Sechestru asigurator. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1115
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent SC SRL și pe intimat SC COM SRL, având ca obiect sechestru asigurator, recurs formulat împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2009 a Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, legal timbrat;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față:
Prin încheierea pronunțată la data de 1 iunie 2009 de Tribunalul Iași - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins cererea de înființare a sechestrului asigurator și a popririi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Com
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanta a solicitat instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să dispună înființarea unui sechestru asigurător și a unei popriri pe bunurile deținute de către COM
În motivarea cererii reclamanta pretinde că între părți s-a încheiat contractul de închiriere a unui spațiu comercial nr. 720/30.07.2008 în baza căruia pârâta s-a obligat la plata contravalorii chiriei și a utilităților aferente spațiului.
Pârâta nu a respectat obligația de plată la termen a prețului chiriei și a utilităților astfel încât figurează în contabilitatea reclamantei cu un debit restant în valoare de 79326,53 lei din care 51512,52 lei reprezentând contravaloare chirie, iar 27814,01 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pe lângă creanța anterior precizată reclamanta pretinde că pârâta mai datorează și suma de 1000 euro în echivalent lei cu titlu de daune ca urmare a rezilierii contractului din culpa locatorului, conform art.10 din contract, la care se adaugă și suma de 4000 de euro în echivalent lei cu titlu de despăgubire ca urmare a refuzului pârâtei de a elibera spațiul comercial după rezilierea de drept a contractului încheiat de părți.
În urma neexecutării obligațiilor de către pârâtă reclamanta pretinde că a formulat cerere de emitere a somației de plată pentru sumele de bani certe, lichide și exigibile în baza contractului, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași.
În urma notificărilor trimise către pârâtă aceasta nu a achitat contravaloarea debitului, mai mult, în data de 12.05.2009 aceasta transportând mai multe bunuri din spațiul comercial închiriat fapt ce trădează intenția debitoarei de a se sustrage de la plata debitului.
Consideră reclamanta că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 591 alin.1 și art.597 alin.1 Cod procedură civilă astfel încât se justifică instituirea unei măsuri asigurătorii până la concurența debitului datorat.
În drept au fost invocate prevederile art. 591 alin.1 și art. 597 alin. 1 Cod procedură civilă
Pârâta nu a fost citată.
În dovedirea cererii reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză se constată că cererea de înființare a sechestrului asigurător și a popririi este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
În cauză reclamanta a făcut dovada că a intentat acțiune sub forma unei cereri de emitere a somației de plată, faptul că este constatată prin act scris creanța pretinsă de la debitoarea-pârâtă și aparenta exigibilitate a creanței.
Cu toate acestea tribunalul constată că nu se impune în cauză instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei, chiar dacă formal sunt îndeplinite condițiile impuse de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, legiuitorul lăsând instanței dreptul de a aprecia asupra necesității înființării măsurii asiguratorii.
Posibilitatea avută în vedere de legiuitor nu se referă doar la dreptul de a apreciere al creditorului de a formula cerere de înființare sau nu a măsurii asigurătorii ci și la dreptul instanței sesizate de a aprecia temeinicia cererii și necesitatea înființării măsurii asigurătorii pentru garantarea recuperării debitului restant.
Astfel, din analiza clauzelor contractuale, a facturilor fiscale emise de reclamantă pretinse neachitate și a fișei analitice privind situația debitelor datorate de pârâtă (fila 15 dosar) se constată că aceasta din urmă și-a îndeplinit parțial obligația de plată a facturilor emise de reclamantă, neexistând un refuz explicit al acesteia de neexecutare absolută a obligației de plată a contravalorii chiriei și a utilităților aferente.
De asemenea, tribunalul constată că deși neplata chiriei în termen de 60 de zile de la data scadenței obligației atrăgea rezilierea de plin drept și fără vreo formalitate prealabilă a contractului încheiat de părți (art.5) reclamanta a continuat să emită facturi fiscale pretins neonorate integral la plată de către pârâtă în condițiile în care a operat pactul comisoriu de gradul IV privitor rezilierea de drept a contractului.
În consecință, creanța pretinsă de reclamantă cu titlu de chirie restantă și penalități de întârziere nu are un caracter cert și exigibil astfel încât aparenta exigibilitate invocată de reclamantă nu poate justifica înființarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei.
De asemenea, având în vedere că pârâta a efectuat plăți parțiale ale debitului pretins datorat, chiar dacă în cauza a operat rezilierea de drept a contractului dintre părți, tribunalul apreciază că în raport de conduita debitoarei nu se impune înființarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile.
În ceea ce privește cererea de înființare a popririi asigurătorii se constată că aceasta are caracter neîntemeiat având în vedere considerentele anterior expuse în cazul cererii privind sechestrul asigurător.
Față de considerentele anterior expuse s-a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, cu următoarea motivare:
În fapt, conform art. 591 și 597 Cod procedură civilă recurenta a formulat o cerere prin care a solicitat instituirea unui sechestru asigurător și a unei popriri pe bunurile deținute de către pârâtă.
Între "" și " Com s-au desfășurat raporturi contractuale în baza contractului de închiriere nr. 720/ 30.07.2008.
"" și-a executat obligațiile contractule, așa cum au fost stabilite conform art. 7 din contract, asigurând liniștita și utila folosință a imobilului.
În consecință, în sarcina " Com " s-a născut obligația la plata prețului chiriei și a utilităților așa cum a fost stabilită prin contractul ce a intervenit între părți (art. 7.7).
Cât privește prețul chiriei, conform art. 5 din contract, părțile au stipulat un termen de plată de 10 zile de la primirea facturii, ulterior acestui termen, urmând să fie calculate penalități de 1/% pentru fiecare zi de întârziere.
Plata utilităților a fost stabilită, de asemenea, în sarcina locatarului. Astfel, conform art. 7.7, plata trebuia făcută în termen de 10 zile de la primirea facturii, în caz contrar fiind stabilite penalități de 1/% pentru fiecare zi de întârziere.
" Com nu și-a asumat aceste obligații și, în consecință, la data de 13.05.2009 figura cu un debit restant de 79.326.53 lei, din care 51.512,52 lei reprezintă valoarea facturilor neîncasate, iar 27.814.01 lei penalități.
Este de precizat că "" și-a manifestat disponibilitatea în vederea soluționării acestei situații pe cale amiabilă. Astfel, reprezentantul " Com a fost convocat la conciliere.
Demersurile întreprinse au rămas fără un răspuns concret din partea " Com; reprezentantul societății, fie a ignorat solicitările făcute, fie a procedat doar la efectuarea unei plați parțiale a debitului.
În prezent debitul care exista în sarcina " Com este cel anterior individualizat, 79.326,53 lei.
Având în vedere această situație, conform art. 9 pct. 3 lit. a, contractul încetează ca drept al locatorului în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare de către locatar a obligațiilor contractuale prevăzute în prezentul contract; în orice caz, rezilierea va pera de plin drept, fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă.
Totodată, urmare a rezilierii contractului din culpa locatarului, " Com, în afară de debitul precizat, datorează și daune în valoarea de 1.000 euro, conform art. 10, suma calculată la cursul de 4,15 lei stabilit de BNR, respectiv 4.150 lei.
În data de 12. 05.2009 recurenta a comunicat o notificare debitorului prin care a solicitat eliberarea spațiului din. Naționala, nr. 23, în termen de 3 (trei) zile de la primirea notificării.
Urmare a faptului ca " Com L nu a dat curs acestei solicitări, "" poate solicita obligarea la plata sumei de 4.000 euro, conform art. 11 alin. 2, suma calculată la cursul de 4,15 lei stabilit de BNR, respectiv 16.600 lei.
Este de precizat că ulterior comunicării ultimei notificări în date de 12.05.2009, Com " a transportat mai multe bunuri care se aflau în spațiul din-.
În acest caz este evidentă o atitudine de rea credință, în sensul prejudicierii intereselor subscrisei. " Com își înstrăinează bunurile în scopul prejudicierii intereselor subscrisei.
În data de 14.05.2009, subscrisa a formulat o cerere de emitere a unei ordonanțe care să conțină o somație de plată a debitoarei " Com " pentru suma de 100.076,53 lei (cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-).
Aceasta este situația de fapt care a fost prezentată și instanței de fond.
Deliberând asupra cererii formulate, instanța a considerat netemeinică cererea formulată.
Astfel, instanța reține existența raporturilor contractuale dintre părți, existența unui debit și reaua credință a debitorului în sensul sustragerii bunurilor în scopul prejudicierii intereselor subscrisei.
Făcând referire la temeiul juridic al cererii formulate, instanța reține că, "formal sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 591 Cod procedură civilă".
Instanța însă consideră că cererea nu este întemeiată din mai multe motive.
Se reține de către instanța de fond faptul că pârâta "și-a executat parțial obligația de plată a facturilor emise de către reclamantă, neexistând un refuz explicit al acesteia de neexecutare absolută a obligației de plată a contravalorii chiriei și a utilităților aferente".
Consideră recurenta că argumentul prezentat este irelevant, în condițiile în care o eventuală bună credință a pârâtei în ceea ce privește efectuarea unor plăți parțiale, nu are relevanță în cauză. Dispozițiile legale nu condiționează instituirea unui sechestru de atitudinea ferma a debitorului în sensul unui refuz expres privind plata debitului.
Sechestrul asigurător și poprirea reprezintă măsuri de indisponibilizare a unor bunuri față de acte sau fapte de natură să pericliteze posibilitatea realizării efective, în momentul executării silite a hotărârii, a drepturilor creditorului.
Cât privește această posibilitate, recurenta a învederat intenția pârâtei de a sustrage anumite bunuri în scopul de a prejudicia interesele reclamantei.
Al doilea motiv prezentat de către instanță constă în aceea că, ulterior rezilierii de plin drept a contractului, "reclamanta a continuat să emită facturi fiscale pretins neonorate integral la plată de către pârâtă".
Instanța s-a aflat în eroare cu privire la acest aspect.
Din înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate, rezultă că reclamanta a notificat rezilierea contractului în data de 12.05.2009.
Tot în aceeași zi au fost emise și ultimele facturi către pârâtă, reprezentând contravaloarea chiriei și a utilităților pentru luna anterioară, aprilie 2009. Facturile au fost rimise paratei, iar aceasta și le-a însușit, așa cum rezultă din semnătura aplicată pe acestea. Ulterior acestui moment, reclamanta nu a mai emis facturi către pârâtă.
Raportat la acest aspect, instanța retine că, creanța solicitată nu are un caracter cert și exigibil.
Consideră recurenta că, raportat la situația anterior descrisă, rezultă în mod clar caracterul cert al creanței.
Cu privire la caracterul exigibil, chiar dacă ar admite că, creanța nu este exigibilă, doctrina s-a pronunțat în sensul admiterii cererii și instituirii sechestrului, chiar dacă acesta nu are ca temei o creanță certă și exigibilă, ci numai ajunsă la termen, asemenea condiții fiind necesare numai pentru a se face urmărirea (în acest sens, "Tratat teoretic și practic de procedură civilă", partea a III- a, vol. IV, Institutul de Arte "", B, 1943, nr. 612, p. 243;, "Tratat de procedură civilă,", vol. II, Ed., B, 2005, p. 369).
În considerentele prezentate, instanța face referire la atitudinea pârâtei, în sensul efectuării unor plăți parțiale.
În raport de acest aspect, soluția nu este întemeiată. Se reține plata unor sume nesemnificative raportat la debitul existent.
Chiar și în raport de eventuale plăți parțiale, interesele recurentei pot fi prejudiciate, în condițiile în care, la momentul executării hotărârii ar risca insolvabilitatea pârâtei.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul comercial d e față este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu se impune instituirea unui sechestru asigurator, avându-se în vedere că, potrivit articolului 5 din contractul de încheiere nr. 720/30.03.2008, încheiat între părți, neplata chiriei în termen de 60 de zile de la data scadenței obligației atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără punerea în întârziere și fără vreo altă formalitate prealabilă. Așa fiind, emiterea unor factori ulterior rezilierii de plin drept a contractului, conform pactului comisoriu de gradul IV, face ca și creanțele respective că nu aibă un caracter cert și exigibil, împrejurare ce nu poate justifica înființarea unui sechestru asigurator și a unei popriri asupra bunurilor deținute de către Com
Așa fiind sunt nefondate toate criticile recurentei care vizează aspectele anterior relatate.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta "" împotriva încheierii pronunțată la data de 1 iunie 2009 de Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.09.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
