Spete pretentii comerciale. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 95/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL T, împotriva Încheierii din ședința din data de 07.11.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș nr-, în contradictoriu cu reclamanții MUNICIPIUL T reprezentat prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat în reprezentarea pârâtei recurente și pentru reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că reclamanții intimați au depus prin registratura instanței întâmpinare prin care invocă excepția tardivității formulării recursului, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei recurente.
Față de excepția invocată, reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea acesteia având în vedere că la data de 07.11.2008 Tribunalul Timișa pus în discuția părților excepția de neconstituționalitate invocată de către pârâtă, pronunțându-se la ora 17,30, și că împotriva acestei încheieri pârâții putea formula recurs în termen de 48 de ore, însă acesta a fost înregistrat la data de 13.11.2008, adică la 5 zile de la pronunțarea instanței pe această excepție.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că vineri s-a pronunțat încheierea atacată și prima zi lucrătoare a fost luni, astfel că recursul este declarat în termen.
Curtea apreciază că recursul este în termen, astfel că respinge excepția de tardivitate invocată de pârâții intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Av. solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, precizând că a mai existat un dosar pe rolul instanței care avea și o latură penală, însă nu s-a dispus suspendarea judecării până la soluționarea laturii penale, dispunându-se continuarea judecății.
solicită respingerea recursului, solicitând instanței să aibă în vedere că potrivit art. 183 alin.1 proc.civ. instanța poate dispune suspendarea judecății însă nu este obligată să facă acest lucru dacă nu consideră necesar.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 29 alin,6 din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea pârâtei SC SRL privind sesizarea Curții Constituționale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că cererea pârâtei SC SRL privind sesizarea Curții Constituționale este inadmisibilă, având în vedere că potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Conform alin.6 al aceluiași articol, excepția este inadmisibilă dacă este contrară prevederilor alin.1.
Pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin.1 proc.civ. referitor la sintagma "poate suspenda", susținând că prezenta noțiune încalcă prevederile art. 21 privind accesul la justiție și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.
Art. 10 din Legea nr. 47/1992 stabilește că, în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, Curtea Constituțională poate fi sesizată, iar sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.
Pârâta nu a motivat în scris cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv nu a arătat în ce mod sintagma "poate suspenda" din cuprinsul art. 183 alin.1 din Codul d e procedură civilă ar contraveni dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul la justiție și/sau ale art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției.
În consecință, instanța de fond a considerat că nu s-a dovedit legătura excepției cu soluționarea cauzei, astfel încât în baza art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 a respins cererea pârâtei privind sesizarea Curții Constituționale.
Împotriva aceste încheieri, a declarat recurs pârâta SC SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că excepția invocată este admisibilă, în contextul în care potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 instanța în fața căreia s-a ridicat o asemenea excepție este obligată numai să cerceteze dacă s-a mai invocat o asemenea excepție și dacă este admisibilă sau nu, respectiv dacă are sau nu legătură cu cauza dedusă judecății.
Mai mulat, pârâta recurentă apreciază că prin excepția invocată se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în cauza de față impunându-se a se cerceta doar dacă o asemenea excepție a mai fost invocată, și dacă a mai fost invocată dacă s-au indicat aceleași articole din Constituție ca și cele indicate de recurentă referitor la excepția invocată.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre excepția invocată și cauză, pârâta recurentă arată că s-a înscris în fals împotriva unui înscris prin care reclamanta tinde să dovedească asupra faptului că ar fi înfăptuit procedura concilierii însă în realitate aceasta nu a comunicat niciodată aceste înscrisuri, motiv pentru care apreciază că legătura de cauzalitate dintre dosarul în discuție și excepția invocată este mai mult decât evidentă.
În drept invocă dispozițiile art. 304 ind.1 proc.civ. art. 304 pct.9 proc.civ. art. 29 din Legea nr. 47/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
Reclamanții intimați invocă excepția tardivității formulării recursului, arătând faptul că la data de 07.11.2008 Tribunalul Timișa pus în discuția părților excepția de neconstituționalitate invocată de către pârâtă, pronunțându-se la ora 17,30 și că împotriva acestei încheieri pârâții puteau formula recurs în termen de 48 de ore, însă aceștia au înregistrat recursul la data de 13.11.2008, adică la 5 zile de la pronunțarea instanței pe această excepție.
Pe fondul recursului, se arată că în pronunțarea pe excepția, instanța a arătat faptul că pârâta nu a motivat în scris cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv nu a arătat în ce mod sintagma "poate suspenda" din cuprinsul art. 183 alin.1 proc.civ. ar contraveni dispozițiilor art. 21 din Constituție.
Având în vedere faptul că pârâta nu s-a conformat art. 10 din Legea nr. 47/1992 care arată faptul că, Curtea Constituțională poate fi sesizată, iar sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate, reclamanții intimați consideră că recursul este nefundat și neîntemeiat, motive pentru care solicită în primul rând respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiat, nefundat și nelegal.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate și apărărilor formulate, Curtea de APEL TIMIȘOARA statuează că recursul este nefondat, motivul prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ. nefiind incident în cauză, iar în contextul analizării art. 304/1 proc.civ. Curtea nu reține vreun alt motiv de admitere a recursului.
Astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta-pârâtă, are ca obiect supunerea contenciosului constituțional a inadvertenței, de ordin normativ, ce ar exista între dispozițiile art. 183 alin.1 proc.civ. privind facultatea instanței de a suspenda judecarea pricinii în condițiile prevăzute de acest text al normei procesual-civile, și art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, respectiv art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. În opinia recurentei această inadvertență constituie o excepție de neconstituționalitate ce trebuie supusă judecății Curții Constituționale.
Fără a intra în domeniul de competență a Curții Constituționale, instanța de recurs - Curtea de Apel - statuează mai întâi că numai opunerea formală a două texte normative, unul aparținând legii procesual civile, celălalt Legii fundamentale, nu este suficientă pentru a califica coliziunea celor două categorii de norme juridice în aparent contencios constituțional. La această constatare a contribuit și motivarea superficială a titularei cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În al doilea rând, în contextul litigios în care a fost formulată această cerere, Curtea de Apel statuează că, într-adevăr așa cum a arătat și Tribunalul, pretinsa neconcordanță între cele două texte legale, nu are legătură cu cauza pendinte rolului Tribunalului. Or, potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate ridicată pe cale incidentală în cadrul cererilor și acțiunilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, trebuie să aibă legătură juridică cu soluționarea cauzei. Această legătură nu există. Prin urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL T împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Aflată în concediu medical
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
RED./03.03.2009
TEHNORED. /03.03.3009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Magdalena Mălescu, Marian
