Spete contestatie la executare comercial. Sentința 10/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.10
Ședința publică de la 24 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul contestatoarei depune la dosar copie act de partaj, solicitat de isntanta la termenele anterioare și o adresă a serviciului de stare civila T din care rezultă că nu s-a desfăcut căsătoria dintre contestatoare si dl..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fond.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea actului de executare, respectiv procesul verbal de aplicare a sechestrului întocmit de executorii proprii ai AVAS cu nr.1555/1/04.07.2007 și anularea executării silite însăși, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 26.07.2007, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând pe calea contestației la executareanularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr.1555/4.07.2007 încheiat de executorii AVAS și suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii sale contestatoarea a arătat că, a îndeplinit funcția de contabil șef în cadrul iar în anul 1996, datorită acestei calități, a semnat un contract de cauțiune pentru garantarea unui credit achiziționat de de la Banca Agricolă - Sucursala Hârșova, act de cauțiune având numărul 571/29.04.1996. În același an, s-a întocmit documentația de acordare a unor despăgubiri pentru calamități naturale, a încasat aceste despăgubiri iar din aceste sume s-a plătit cu prioritate creditul bancar achiziționat în 1996.
Întrucât în 1998 o comisie a Curții de Conturi a constatat că despăgubirile au fost nelegal încasate, suma plătită a fost retrasă din contul Băncii Agricole, aceasta redevenind creditoarea
În urma expunerii situașiei de fapt contestatoarea a arătat următoarele:
1. Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu față de obligația principală, accesorialitate care imprimă o serie de consecințe printre care și aceea că se stinge simultan stingerii obligației principale. Or, în condițiile în care în 1998 obligația principală aaî ncetat prin plată față de Banca Agricolă, astfel că potrivit art.1681 cod civil a încetat și contractul de garanție personală, reactivarea acestuia nemaifiind posibilă.
2. În conformitate cu dispozițiile art.13 alin.3 din OUG nr.51/1998, este necesară notificarea debitorilor cedați de către cesionar în termen de 10 zile de la efectuarea cesiunii. Această dispoziție este o preluare a dispozițiilor art.1393 Cod civil, astfel că producerea efectelor sale este condiționată de realizarea publicității cesiunii.
Întrucât această formalitate nu a fost îndeplinită, AVAS nu poate opune creanța sa față de fidejusor, iar actele de executare silită sunt nule absolut.
3. se poate stinge în mod independent, independent de obligația principală potrivit art.1682 Cod civil în situația în care prin culpa debitorului fidejusorul a pierdut garanțiile reale care i-au însoțit creanța. În acest sens s-a arătat că nu au fost conservate contractele de gaj fără deposedare nr.538 și 1562 din 26.08.1996 încheiate între și Banca Agricolă.
4. Potrivit art.389 alin.1 Cod procedură civilă, executarea se perimă de drept dacă între două acte de executare silită făcute în cadrul aceleiași executări au trecut mai mult de 6 luni.
A arătat contestatoarea întrucât comunicarea titlului executoriu s-a făcut la data de 10.02.2003, iar procesul-verbal de sechestru a fost încheiat la mai bine de 4 ani, respectiv la 4.07.2007, termenul de perimare este împlinit iar actele executării lovite de nulitate.
De asemenea, în temeiul art.403 alin.1 Cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei acțiuni.
Atașat cererii, în cadrul probei cu înscrisuri, contestatoarea a atașat copia procesului-verbal de aplicarea sechestrului executor asupra bunurilor mobile și imobile ale averii debitoarei nr.1555/4.07.2007, copia contractului de cauțiune nr.571/29.04.1996, copii ale contractelor de gaj fără deposedare care au însoțit contractele de credit bancar.
Prin sentința civilă nr.9364/20.08.2007 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, unde acțiunea a fost înregistrată la 25.10.2007.
După pronunțarea hotărârii de declinare a instanței inițial sesizate, AVAS a înaintat prin corespondență consemnată la dosarul Judecătoriei Constanța întâmpinare și înscrisuri.
În cadrul întâmpinării, pe cale de excepție, în raport cu dispozițiile art.46 din OUG nr.51/1998 a fost invocată excepția prematurității contestației la executare, potrivit art.401 Cod procedură civilă s-a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată, iar subsidiar, pe fond, acțiunea a fost considerată neîntemeiată.
Astfel, în cadrul susținerilor asupra fondului, AVAS a arătat că a preluat prin contractul de cesiune de creanță nr.-/16.12.1999 creanța neperformantă deținută de Banca Agricolă - Sucursala Hârșova împotriva consolidată la valoarea soldului în 68.030,22 USD, apărând în acest fel neîntemeiată afirmația contestatoarei privitoare la stingerea creanței.
S-a arătat că, deși titlul executoriu a fost comunicat atât debitorului principal cât și fidejusorului la data de 10.02.2003, executarea silită a pornit la 22.04.2003 numai împotriva debitorului principal Întrucât a intrat în procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, creanța nu a fost recuperată, astfel încât AVAS s-a întors împotriva cauționarului instituind astfel sechestrul executor asupra bunurilor contestatoarei, neputându-se vorbi de întreruperea actelor de executare pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Circumstanțial, AVAS a arătat că procesul-verbal de sechestru a fost semnat de contestatoare fără obiecțiuni.
S-au atașat la dosar: copia contractului de credit bancar nr.122/30.04.1996 încheiat între și Banca Agricolă - Sucursala Hârșova, graficul de acordare și rambursare a creditului pe termen scurt, copia dovezii de comunicare a titlului executoriu către cu adresa nr.1555/10.02.2003, comunicată părții la 17.02.2003 și copia contractului de cesiune de creanță nr.-/16.12.1999.
În fața Curții de APEL BUCUREȘTI contestatoarea și-a completat acțiunea în sensuladăugării unui nou petit al cererii, respectiv anularea executării silite însăși, arătându-se că, suplimentar față de motivele anterior evocate, actele de executare silită au fost realizate asupra unor bunuri proprietate comună devălmașă a soților și, ceea ce contravine dispozițiilor art.493 alin.1 Cod procedură civilă, în măsura în care datoria este una personală a contestatoarei.
De asemenea, cu prilejul dezbaterilor, s-a învederat instanței că prin actul atașat întâmpinării, grafic de eșalonare a rambursării creditului pe termen scurt, rezultă cu evidență că datoria bancară este plătită integral.
La termenul de judecată din 15.11.2007, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a pus în dezbatere excepția prematurității formulării contestației la executare și excepția tardivității, dar și excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare ridicată de AVAS cu privire la cererea incidentă de suspendare a executării silite.
Soluția dată asupra acestor exceptii de procedura se regăsește în încheierea de ședință a acelei zile, menținându-se în condițiile art.268 Cod procedură civilă ca încheiere interlocutorie care se integrează la sentința de față.
La solicitarea expresă a instantei, contestatoarea a depus la dosar copii ale actelor de proprietate asupra tuturor bunurilor sechestrate, iar pentru intimata AVAS a fost solicitată depunerea actului de partaj la care a făcut referire în cadrul comunicării titlului executoriu către, act consemnat la 24.01.2008.
Curtea va analiza temeinicia contestatiei la executare potrivit tuturor motivelor invocate de catre contestatoare, asupra carora va prezenta considerentele sale punctual, incepand cu cele care, sub aspect procedural pun in discutie desfiintarea actelor de executare, astfel:
1.Perimarea executarii silite.
Doamna arata ca, fata de data comunicarii catre sine a titlului executoriu, ca prim act de executare si data infiintarii sechestrului prin procesul verbal contestat in aceasta actiune, au trecut mai mult de 6 luni, aspect care, in raport cu dispozitiile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, impune sanctiunea procedurala a perimarii si atrage desfiintarea, imperativa, a executarii.
Potrivit actelor administrate in cauza si chiar aspectelor de fapt relevate de catre AVAS prin intampinare, comunicarea titlului executoriu s-a realizat catre prin adresa nr. 1555/10.02.2003, predata partii, asa cum rezulta din recipisa postala la 17.02.2007 (filele 33-35 dosar Judecatoria Constanta ). Procesul verbal de aplicare a masurii sechestrului a fost intocmit, in prezenta contestatoarei, la 04.07.2007 (filele 25-28 dosar Judecatoria Constanta ).
Pentru interventia perimarii, ca incident peremptoriu al actelor de executare este insa, necesar ca termenul procedural de 6 luni sa curga intre doua acte de executare ale aceleiasi executari.
Este, din acest punct de vedere lipsit de relevanta ca in perioada cuprinsa intre data comunicarii tilului executoriu si data aplicarii sechestrului asupra bunurilor fidejusorului, contestatoarea din cauza, AVAS a demarat si realizat acte de executare silita impotriva, deoarece chiar daca executarea silita se face in baza aceluiasi titlu, contractul de credit bancar nr.122/30.04.1996 încheiat între și Banca Agricolă - Sucursala Hârșova, in fapt sunt urmariti doi debitori diferiti, prin proceduri de execuare distincte, astfel incat nu se poate aprecia continuitatea unei executari unice.
Pe de alta parte, Curtea arata urmatoarele: potrivit art. 58 din OUG nr. 51/1998, "executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin. (1), cu mențiunea că neachitarea de bunăvoie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație". Interpretarea, atat literala, cat si logica a acestui text, impune concluzia ca actul comunicarii tilului executoriu nu se integreaza actelor de executare, debitorul putand face, in intervalul de 5 zile lucratoare de la comunicare o plata voluntara, iar nu silita, iar numai dupa epuizarea acestui termen executorul demareaza formalitatile executarii silite.
Astfel, in masura in care Curtea nu se va putea raporta la actul comunicarii titlului executoriu ca prim act al executarii silite de la care sa poata calcula intervalul de 6 luni al perimarii, reiterand ca perimarea intervine cand creditorul ramane pasiv intre doua acte de executare propriu-zise.
Va constata, asadar, ca acest motiv de desfiintare a executarii este neintemeiat.
2. Neopozabilitatea tilului de creanta al AVAS fata de debitorul garant cedat, prin neefectuarea formalitatii de notificare a cesiunii de creanta prevazute de art. 13 din OUG nr. 51/1998.
Curtea arata ca obligatia de notificare a cesiunii de creanta conceputa de art. 13 alin. 3 din OUG nr. 51/1998 trebuie corelata atat cu normele dreptului general, la care insasi Ordonanta face trimitere, dar si cu cele doua alineate anterioare ale articolului 13. Astfel, notificarea cesiunii are efect pentru debitorul cedat numai pentru atentionarea acestuia asupra celui care devine indreptatit, prin cesiune, la plata. Inainte de notificare debitorul poate face plata valabil cedentului, in timp ce prin formalitatea comunicarii cesiunii el nu se mai poate prevala de valabilitatea acestei plati. Lipsa notificarii nu stinge raportul debitor si nici nu are semnificatia lipsirii de efecte a transferului de creanta, ci este impusa doar ca o disciplina a cesiunii, cu atat mai mult cu cat aceasta nu trebuie acceptata de catre debitorul cedat.
In concesinta, lipsa notificarii cesiunii contractului de credit bancar nr.122/30.04.1996 prin actul de cesiune nr. -/16.12.1999 prin care calitatea de executor a preluat-o cesionara AVAB (devenita AVAS la 01.05.2004) nu stinge raportul de creanta si nu poate exhiba de la debitorul fidejusor ca viciu al executarii silite.
3.Incetarea raportului de garantie personala ca efect a stingerii prin plata a obligatiei principale.
Contestatoarea arata, in expunerea contestatiei formulate, ca la nivelul anului 1998 contractul de credit bancar nr.122/30.04.1996 încheiat între și Banca Agricolă - Sucursala Hârșova a fost integral achitat, aspect avand semnificatia stingerii, pe cale accesorie, a contractului sau de garantie personala, cu nr. 571/29.04.1996.
Curtea arata, pe de-o parte ca actul platii contractului de credit de catre a fost desfiintat, ca urmare a masurilor luate prin controlul Curtii de Conturi, ceea ce are semnificatia intoarcerii la situatia juridica anterioara, a reactivarii aceluiasi raport de imprumut care e fost si ramane insotit de toate garantiile concepute pentru plata sa, inclusiv de garantia fidejusorului, iar pe de alta parte subliniaza ca toate aceste afirmatii nu sunt insotite de probe de natura a le sustine, desi, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei apartine autorului sesizarii justitiei cu aceste afirmatii.
In consecinta, acest motiv de contestatie, vanzand stingerea raportului de garantie al contestatoarei, este nefondat.
Curtea subliniaza ca, in cadrul dezbaterilor pe fond, prin aparatorii, contestatoarea s-a prevalat de inscrisul consemnat la fila 48 dosarului Judecatoriei Constanta, graficul de acordare si rambursare a creditului pe termen scurs, aratand ca in acest inscris semnat de catre Banca Agricolă, soldul debitor figureaza "0".
Curtea arata, cu privire la acest inscris ca apararea contestatoarei este intemeiata pe o eroare de interpretare a actului. Din lectura contractului de credit bancar nr.122/30.04.1996, art. 3 al contractului vizand durata si rambursarea creditului, se retine ca esalonarea ratelor de credit se ramburseaza prin acordul partilor, evidentiat intr-un grafic, anexa a contractului. Acest grafic a fost asadar, redactat de parti simultan incheierii actului de imprumut, ca anexa acestuia, ca modalitate in care a inteles sa plateasca cele doua rate de rambursare.
4.Incetarea raportului de garantie al fidejusorului urmarit in procedura executarii silite prin pierderea garantiilor de gaj instituite prin contractele nr. 538 si 1562/26.08.1996, potrivit art. 1682 Cod Civil.
Nici acest motiv al contestatiei nu este intemeiat.
Articolul nr. 1682 evocat de parte reglementeaza o situatie de protectie judiciara pentru cautionar fata de creditor impusa de doua situatii cumulative:a)creditorul a pierdut, prin culpa sa ipotecile, privilegiile, sau orice alte drepturi care insotesc ca garantie creanta principala si se suprapun fidejusiunii;b)pierderea acestor garantii sa fie de natura a afecta drepturile fijejusorului, in masura in care el nu mai poate opune, fata de garantiile prioritare, beneficiul de diviziune sau discutiune.
Niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita in cauza, intrucat contestatorul nu dovedeste pirderea drepturilor decaurgand din cele doua gajuri sau/si culpa creditorului principal sau cesionar si, oricum, in materie comerciala, potrivit art. 42 alin. 2 Cod Comercial, prin solidarizarea debitorului principal si a fidejusorului fata de creditor, cautionarul nu poate opune in cadrul urmaririi cele doua beneficii amintite mai sus, astfel incat chiar si pierderea garantiilor complementare nu au efectul liberarii sale.
5.Urmarirea silita se efectueaza cu incalcarea dispozitiilor art. 493 Cod procedură civilă, fiind urmarite bunurile comune si devalmase ale sotilor si, mai inainte de efectuarea partajului.
Acest motiv al contestatiei la executare este fondat, iar la aprecierea sa ca atare, Curtea exprima urmatoarele considerente:
Regimul matrimonial stabileste ca prezumtie juris tantum comunitatea de bunuri, drepturi si obligatii, atunci cand acestea se obtin/genereaza in timpul casatoriei.
Pe de alta parte, regimul prezumtiei simple indreptateste aceasta instanta sa recunoasca obligatia de garantie a numitei, instituita prin contractul de cautiune nr. 571/29.04.1996 ca fiind personala, in masura in care ea deriva din raporturile exclusive de munca pe care aceasta pe avea la data incheierii contractului cu si nu are nicio legatura cu casatoria.
In consecinta, pentru o datorie personala, creditorul nu poate face urmarirea silita asupra bunurilor devalmase mai inainte de efectuarea partajului.
Se observa, din confruntarea datelor inscrise in procesul verbal de sechestru nr. 1555/1/04.07.2007, a titlurilor de proprietate asupra acestora (filele 29-46 dosar ) si actul de casatorie al contestatoarei (fila 48 dosar )- coroborat cu adresa serviciului de stare civila T- nr. 5043/2008 care arata ca nicio mentiune nu a operat pe marginea actului de casatorie -, ca toate bunurile sechestrate spre valorificare in procedura executarii silite sunt bunuri dobandite de catre d-na. in timpul casatoriei sale cu dl..
Prin activarea prezumtiei simple instituite in art. 33 Cod familiei, prezumtie nerasturnata in acest proces de catre AVAS, toate bunurile urmarite sunt bunuri comune si devalmase, semnificatia devalmasiei fiind aceea ca dreptul de proprietate al copartasilor este disipat asupra intregului bun, astfel ca nu se poate cunoaste extinderea sa materiala sau juridica pana la partaj.
Curtea observa ca modalitatea in care AVAS a actionat la realizarea actului de executare de aplicare a sechestrului este aceea ca, in privinta imobilelor, sechestrul s-a aplicat pe cota-parte de din aceste bunuri, si astfel, in considerarea dispozitiilor art. 493 alin. 2 Cod procedură civilă, AVAS apreciaza actul sechestrului corect aplicat.
Aceste argumente nu pot fi acceptate. In primul rand art. 33 din Codul familiei instituie prezumtia de comunitate, iar nu pe cea de egalitate a sotilor la dobandirea bunurilor comune, astfel ca AVAS nu poate predetermina, in lipsa unui act de partaj opozabil sotilor, ca, sau daca acestia au dobandit bunurile comune in cote egale de contributie. In al doilea rand, aplicabilitatea art. 493 alin. 2 Cod procedură civilă se limiteaza la situatia in care cotele parti din dreptul de proprietate asupra bunului supus urmaririi sunt determinate la data urmaririi silite, disctinct de ipoteza primului alineat cand, pentru bunurile devalmase, urmarirea este conditionata de partaj, al carui scop este chiar determinarea si delimitarea cotei de drept din dreptul de proprietate.
Prin urmare, Curtea considera ca in cauza urmarirea silita declansata de AVAS impotriva debitoarei incalca dispozitiile legale regasite in materie executarii silite.
Pentru incalcarea acestei norme sanctiunea incidenta asupra actelor de executare silita si a executarii silite demarate sub aceste asuspicii este nulitatea, intrucat, din punct de vedere juridic consecinta desfasurarii urmaririi in aceste conditii are ca semnificatie valorificarea unor bunuri sau drepturi care apartin tertilor si care ar reprezenta o afectare de substanta adusa patrimoniului acestora, ce nu poate ramane fara protectie judiciara.
De aceea, fata de toate considerentele de fapt si de drept prezentate in aceste considerente, contestatia la executare va fi admisa, iar potrivit art. 404 Cod procedură civilă instanta va anula atat actul de executare contestat, procesul-verbal de aplicare a sechestrului întocmit de executorii proprii ai AVAS cu nr.1555/1/4.07.2007, cat si executarea silită însăși.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea, cu domiciliul în C,-, -G5,.B,.1,.14, județul C, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,--11, sector 1.
Anulează actul de executare silită, procesul-verbal de aplicare a sechestrului întocmit de executorii proprii ai AVAS cu nr.1555/1/4.07.2007 și anulează executarea silită însăși.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.01.2008.
Președinte,
Grefier,
Red.Jud.
4 ex.
7.02.2008
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă
