Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr intern 1180/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1025

Ședința publică de la 14 octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase

JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță

Judecător - -

Grefier -

****************

Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de debitoarea contestatoare SC SRL -J-, -, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL B și intimatul lichidator judiciar LICHIDARE, împotriva Sentinței comerciale nr.1942/22.04.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială în dosar și intimata creditoare prin avocat, care depune împuternicire avocațială, lipsind administratorul judiciar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că nu a fost depusă la dosar copia lizibilă a facturii, astfel cum s-a dispus de către instanță la termenul anterior, după care:

Intimata creditoare, prin avocat, susține că nu a avut cunoștință de această dispoziție a instanței și că nu are în posesie decât un exemplar ilizibil.

Recurenta, prin avocat, susține că nu există notificarea de care se face vorbire.

Avocatul intimatei prezintă instanței notificarea care a însoțit factura la sediul din contract și o comunică părții potrivnice.

Având cuvântul pe cereri, părțile prezente susțin că nu au cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților în recurs.

Recurenta debitoare contestatoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei, cu cheltuieli de judecată.

Precizează că la dosarul de fond nu există această notificate și că judecătorul sindic s-a raportat strict la teza susținută de creditoare, preluând motivarea din cererea de deschidere a procedurii de faliment.

Intimata creditoare, prin avocat, solicită respingerea

recursului ca nefondat și arată, în susținere, că debitoarea susține că nu este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru că nu a primit factura la sediu, dar aceste caractere ale creanței sunt îndeplinite, iar momentul primirii facturii nu reprezintă nașterea creanței.

Menționează faptul că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

CURTEA,

Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1942/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea SC SRL și a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC SRL. A fost deschisă procedura generală împotriva debitoarei și i s-a ridicat acesteia dreptul de administrare.

S-au stabilit termenele limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, termenul de definitivare a tabelului creanțelor și data primei ședințe a adunării generale a creditorilor.

A fost numit administrator judiciar societatea Administrare, Reorganizare și Lichidare.

Judecătorul-sindic a reținut că, în cauză, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare pentru creanța în cuantum de 16.887,74 lei.

Cu privire la această creanță, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 19.05.2006 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. între SC SRL în calitate de agent și, în calitate de beneficiar, având ca obiect prestarea de servicii de către agent pentru beneficiar, în scopul identificării unui client care să încheie cu beneficiarul un contract de vânzare-cumpărare privind imobilul compus din teren și construcție, situat în com.,-, jud. I (zona 2, parcelele 13 și 13 bis). Respectându-se obligațiile asumate în baza contractului de prestări servicii nr.269/19.05.2006 încheiat cu debitoarea, a fost identificat un client în vederea încheierii unei tranzacții imobiliare având ca obiect imobilul menționat, respectiv pe doamna, cu care SC SRL a încheiat contractul de prestări servicii nr.0363/22.06.2006.

Astfel, au fost prezentate și vizionate împreună cu mai multe proprietăți, între care și imobilul situat în com.,-, jud. I, fapt care rezultă atât din Anexa nr.1 /23.06.2006 de vizionare a contractului nr.0363/22.06.2006, semnată de, cât și din Anexa nr.1/19.05.2006 a contractului nr.269/19.05.2006 semnat cu reprezentantul debitoarei.

După efectuarea acestor demersuri, SC SRL nu a mai fost contactată de nici una dintre părți pentru a asista la încheierea unor tranzacții, aflând ulterior, că debitoarea Las emnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în com.,-, jud. I (zona 2, parcelele 13 și 13 bis), transmițând nuda proprietate a imobilului lui - și dreptul de uzufruct viager către.

Debitoarea SC, prin semnarea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1889/21.08.2006, avea obligația achitării, cu titlul de comision, a unei sume în cuantum de 3% + din valoarea prețului de vânzare final, conform dispozițiilor punctului 4.1. al art. 4 din contractul de prestări servicii nr./19.05.2006, având în vedere că a încheiat o tranzacție imobiliară având ca obiect "Proprietatea", astfel cum aceasta a fost descrisă prin contractul încheiat de părți.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1889/21.08.2006, prețul de vânzare final al "Proprietății" a fost în cuantum de 496.412 lei, această sumă constituind baza de calcul a comisionului datorat SC SRL.

La data de 06.02.2007, dată la care SC SRL a aflat de încheierea tranzacției, a emis factura nr. -/06.02.2007, în care era stipulată suma de 16.887,74 lei reprezentând contravaloarea comision.

Prin notificare, creditoarea a solicitat debitoarei achitarea sumei datorate în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea facturii, fără a primit vreun răspuns din partea acesteia.

Judecătorul-sindic a stabilit că este îndeplinită valoarea prag prevăzută de articolul 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, iar debitoarea este în stare de insolvență vădită, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile de plată pe o perioadă mai mare de 30 de zile.

Contestația debitoarei prin care aceasta a arătat că nu se află în stare de insolvență a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs debitoarea SC care a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea contestației pe fondul cauzei.

Recurenta a arătat că nemulțumirea sa este generată de faptul că judecătorul-sindic a extras din contestația sa doar prima frază, fără a acorda atenția cuvenită împrejurării că debitoarea și-a schimbat sediul social încă din 12.09.2006 conform certificatului de înscriere mențiuni.

Deși la dosar există această dovadă, judecătorul-sindic își motivează soluția ignorând total această stare de fapt și reținând numai teza dezvoltată de creditoare.

S-a mai arătat că, față de înscrisurile depuse în susținerea contestației, există o serie de inadvertențe între maniera de expunere și realitatea obiectivă.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.85/2006.

Recursul a fost legal timbrat.

Creditoarea- intimată, prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele aspecte:

Din probele administrate în cauză, rezultă că recurenta debitoare avea obligația achitării, cu titlu de comision, a unei sume în cuantum de 3 % plus TVA din valoarea prețului de vânzare final, conform dispozițiilor articolului 4 pct. 4 pct. 1 din contractul de prestări servicii nr. din 19.05.2006.

Potrivit dispozițiilor articolului 4.2 din același contract obligația devenea exigibilă în termen de 7 zile lucrătoare de la data comunicării facturii fiscale de către agent.

Din actele dosarului rezultă că, prin notificarea nr.61/20.02.2007, creditoarea a solicitat debitoarei ca în 7 zile lucrătoare de la primirea facturii să achite suma datorată, iar notificarea a fost comunicată la adresa sediului social din contract, respectiv în B,-,. 5 E,.1, parter,.1, sector 1.

Deși debitoarea a invocat încă de la fond împrejurarea că sediul social s-a schimbat din data de 12.09.2006 la adresa din B,-,.1,. 3, sector 1, judecătorul-sindic nu s-a pronunțat asupra acestei apărări, reținând însă, în considerentele sentinței, că intimata nu a primit nici un răspuns din partea debitoarei la notificarea adresată acesteia.

Verificând probele administrate din perspectiva articolului 3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006, Curtea constată că datoria debitoarei înscrisă în factura fiscală emisă de creditoare nu poate fi considerată exigibilă întrucât comunicarea acesteia s-a făcut la o altă adresă decât adresa actuală a sediului social al recurentei, astfel încât aceasta nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de cuantumul sumei datorate.

În consecință, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006.

Față de considerentele expuse mai sus Curtea, în baza articolului 312 raportat la articolul 304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite contestația debitoarei și va respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.

În baza dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă va obliga intimata la plata sumei de 122,5 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL și cu intimatul - administrator judiciar ADMINISTRARE ȘI LICHIDARE, împotriva sentinței comerciale nr. 1942/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.

Modifică în tot sentința recurată în sensul că:

Admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.

Obligă intimata la 122,5 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

--- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Red.Jud.

Tehnored.

ex.3

16.10.2008

Com.1 ex.

Președinte:Tatiana Gabriela Năstase
Judecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Bucuresti