul Proprietății de Stat B și cumpărătorul, contract a cărui rezoluțiune s-a solicitat a se dispune prin acțiunea formulată de către reclamanta S B, care este succesoarea, în drepturi și obligații, a vânzătorului din acest contract.
Prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus-menționat, pachetul de 70,757 % de acțiuni, respectiv cele 122,164de acțiuni nominative, au fost vândute de către vânzător la suma totală de 610.820.000 lei ROL, preț care a fost plătit integral de către cumpărător, fapt necontestat de către reclamanta S Astfel că, urmare a plății integrală a prețului acțiunilor nominative pârâtul a devenit acționar al "C " Reșița, județul C-S prin deținerea în proprietate a celor 122.164 acțiuni nominative numerotate de la nr. 50.490 la nr. 172.653, reprezentând 70,757% din capitalul social al acestei societăți comerciale pe acțiuni în condițiile prevăzute la art. 98 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, la Capitolul 2 - obiectul contractului, din acest contract de vânzare-cumpărare, s-a stipulat și cauza juridică a acestui contract care a constat conform clauzei stipulate la art. 2. 1 aceea că "Vânzătorul vinde și cumpărătorul cumpără, libere de orice sarcini, un număr de 122.164 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare în sumă totală de 70.757% din valoarea capitalului social al societății în condițiile, prezentate în acest contract.
S-a mai reținut de către tribunal în rejudecare că, întrucât pârâtul a făcut dovada că a plătit prețul integral al celor 122.164 de acțiuni nominative, astfel cum a fost prevăzut la art. 4.1. din contractul de vânzare în sumă de 610.820.000 lei ROL, astfel că pârâtul, în calitatea sa de cumpărător și-a îndeplinit principala sa obligație, astfel cum este prevăzut la art. 1361 Cod civil. S-a considerat că se impune a se dispune de către instanța judecătorească rezoluțiunea în cazul contractelor sinalagmatice, în cazul când una din părți nu își îndeplinește angajamentul său, caz în care potrivit art. 1021 Cod civil, contractul nu este desființat de drept, iar partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să oblige pe cealaltă parte a executa convenția când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Pârâtul, în calitatea sa de cumpărător, și-a îndeplinit principala sa obligație asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25 din 22 martie 2000, astfel cum este prevăzută la art. 1361 Cod civil, în sensul că a făcut plata prețului acțiunilor nominative cumpărate de la reclamanta, prin antecesoarea sa Fondul Proprietății de Stat B, în discuție nu se mai poate pune neexecutarea totală a obligațiilor asumate prin acest contract comercial, ci doar neexecutarea parțială, în raport de obligațiile reciproce asumate de către părțile contractante prin contractul încheiat între părțile litigante.
Prin precizarea de acțiune nr. 12989 din data de 11 mai 2007, de către reclamanta B, s-a arătat că "urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, cu observarea faptului că obligația înscrisă la clauza 8.9 este obligație principală a pârâtului, considerăm că sunt aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil". Însă, pentru a se aprecia dacă această clauză contractuală constituie o obligație principală a pârâtului de natură a atrage rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între acest pârât și reclamanta autoritate se impune a se face unele precizări prealabile și anume:
Astfel cum s-a mai reținut "C " Reșița, județul C-S, a fost societate comercială pe acțiuni, în care inițial Statul Român a fost acționarul unic al întregului capital social, deținut sub formă de acțiuni, și, la care, după intrarea în vigoare Legii nr. 58/1991 Statul Român a rămas proprietar asupra a 70,757% din capitalul social subscris și vărsat al acestei societăți comerciale, reprezentat printr-un număr de 122.164 acțiuni nominative, capital social care a fost administrat prin Fondul Proprietății de Stat, care este antecesorul reclamantei B, din pricina de față dedusă judecății. Nu se constată împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25 din 22 martie 2000, "C " Reșița, județul C-S, nu a avut calitate de parte contractantă, însă se constată că prin acest contract de vânzare-cumpărare au fost tranzacționate cotă parte de 70,757% din capitalul său social subscris și vărsat, între fostul deținător de acțiuni nominative, respectiv fostul Fond al Proprietății de Stat, în calitate de vânzător și pârâtul, în calitate de cumpărător, în favoarea căruia, la data efectuării plății integrale a prețului stipulat prin contract, a fost transmis dreptul de proprietate asupra celor 122.164 acțiuni nominative, devenind la acea dată și noul acționar al acestei societăți comerciale pe acțiuni, drept de proprietate asupra acțiunilor care îi conferă prerogația acționarului de a le folosi, culege fructele și dispune de acțiunile care se află în patrimoniul său, în putere proprie și în interes propriu, în cadru și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Aceasta, în condițiile în care potrivit art. 91 din Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea este văzută ca reprezentând o parte a capitalului social al unei societăți comerciale liber negociabilă se conferă drepturi patrimoniale și nepatrimoniale titularului, care pot fi exercitate doar pe durată de existență a societății emitente. Astfel cum rezultă atât din cererea de chemare în judecată introductivă, cât și din precizarea de acțiune din data de 11 mai 2007, formulate de către reclamanta AVAS B, pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra celor 122.164 acțiuni nominative ce au făcut obiectul contractului de vânzare -cumpărare de acțiuni TM 25 din data de 22martie 2000, dobândind ca urmare, calitatea de acționar al SC "C " SA Reșița, județul C-
În ceea ce o privește pe SC "C " SA Reșița, județul C-S, societate comercială pe acțiuni la care pârâtul a fost acționar, s-a constatat că după privatizarea sa, în condițiile prevăzute de Legea nr. 58/1991, a fost supusă procedurii reorganizării judiciare și a falimentul, instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și modificările în vigoare la acea dată.
Astfel, urmare a cererii introductive formulată de creditoarea direcție Generală a Finanțelor Publice C-S, Reșița, județul C-S, prin sentința civilă nr. 126BIS din data de 29 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul C-S, judecător sindic, în dosarul nr. 661/COM/2004, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare, instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-
Cum însă, s-a constatat că nu se va putea redresa activitatea debitoarei pe bază de plan de reorganizare, prin încheierea nr. 433/JS din data de 18 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 662/COM/2004, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-S, dispunându-se și dizolvarea acestei debitoare societate comercială pe acțiuni.
În condițiile prevăzute la art. 46 din Legea nr. 64/1995, republicată, o dată cu intrarea debitoarei în procedura de reorganizare judiciară și a falimentului, a intervenit și indisponibilizarea tuturor acțiunilor deținute de către această debitoare, societate pe acțiuni, inclusiv a celor deținute de către pârâtul, în calitatea sa de acționar, instituind astfel, interdicția de înstrăinare a acestor acțiuni.
Prin sentința civilă nr. 505/JS din data de 02 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 662/COM/2004, de către judecătorul sindic s-a dispus închiderea procedurii lichidării judiciare (falimentului) deschisă potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C - S, dispunându-se, printre altele, și radierea acestei debitoare din Registrul comerțului de pe lângă Tribunalul C-S de sub nr. J - dispoziție care a și fost operată în registrul comerțului.
S-a mai considerat că în ceea ce privesc hotărârile mai sus menționate, pronunțate de către judecătorul sindic în dosarul nr. 661/COM/2004 al Tribunalului C-S în derularea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului, instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-S, nu reprezintă autoritate de lucru judecat în pricina comercială dedusă judecății în cauza de față. S-a mai constatat că este de necontestat că întreaga procedură a reorganizării judiciare și a falimentului ce s-a derulat împotriva debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-S în condițiile prevăzute de Legea 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care pârâtul a avut calitatea de acționar, îi este opozabilă în totalitate reclamantei AVAS B, din pricina comercială, având în vedere că în cadrul acestei proceduri speciale această reclamantă autoritate a avut calitatea de creditor bugetar, fiind înscrisă la masa credală a debitoarei societate comercială cu o creanță în sumă de 16.864,38 USD și 31.872.733 lei.
Astfel, s-a constatat că în calitate de participant în cadrul acestei proceduri speciale instituite prin Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în calitatea sa de creditor bugetar, a luat act de decapitalizarea totală a debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-S, prin valorificarea în procedura lichidării a întregului patrimoniu al acestei debitoare societate comercială, care la data închiderii procedurii falimentului, nu mai avea nici un capital social din cel subscris și vărsat la data înființării ei, și ca și o consecință directă, nu mai deținea nici o acțiune nominativă ( ca parte a capitalului social).
În atare situație, ca urmare a lichidării judiciare a întregii averi a debitoarei, la data radierii sale din Registrul comerțului, nu mai deținea nici un fel de capital social, ca sumă a aporturilor în numerar și în natură subscrise de acționari, și, prin urmare, numai deținea nici o acțiune, în sensul prevederilor art. 91 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să facă obiectul restituirii în caz de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25 din 22 martie 2000.
De astfel, după cum s-a mai reținut rezoluționarea acestui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni pe motiv de neplată a prețului acțiunilor nominative ce au făcut obiectul acestui contract este inadmisibilă atâta timp cât nu a făcut dovada că prețul convenit prin contract nu a fost plătit integral de către pârâtul.
În condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost promovată de către reclamanta AVAS B împotriva pârâtului la data de 17 februarie 2006, iar procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva debitoarei SC "C " SA Reșița, județul C-S, a fost închisă la data de 02 iunie 2005, dată de la care această societate nu mai este în ființă și nu mai are personalitate juridică, fiind desființată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamanta avea îndatorirea legală de a examina și celelalte clauze ale contractului de vânzare cumpărare de acțiuni TM nr. 25/22 martie 2000, și în raport de situația juridică a deținătorului de acțiuni, respectiv a debitoarei societate comercială.
S-a mai susținut de către instanța de rejudecare că este corect că la art. 8.9, alin. 6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni mai sus menționat este stipulată clauza potrivit căreia cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, pe o perioadă de trei ani, începând cu data de 22.03.2000, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 100.000.000 lei, conform anexa4, iar la aliniatul 7 al aceluiași articol s-a prevăzut clauza conform căreia cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute la anexa 4, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 0,3% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Vânzătorul nu este răspunzător pentru daunele aduse mediului înconjurător ca urmare efectuării investițiilor respective.
Din examinarea clauzei stipulate la art. 8.9 din aliniatul 6 din contract, rezultă fără echivoc și fără nici un dubiu, că investițiile de mediu în sumă de 100.000.000 lei urmau a se efectua de către pârâtul, în calitatea sa de cumpărător, respectiv de acționar, în societate, respectiv în cadrul SC "C " SA Reșița, județul C-S, ale cărei acțiuni nominative le-a cumpărat și, prin urmare beneficiarul acestor lucrări de investiții era societatea comercială ale cărei acțiuni au făcut obiectul contractului de vânzare, nici de cum vânzătorul respectivelor acțiuni.
Că de aceste lucrări de investiții urma să beneficieze în mod direct societatea comercială ale cărei acțiuni au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, rezultă și din coroborarea acestei clauze contractuale cu prevederile art. 16 alin. (3) din nr.OG 25/2002, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 506/2002 și modificat ulterior prin nr.OG 40/2003, precum și din articolul 9 din de obligare a nr.OG 25/2002 aprobată prin nr.HG 489/2003, potrivit cărora sumele datorate de cumpărător cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor se virează cu titlu gratuit societății, refăcându-se venit, astfel în favoarea vânzătorului acțiunilor, cum este cazul în speță reclamanta
În raport de considerentele de mai sus, s-a constatat că prin neexecutarea întocmai a obligației asumate prin clauza stipulată la art. 8.9 din contractul de vânzare cumpărare, în condițiile în care lucrările de investiții în valoare de 100.000.000 lei urmau a se face în societatea ale cărei acțiuni le+a cumpărat, respectiv în SC "C " SA Reșița, județul C-S, căreia în drept i s-ar fi cuvenit și penalitățile rezultate din neexecutarea sau executarea cu întârziere a acestei obligații contractuale, nu i s-a produs nici un prejudiciu, respectiv nici o daună. Este corect că potrivit art. 1084 cod civil că daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul și beneficiul ce a fost lipsit. Însă, după cum s-a mai reținut suma de 100.000.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor de mediu angajate prin cauza 8.9 din contractul de vânzare de acțiuni, nu este debit al reclamantei B, ci este debit angajat de către reclamanta B, prin antecesorul său FPS B, în calitate de vânzător în favoarea societății comerciale ale cărei acțiuni nominative le-a vândut pârâtului, în calitate de cumpărător și, în atare situație, ce a prejudiciată prin neexecutarea acestei clauze contractuale este SC "C " SA Reșița, județul C-S, societate comercială care, la această dată nici nu mai este în ființă, ca urmare a lichidării judiciare și a radierii sale din registrul comerțului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data închiderii procedurii falimentului împotriva acestei societăți comerciale, astfel cum s-a mai precizat.
Este corect că prin decizia de casare s-a reținut că prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, la fond în rejudecare, de către reclamantă s-a solicitat și obligarea pârâtului la plată către reclamantă a daunelor interese, altele decât cele precizate în petitul al doilea din acțiune, întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din nr.OG 25/2002.
La art. 21 alin. (1) nr. 25/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 506/2002, se prevede că în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.
La alin.11al art. 21 din nr.OG 25/2002, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 506/2002, sunt prevăzute daunele-interese, în ce constau acestea, datorate de către cumpărător în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară iar, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 506/2002, "pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune interese".
Este corect că potrivit alin. 3 al art. 21 din OG25/2002, astfel cum a fost modificat prin nr.OG 40/2003, "stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese prevăzute la alin. 2, precum și cele provocate autorității se va face la solicitarea societății/autorității pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni".
Din examinarea prevederilor art. 21 din nr.OG 25/2002, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 506/2002 și modificat ulterior, prin nr.OG 40/2003, s-a constatat că prevederile acestui articol sunt aplicabile numai în cazul în care a intervenit desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, atât pe cale convențională, cât și pe cale judiciară.
Cum însă, de către instanța de judecată, s- a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni TM nr. 25 din 22 martie 2000, încheiat între reclamantă și pârât, s-a constatat că în pricina de față nu își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 21 din OG nr. 25/2002, și, în consecință, s-a constatat că sunt neîntemeiate și nelegale pretențiile reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata de daune-interese întemeiate pe aceste prevederi legale. S-a mai constatat că nu este pertinentă, concludentă și nici admisibilă în cauză proba cu expertiza contabilă solicitată de către reclamanta autoritate ale cărei obiective sunt tocmai pentru stabilirea daunelor-interese și prejudiciilor astfel cum sunt ele prevăzute la art. 21 din nr.OG 25/2002, cu modificările și completările ulterioare și, în consecință, se va respinge efectuarea acestei probe. Astfel, instanța de rejudecare a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SBî mpotriva pârâtului pentru rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum și pentru pretenții cu titlu de daune-interese, iar potrivit art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta autoritate, ca parte căzută în pretenții, a fost obligată să plătească pârâtului suma de 4.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. în subsidiar, s-a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivare, a fost invocat ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, atribuind valoare legală unui text abrogat, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, arătând că respingând cererea sa, instanța de fond a reținut că "din coroborarea acestei clauze contractuale cu prevederile art. 16 alin. 3 din OG 22/2002, astfel cum a fost modificat și completat prin legea 506/2002 și modificat ulterior prin OG 40/2003, precum și din art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a OG 25/2005, aprobată prin HG 489/2003, potrivit cărora sumele datorate de cumpărător cu titlul de penalități pentru nerealizarea investițiilor se virează cu titlu gratuit societății".
Apelanta arată că acest text legal a fost abrogat explicit prin pct. 11 din OG 27/14.07.2005, iar atribuirea de valoare legală unor texte abrogate reprezintă o depășire a atribuțiile conferite instanțelor de judecată, conform doctrinei, ceea ce atrage incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, invocat de AVAS, este acela că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Arată că instanța de fond a respins acțiunea AVAS prin raportare la starea actuală a societății privatizate, luând în considerare că față de aceasta s-a deschis procedura prevăzută de Legea 64/1995 republicată, instanța de fond apreciind că AVAS avea obligația de a examina și celelalte clauze contractuale raportat la starea societății, instanța considerând că societatea privatizată era beneficiara investițiilor pe care urma să le facă cumpărătorul. Arată că instanța nu a precizat în ce temei starea unui terț față de un contract modifică acel contract, întrucât conform art. 973 Cod civil convențiile legal făcute nu au efect decât între părțile contractante și raportat la prevederile art. 969 Cod civil, contractul este cel de care sunt ținute părțile, și nu împrejurări exterioare acestui contract. Arată că instanța a apreciat că societatea privatizată era beneficiara aportului investițional asumat de intimatul pârât, cât și beneficiara penalităților de întârziere, considerând că societatea privatizată este cea prejudiciată prin neexecutarea clauzei contractuale.
În aceste condiții, AVAS consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 969 Cod civil, potrivit căruia contractul este legea părților, considerând că acesta este rezultatul acordului de voință dintre AVAS și intimatul pârât, luând naștere obligații contractuale de la care părțile nu pot abdica prin voința lor unilaterală, invocând simetria între modul de încheiere și modul de modificare al contractului. În speță, arată că AVAS s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra acțiunilor societății, iar intimatul pârât s-a obligat ca pe lângă plata prețului, să efectueze angajamentul investițional, sub sancțiunea plății de penalități. Consideră că obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, fiecare obligație fiind cauza juridică a celeilalte, neîndeplinirea uneia dintre aceste obligații, lipsind de suport juridic obligația reciprocă.
AVAS arată că angajamentul investițional al pârâtului era menit să conducă la profitabilitatea societății privatizate, iar pârâtul intimat, în calitate de acționar al societății, ar fi trebuit să adopte măsuri pentru revigorarea acesteia prin realizarea obligațiilor de investiții. Arată că respingerea acțiunii de către instanța de fond a condus la modificarea contractului, în pofida faptului că acesta are forță obligatorie nu numai pentru părțile contractante, dar și pentru organul de jurisdicție, cu atât mai mult cu cât la încheierea acestui contract a fost avută în vedere și oferta cumpărătorului privind dezvoltarea activității societății comerciale privatizate. Arată că angajamentul investițional al pârâtului i-a conferit acestuia calitatea de cumpărător, iar ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, întrucât obligația înscrisă la clauza 8.9 este o obligație principală a pârâtului, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.
Apelanta AVAS arată că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fapt demonstrat prin neîndeplinirea de către pârât a obligației de executare a investițiilor asumate, fiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea rezoluțiunii contractului, respectiv: nerespectarea de către pârât a obligațiilor asumate prin contract și faptul că această neexecutare este imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația. S-a mai arătat că potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit. Consideră că în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 21 din OG 25/2002 modificată și completată, deși instanța a considerat că acesta nu devine incident, nefiind în prezența sancțiunii rezoluțiunii contractului, instanța cenzurând opțiunea AVAS cu privire la rezoluțiunea contractului.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întrucât conform art. 2.1 din contract, cumpărătorul cumpără acțiunile libere de orice sarcini, iar în cazul în care această clauză este contradictorie, acest aspect profită pârâtului. Se invocă faptul că toate clauzele prevăzute la capitolul 8 din contract, cu excepția celor privind plata prețului, au legătură cu calitatea de acționar ce urma să o aibă pârâtul după cumpărarea pachetului de acțiuni. Arată că cesiunea a avut locuno ictu, dintr-o dată, transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor având loc prin încheierea contractului, iar celelalte obligații puteau fi executate de pârât doar în calitatea sa de acționar.
Pârâtul consideră că neexecutarea unei obligații ce decurge din calitatea de acționar nu poate constitui cauză pentru rezoluțiunea vânzării de acțiuni, întrucât acestea au fost transmise libere de sarcini.
De asemenea, arată că în ce privește vânzarea de active ce făceau obiectul programului de conformare privind investițiile ce urmau să fie efectuate de cumpărător, obligațiile se transferă asupra terțului cumpărător conform art. 8.9 alin. 3 din contractul TM nr. 25/22.03.2000, considerând că obligația de investiție a pârâtului a devenit caducă din momentul falimentului societății la care pârâtul era acționar, întrucât bunurile supuse investiției au fost executate silit în procedura falimentului. Consideră că față de falimentul societății, pârâtul, în calitate de acționar, avea o singură obligație contractuală, și anume cea de la art. 8.8 din contract: "cumpărătorul, în calitate de acționar al societății, se obligă ca, într-o perioadă de 3 ani, să nu hotărască în mod voluntar dizolvarea sau lichidarea societății", obligație pe care pârâtul arată că nu a încălcat- Mai arată că în cadrul procedurii falimentului, nu a fost angajată răspunderea pârâtului, în calitate de acționar, astfel că acesta nu are nici o culpă pentru declanșarea falimentului, iar falimentul a făcut imposibilă executarea obligațiilor asumate prin contract. Astfel, apreciază că clauzele penale din contract nu sunt incidente pentru angajarea răspunderii pârâtului.
Calea de atac declarată de către reclamanta AVAS fost intitulată de aceasta "recurs", însă a fost înregistrată pe rolul instanței și repartizată în complet de apel în raport de obiectul cauzei dedusă judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, în raport de motivele invocate în apel, cât și de susținerile pârâtului din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține că apelul formulat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de apel invocat, referitor la faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești atribuind valoare legală unui text de lege abrogat, Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat, deoarece legea sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. TM 25/22.03.2000, a cărui rezoluțiune se solicită, este cea reținută de instanța de fond și chiar dacă aceste texte legale invocate au fost abrogate prin OG 27/14.07.2005, această din urmă dispoziție legală nu putea fi abrogată unui contract încheiat între părți în anul 2000, deoarece astfel s-ar fi încălcat principiul neretroactivității legii.
Cât privește cel de-al doilea motiv de apel invocat de reclamantă, referitor la aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, deoarece aceasta a respins acțiunea formulată de către AVAS B în raport de starea de faliment a societății supusă privatizării, având în vedere că împotriva acesteia s-a deschis procedura prevăzută de Legea 64/1995, în prezent Legea insolvenței nr. 85/2006, fără a fi analizate și celelalte clauze contractuale în raport de starea societății, Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, căci obligația contractuală asumată de pârât la pct. 8.9 din contractul încheiat între părți prevedea ca acesta să efectueze o investiție de 100 milioane lei pe parcursul a 3 ani în anumite lucrări vizând protecția mediului înconjurător la obiectivele societății.
Cum societatea a fost supusă procedurii falimentului, iar ulterior, ca urmare a închiderii acestei proceduri a fost dizolvată și radiată din Registrul Comerțului prin sentința civilă nr. 505/02.06.2005 a Tribunalului C-S, este evident că pârâtul nu mai avea cum să-și îndeplinească obligația de a investi în lucrări vizând protecția mediului înconjurător la obiectivele unei societăți care își încetase existența ca și persoană juridică și ale cărei bunuri imobile fuseseră vândute sau nu mai existau în materialitatea lor.
Totodată, în mod corect, a susținut pârâtul prin întâmpinare că acestuia nu i s-a putut reține nici o culpă și nici o răspundere în legătură cu falimentul societății SC C SA Reșița, care trebuia să fie beneficiara lucrărilor de investiție, și mai mult, reclamanta AVAS Baa vut cunoștință de desfășurarea procedurii de faliment a acestei societăți, având calitate de creditor al acesteia pe tot parcursul desfășurării procedurii.
De asemenea, Curtea constată că în ce privește capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului încheiat între părți, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, deoarece aceasta nu era prevăzută expres în contract ca sancțiune a nerespectării clauzei nr. 8.9 privind investițiile de mediu, sancțiunea prevăzută în contract fiind obligarea pârâtului la plata unei penalități de 0,3 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an.
În altă ordine de idei, chiar reclamanta în motivele de apel invocate, la fila 7 dosar, susține că rezoluțiunea contractului solicitată de către aceasta, este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fapt demonstrat prin neîndeplinirea de către pârât a obligației de efectuare a investițiilor asumate prin clauza 8.9 din contract, ori în speță nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă în ce a constat culpa pârâtului în neexecutarea contractului, reținându-se în mod corect de către instanța de fond inexistența acestei culpe.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materie și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de desființare ori de schimbare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 295-297 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul procesual ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 352 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-. în contradictoriu cu pârâtul intimat, domiciliat în Reșița, Bd. -. 20,. A. 26, jud. C-
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./21.05.2008
Tehn./21.05.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-S
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
