Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1152/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1179/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1152 Ședința publică de la 3.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele - lichidator judiciar al debitoarei - SRL, - SA - prin administrator judiciar - C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatele - DISTRIBUȚIE SRL - prin administrator judiciar EXPERT, și intervenienta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1990/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 20.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 27.10.2008 și apoi la 3.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 19901din 24.04.2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București, Secția a VII a Comercială, a dispus respingerea excepției lipsei de interes a contestatorilor - DISTRIBUTION SRL, societate în insolvență, prin administrator judiciar - EXPERT, și, iar pe fond, a dispus admiterea contestațiilor formulate de aceiași contestatori, împotriva raportului de activitate nr. 31/01.11.2007, întocmit de lichidatorul judiciar al DEBITOAREI -, respectiv și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru confirmarea tranzacției având ca obiect drepturi litigioase încheiată la data de 30.05.2007, între - SRL, prin lichidatorul judiciar și - SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cadrul procedurii de insolvență declanșată împotriva debitoarei - SRL, în vederea valorificării ultimelor bunuri din averea acestei debitoare, respectiv acțiunile deținute de debitoare la -, s-a procedat la evaluarea acestor acțiuni, după care, prin încheierea din 08.06.2006, judecătorul sindic a pus în vedere lichidatorului judiciar să valorifice aceste acțiuni cu respectarea Legii 297/2004 privind de capital. În acest sens, se reține, în raportul de activitate din data de 21.09.2006, lichidatorul a informat că a demarat acțiunea pentru valorificarea acțiunilor, fiind încheiat un contract de servicii de investiții financiare nr. 651/4.08.2006, cu - Conform adresei nr. 78601/17.08.2006, emisă de -, debitorul - SRL deținea la -, un număr de 11.212 acțiuni gajate în favoarea AVAS și un număr de 130.709 acțiuni gajate în favoarea - LINE SRL. Prin adresa nr. 7060/15.08.2006, AVAS a considerat că valoarea de 2,5 lei/acțiune poate fi luată în calcul ca preț minim de vânzare. În rapoartele de activitate ce au urmat, mai reține Tribunalul, lichidatorul judiciar a prezentat diferite oferte primite pentru achiziționarea pachetului de acțiuni, fără a mai face vorbire despre contractul încheiat cu societatea de intermedieri financiare. Astfel, lichidatorul a identificat un ofertant care să achiziționeze acțiunile, fiind încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, prin care - SRL a achiziționat toate drepturile debitorului pentru prețul de 65.446 lei, urmând ca suma încasată să fie distribuită conform legii.
Mai reține Tribunalul și că împotriva - a fost deschisă procedura de insolvență, fiind desemnat administrator judiciar, iar potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare, până la confirmarea unui plan de reorganizare. Până la momentul soluționării acestor contestații, s-a reținut că nu a fost confirmat un astfel de plan.
De asemenea, cu toate că prin adresa nr. 37136/04.09.2006, - a înregistrat la, cererea de suspendare de la tranzacționare a acțiunilor datorită declanșării procedurii insolvenței împotriva debitoarei -, lichidatorul judiciar al debitorului -, și-a manifestat intenția prin raportul de activitate nr. 29, de a valorifica acțiunile deținute la -, prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, despre care se face vorbire chiar în raportul de activitate nr. 31, în care se arată că a fost încasată suma de 65446 lei, ca urmare a vânzării acțiunilor, sumă ce urmează a fi distribuită creditorilor.
Deoarece s-a solicitat confirmarea acestei tranzacții, iar aceasta a fost încheiată cu încălcarea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ( având în vedere că acțiunile deținute de debitorul - SRL, la societatea -, aflată la rândul său, în stare de insolvență, Tribunalul a respins cererea lichidatorului. S-au mai avut în vedere și dispozițiile art. 81 din Regulamentul nr. 13/2005 al, care instituie o excepție de la modalitatea de operare a transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare stabilită de Legea nr. 297/2004, în sensul că depozitarul central poate opera transferuri directe ca efect al lichidării ( alin. 1 lit. e), însă lichidatorul judiciar nu s-a adresat depozitarului central pentru a da curs acestor reglementări speciale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs -, prin lichidator judiciar, - A, prin administrator judiciar C, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( denumită în continuare AVAS), recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, recurenta - SRL, prin lichidator judiciar arată, în esență, că hotărârea este lovită de nulitate absolută față de împrejurarea că nu poartă un număr de înregistrare, nu cuprinde susținerile prescurtate ale părților ( ale membrilor comitetului creditorilor) și nici motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Recurenta mai arată că soluția instanței este criticabilă și în privința excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor, care a fost respinsă ca neîntemeiată. Astfel, aceștia nu se încadrează în categoria persoanelor cărora art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 le conferă calitate procesuală activă pentru formularea contestațiilor împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, respectiv: debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice persoană interesată. Simpla împrejurare că cei doi contestatori sunt acționari ai -, societate creditoare în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei - nu justifică un interes direct și personal al oricărei acțiuni judecătorești. Interesul celor doi este unul indirect, rezultat din calitatea lor de acționari, însă efectul contestațiilor se produce direct doar asupra patrimoniului debitoarei - Pe de altă parte, se susține, prin tranzacția contestată de cei doi acționari, singura schimbare care s-a produs în - a fost aceea că s-a înlocuit un acționar ( - SRL) cu un altul ( - SRL).
Un alt motiv de recurs invocat de aceeași recurentă privește soluția dată cu privire la excepția lipsi de interes invocată de -, prin lichidator. Astfel, așa cum s-a invocat, prin Decizia comercială nr. 1925/28.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 2489/21.06.2007, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. La data de 19.02.2008, Tribunalul Bucureștia admis contestația la tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, întocmit de lichidatorul judiciar și a dispus înscrierea creditorului - în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, în insolvență, la ordinea de preferință prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și a creditorului AVAS, la ordinea de preferință prevăzută de art. 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 85/2006. Ca atare, apreciază recurenta, creditoarea urmează să-și încaseze integral creanța, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, astfel încât aceasta consideră că, dimpotrivă este contra intereselor creditoarei - A și a acționarilor ei, formularea contestației, împiedicând încasarea creanței.
În ce privește contestația formulată de - DISTRIBUTIE SRL, aceasta este nulă față de faptul că societatea se află în insolvență, iar susținerea acestei contestații, promovată de administratorul statutar și susținută de apărătorul ales de către acesta, nu a fost confirmată de administratorul judiciar al acestei societăți. Chiar dacă la data formulării contestației, avea calitatea de reprezentant al societății contestatoare, împrejurarea că pe parcursul judecății contestației, societatea a intrat în insolvență, fiind numit administrator judiciar - EXPERT, căruia i-a fost transmisă conducerea în tot a debitoarei, impunea ca noul reprezentant sal contestatoarei să preia reprezentarea acesteia.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că judecătorul sindic, prin sentința recurată, contrazice cele dispuse de acesta prin încheierea interlocutorie pronunțată în ședința publică din data de 01.11.2007. Măsura lichidatorului, susține recurenta, a fost aprobată de către creditori, atât AVAS cât și, în ședința din luna august 2007. Ca urmare a acestui fapt și după soluționarea contestației la raportul nr. 29 ( cel care a vizat măsura vânzării, în opinia recurentei), prin încheierea din 01.11.2007, a luat act de încheierea tranzacției ți a pus în vedere lichidatorului judiciar să întocmească plan de distribuire. În acest fel, cele hotărâte de judecătorul sindic prin sentința recurată sunt în contradicție cu cele dispuse prin încheierea din data de 01.11.2007.
În fine, se susține că este neîntemeiată soluția instanței și cu privire la încălcarea Legii nr. 297/2004 privind de capital, deoarece dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006, art. 1 din Legea nr. 297/2004, art. 2 din aceeași lege, pct. 11, lit. a, pct. 33, rezultă că numai acele acțiuni "negociate" pe de capital puteau face obiectul suspendării de la tranzacționare. Or, acțiunile - nu mai puteau fi tranzacționate pe de capital, deoarece nu erau cotate pe bursieră, mai ales după intrarea societății în insolvență. Mai mult, susține recurenta, art. 81 din Regulamentul nr. 13/2005, invocat de contestatori, arată că prin excepție de la prevederile art. 79 alin. 1, depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra valorilor mobiliare, ca afect al e) fuziunii, divizării sau lichidării. Aceasta înseamnă, în opinia recurentei, că într-o astfel de situație excepțională, transferurile directe nu cad în sarcina depozitarului central, acesta având doar sarcina operării, înregistrării lor. În speță, depozitarul central în mod abuziv, arată recurenta, a refuzat operarea transmiterii de acțiuni care s-a produs prin tranzacția de drepturi litigioase, dar aceasta nu înseamnă că tranzacția este nelegală sau că lichidatorul judiciar nu s-a adresat depozitarului central.
În concluzie, recurenta solicită în temeiul art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 din pr. civ. casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 3041din pr. civ. solicită modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor și, a excepției lipsei de interes a contestatorilor, anularea contestației - DISTRIBUTIE SRL, ca fiind susținută de o persoană fără calitate de reprezentant, față de împrejurarea că administratorul judiciar al contestatoarei nu a confirmat contestația formulată de administratorul statutar, iar pe fond, respingerea contestațiilor ca nefondate.
II. În motivarea recursului, recurenta -, în insolvență, prin administrator judiciar - C solicită în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării contestației formulate de - DISTRIBUTIE SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor și, admiterea excepției lipsei de interes a contestatorilor și, iar pe fond, respingerea contestațiilor ca neîntemeiate și nefondate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, susține recurenta, sentința recurată fără număr nu i-a fost legal comunicată, de existența acesteia recurenta aflând ca urmare a apărărilor formulate de către reprezentantul D-lui în alt dosar aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI. Astfel, consideră recurenta, numărul unei hotărâri nu trebuie identificat prin deducții, mai ales că o hotărâre fără număr, aflându-se în posesia unei părți, a fost deja folosită ca probă. Prin urmare, acest aspect este de natură a atrage, în opinia recurentei, nulitatea absolută a acestei hotărâri. Cum dispozițiile art. 3021din pr. civ. impun ca cererea de recurs să cuprindă obligatoriu, sub sancțiunea nulității, indicarea sentinței recurate, partea, fiind în imposibilitatea de a indica acest număr, acest lucru echivalează cu o împiedicare a acesteia de a exercita căile de atac. Varianta aleasă de către instanță, prin indicarea (1) " indice 1" sau " prim " a avut drept scop tocmai acoperirea acestui motiv de nulitate sau antedatarea hotărârii.
O altă cauză de nulitate a hotărârii privește încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 din pr. civ. în sensul că deși în cauză au fost citați și au fost prezenți și comitetul creditorilor, nu s-au reținut în nici un fel, apărările formulate de membrii comitetului creditorilor, nu s-au arătat de către judecătorul sindic, care au fost motivele pentru care susținerile acesteia au fost respinse și nici nu s-a arătat care sunt intimații în cauză.
Pentru aceste două motive, consideră recurenta că sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. și solicită în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3 din pr. civ. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ce privește nulitatea contestației formulate de - DISTRIBUȚIE SRL, recurenta arată că deși aceasta a fost formulată de către administratorul statutar, înainte de deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa, la data judecării acesteia, ca efect al deschiderii acestei proceduri, contestația ar fi trebuit confirmată de către administratorul judiciar - EXPERT, căruia i-a fost transmisă conducerea în tot a activității debitoarei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și, se arată, pornind de la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, care conferă această calitate, oricărei persoane interesate, recurenta susține că aceștia nu justifică un interes direct și personal, condiție esențială pentru promovarea oricărei acțiuni judecătorești și nici nu au mandat din partea administratorului special pentru aceasta. Interesul celor doi este unul indirect, rezultat din calitatea lor de acționari, însă efectul contestațiilor se produce direct doar asupra patrimoniului debitoarei -
Privitor la excepția lipsei de interes a acelorași contestatori, recurenta susține că prin Decizia comercială nr. 1925/28.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 2489/21.06.2007, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. La data de 19.02.2008, Tribunalul Bucureștia admis contestația la tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, întocmit de lichidatorul judiciar și a dispus înscrierea creditorului - în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, în insolvență, la ordinea de preferință prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006. Ca atare, apreciază recurenta, creditorii urmează să-și încaseze integral creanța, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, astfel încât aceasta consideră că, dimpotrivă este contra intereselor creditoarei - A și a acționarilor ei, formularea contestației, împiedicând încasarea creanței.
Pe fond, se susține, contestațiile sunt neîntemeiate și nefondate. Astfel, prin admiterea contestației la raportul nr. 31, judecătorul sindic își contrazice hotărârea pronunțată prin încheierea interlocutorie din data de 01.11.2007, măsura de încheiere a acestei tranzacții fiind aprobată de creditori în ședința din august 2007. După soluționarea contestației la raportul nr. 29 ( raport în care se menționa măsura vânzării), judecătorul sindic, prin această încheiere, a luat act de încheierea tranzacției și a pus în vedere lichidatorului să întocmească plan de distribuire, ceea ce echivalează cu încuviințarea măsurii lichidatorului judiciar.
Privitor la susținerile contestatorilor referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind de capital, acestea erau neîntemeiate, deoarece dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006, art. 1 din Legea nr. 297/2004, art. 2 din aceeași lege, pct. 11, lit. a, pct. 33, rezultă că numai acele acțiuni "negociate" pe de capital puteau face obiectul suspendării de la tranzacționare. Or, acțiunile - nu mai puteau fi tranzacționate pe de capital, deoarece nu erau cotate pe bursieră, mai ales după intrarea societății în insolvență. Mai mult, susține recurenta, art. 81 din Regulamentul nr. 13/2005, invocat de contestatori, arată că prin excepție de la prevederile art. 79 alin. 1, depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra valorilor mobiliare, ca afect al e) fuziunii, divizării sau lichidării. Aceasta înseamnă, în opinia recurentei, că într-o astfel de situație transferurile directe nu cad în sarcina depozitarului central, acesta având doar sarcina operării, înregistrării lor. În speță, lichidatorul judiciar s-a adresat Depozitarului central, care în mod abuziv a refuzat să opereze transferul, dar aceasta nu înseamnă că tranzacția este nelegală.
III. În motivarea recursului său, AVAS susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 din pr. civ. ) pentru mai multe considerente:
În primul rând, se arată, contestația formulată de - DISTRIBUȚIE SRL trebuia confirmată după intrarea societății în insolvență, de către noul reprezentant al acesteia, administratorul judiciar EXPERT, în lipsa acestei confirmări, contestația fiind lovită de nulitate absolută.
În ce privește fondul cauzei, se susține, soluția încheierii tranzacției privind drepturile litigioase asupra acțiunilor deținute de debitoare la - a fost adoptată după ce, în prealabil, fusese ridicată problema închiderii procedurii de lichidare judiciară, ca urmare a faptului că singurele bunuri care puteau fi valorificate din patrimoniul debitoarei, erau acțiunile menționate, care erau suspendate de la tranzacționare.
Judecătorul sindic a luat act după soluționarea contestației împotriva raportului nr. 29 întocmit de lichidator, de încheierea tranzacției și a pus în vedere lichidatorului judiciar să întocmească plan de distribuire, prin încheierea din 01.11.2007, contrazisă de sentința recurată.
Neîntemeiată este soluția instanței și cu privire la susținerile contestatorilor cu privire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004, deoarece acestea nu sunt aplicabile în cauză. Din art. 43 din Legea nr. 85/2006, art. 1 din Legea nr. 297/2004, art. 2 din aceeași lege, pct. 11, lit. a, pct. 33, rezultă că numai acele acțiuni "negociate" pe de capital puteau face obiectul suspendării de la tranzacționare. Or, acțiunile - nu mai puteau fi tranzacționate pe de capital, deoarece nu erau cotate pe bursieră, mai ales după intrarea societății în insolvență.
Ca atare, această măsură a fost agreată de către creditori și, din punctul de vedere al AVAS, confirmată prin încheierea din 01.11.2007.
De aceea, recurenta AVAS solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestațiilor.
La dosar au fost înregistrate întâmpinări formulate de intimata - DISTRIBUȚIE SRL împotriva recursurilor formulate de recurente ( la data de 02.09.2008 ).
Intimata - DISTRIBUȚIE SRL solicită prin acestea, respingerea recursurilor ca nefondate, pentru mai multe considerente:
În ce privește motivul de nulitate a hotărârii dedus din faptul că hotărârea nu poartă un număr, acesta este neîntemeiat deoarece nu constituie un motiv pentru declararea unei căi de atac, fiind cel mult o eroare materială strecurată în sentință ce s-ar putea îndrepta pe calea prevăzută de art. 281 din pr. civ., mai ales că în certificatul de pe minută, eliberat părților, este trecut numărul hotărârii. Cum chestiunea privind numărul hotărârii este un aspect ce ține de organizarea judecătorească, acesta nu poate fi încadrat în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din pr. civ.
Nici motivele de recurs invocate de recurente cu privire la încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 3, 5 din pr. civ. susține intimata, nu sunt fondate, deoarece hotărârea este motivată, judecătorul nefiind obligat să răspundă detaliat la fiecare argument al părților, fiind suficient ca din analiza considerentelor hotărârii să rezulte motivele reținute de instanță pentru pronunțarea soluției. Or, instanța a arătat pentru ce au fost respinse excepțiile invocate de intimate, din considerentele hotărârii rezultând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel că nu se poate vorbi de o imposibilitate de exercitare a controlului judiciar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a contestatorilor și, se arată că hotărârea recurată esdte legală și temeinică și în privința acestei soluții, deoarece conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, conferă calitate și interes acelora care se încadrează în categoria persoanelor interesate. Cum contestatorii sunt acționari la societatea creditoare - ( creditoare a debitoarei - SRL), rezultă că aceștia justifică atât interesul cât și calitatea de a formula aceste contestații.
Cu privire la susținerea referitoare la anularea contestației formulată de - DISTRIBUTIE SRL, intimata solicită respingerea ca nefondată, deoarece la termenul de judecată din 17.04.2008, administratorul judiciar al acesteia s-a prezentat alături de apărătorul ales al acesteia, fiind confirmat mandatul său acordat anterior de societate.
Pe fond, se solicită să nu fie reținute criticile recurentelor referitoare la împrejurarea că prin hotărâre s-ar contrazice cele dispuse prin încheierea din 01.11.2007, deoarece potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic este obligat să exercite controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și cu privire la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, iar deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității, de către creditori. De aceea, faptul că AVAS și au aprobat încheierea tranzacției de drepturi litigioase este lipsit de relevanță.
Afirmațiile recurentelor referitoare la faptul că instanța ar fi confirmat prin încheierea din 01.11.2007, tranzacția, sunt nefondate deoarece prin raportul nr. 29, nu s-a cerut de către lichidatorul judiciar, confirmarea acesteia.
Față de dispozițiile art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006, mai arată intimata, judecătorul sindic era obligat a se pronunța asupra confirmării tranzacției încheiate de lichidatorul judiciar, în condițiile în care legea prevede în mod imperativ că încheierea unei tranzacții este valabilă sub condiția confirmării de către judecătorul sindic. În acest sens, trebuie observat, susține intimata, că sentința a fost pronunțată de același judecător sindic care a administrat întreg dosarul de faliment pe parcursul derulării procedurii. Ca atare, nu se poate vorbi astfel de o confirmare implicită a tranzacției.
Și susținerile recurentelor cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 sunt considerate de intimată ca nefondate, pentru câteva considerente: 1. societatea emitentă a acțiunilor tranzacționate prin vânzarea drepturilor litigioase, este -; 2. această societate face parte din categoria societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată; 3. la data încheierii " vânzării de drepturi litigioase ", aceasta era în insolvență; 4. conform art. 43 din Legea nr. 85/2006: " / 1) ca urmare a deschiderii procedurii și până la data confirmării planului de reorganizare, acțiunile societăților emitente, în sensul Legii nr. 297/2004, se suspendă de la tranzacționare; 5. perioada de suspendare a tranzacționării durează până la data confirmării planului de reorganizare sau a primirii de către a comunicării privind intrarea societății în procedura falimentului. De asemenea, se mai susține, conform art. 119 din Legea nr. 85/ 2006, valorile mobiliare vor fi vândute în condițiile Legii nr. 297/2004, ceea ce duce la concluzia că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004.
Intimata mai subliniază că la data primirii de către a comunicării privind intrarea în procedura falimentului a intervenit retragerea acțiunilor - de pe reglementată pe care acestea se tranzacționau.
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, s-a creat o mare confuzie, deoarece lichidatorul judiciar a înstrăinat acțiunile pe care debitorul - le deținea la -, societate listată la Bursă și emitentă a acțiunilor, care la rândul său se află în procedură de reorganizare judiciară.
Intimata mai arată că afirmațiile recurentelor în sensul că ar fi existat acordul creditorilor și încuviințarea judecătorului sindic cu privire la încheierea acestui contract, nu pot fi primite deoarece acest acord, ca și încuviințarea judecătorului sindic ( în cazul în care legea le-ar fi permis ) trebuiau să provină de la participanții la procedura reorganizării debitorului -, pentru că aceasta este societatea emitentă a acțiunilor și nu debitoarea -, neexistând nici un temei în baza căruia creditorii debitorului - să decidă asupra înstrăinării acțiunilor societății emitente -
Totodată, intimata arată că judecătorul sindic nu ar fi putut confirma vânzarea acțiunilor deținute de debitoare ( ) la o altă societate aflată în procedura insolvenței ( ), acțiuni care au fost indisponibilizate prin sentința de deschidere a procedurii, precum și suspendate de la tranzacționare conform art. 43 din Legea nr. 85/2006.
La data de 04.09.2008 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimații contestatori și, prin care aceștia solicită respingerea recursurilor declarate de și de C, ca nefondate, iar a recursului declarat de AVAS, ca tardiv.
În ce privește tardivitatea recursului declarat de AVAS, intimații susțin că întrucât sentința recurată a fost comunicată părților la data de 21.05.2008, iar AVAS a declarat recurs la data de 18.06.2008, rezultă că acesta este tardiv declarat.
Referitor la susținerea privind nenumerotarea și antedatarea hotărârii, intimații susțin că aceasta este fără suport real, de vreme ce aceștia au putut lua cunoștință de hotărâre din dosarul nr-.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, aceștia solicită respingerea ca inadmisibilă deoarece a fost invocată și în fața primei instanțe, fiind respinsă prin încheierea din 07.02.2008.
Pe fond, se arată, motivele invocate de recurente sunt neîntemeiate și nefondate. Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, tranzacția încalcă prevederile legale în materie.
Pe de altă parte, mai susțin intimații, recurentele se feresc să amintească prețul neserios al acestei tranzacții în valoare totală de 20.000 EUR, din care 10.000 reprezintă valoarea acțiunilor în cauză, precum și faptul că acceptarea acestui preț și a plății corespunzătoare, înseamnă, printre altele și preluarea controlului asupra averii imobiliare a -, în valoare de peste 2 milioane EUR. Nici recuperarea integrală a creanței de către creditoarea - nu poate fi reținută de vreme ce prin această sumă s-ar acoperi doar 2,7 % din creanța menționată.
Recurenta AVAS, deși prin calitatea sa de acționar semnificativ (9,7%) dispune de suficiente informații despre cauzele reale ale interesului scăzut al investitorilor pentru achiziționarea de acțiuni -, ignoră vădit motivul esențial determinat de structura deficitară și incertă a acționariatului societății decurgând din declanșarea în anul 2002 procedurii de lichidare a acționarului majoritar - SRL și incapacitatea acestuia de a-și îndeplini obligațiile investiționale în valoare de 900.000 USD pentru modernizarea și eficientizarea activității - Prin urmare, consideră intimații, aprecierea recurentei AVAS în favoarea modalității de valorificare de către lichidatorul judiciar prin vânzarea drepturilor litigioase chiar dacă se presupune că teoretic nu ar fi interzisă de lege, aceasta contravine prevederilor specifice cazului de față. Cererea de confirmare a tranzacției de drepturi litigioase în legătură cu acțiunile - A deținute de - SRL și de AVAS în baza gajului asupra unui pachet de 11.212 acțiuni, la un preț neserios de 0,17-0,23 RON/ acțiune este cel puțin discutabilă și, în final, inadmisibilă, fiind nefondată și afectată de un subiectivism evident. Această tranzacție care cuprinde un preț neserios, este cauzatoare de prejudicii patrimoniale pentru toți creditorii, dar mai ales pentru creditorul majoritar - A, ce deține o creanță în valoare de 700 000 EUR, din care teoretic se recuperează maximum 2,7 % și a fost încheiată tocmai pentru a se evita tranzacționarea la bursă, unde prețul este format din cerere și ofertă, în condițiile eliminării suspendării, în baza unui plan iminent de reorganizare confirmat conform Legii nr. 85/2006.
Poziția, în calitate de recurentă, este total neobiectivă și inacceptabilă, deoarece contravine flagrant chiar poziției sale oficiale exprimate prin adresa nr. 23206/07.08.2006, în care se solicită ca eventuala vânzare a pachetului de acțiuni ( 141.921 acțiuni) să se facă la un preț minim de 2.5 RON/ acțiune conform expertizei judiciare în cauză. acestei poziții de către AVAS fără nici o justificare obiectivă confirmă neseriozitatea actualei atitudini a acesteia exprimată prin recurs.
La data de 08.09.2008, în ședință publică, s-a depus la dosarcerere de intervenție accesorieîn interesul recurentei, lichidator judiciar al - SRL, de către - SRL, prin care se solicită, în principal, admiterea recursului declarat de această recurentă, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării contestației formulate de - DISTRIBUTIE SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor și, admiterea excepției lipsei de interes a contestatorilor și, iar pe fond, respingerea contestațiilor ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se susține că aceasta justifică interesul de a participa la judecarea acestei cauze prin aceea că are calitatea de titulară a drepturilor transmise în calitate de cumpărătoare, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase ce a avut ca obiect vinderea unor drepturi litigioase din patrimoniul societății - SRL, aflată în faliment, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49, alin. 3 și urm. din pr. civ.
În susținerea cererii de intervenție se arată, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 din pr. civ. în sensul că deși în cauză au fost citați și au fost prezenți și comitetul creditorilor, nu s-au reținut în nici un fel, apărările formulate de membrii comitetului creditorilor, nu s-au arătat de către judecătorul sindic, care au fost motivele pentru care susținerile acesteia au fost respinse și nici nu s-a arătat care sunt intimații în cauză.
Pentru acest motiv, consideră intervenienta, sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. și solicită în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3 din pr. civ. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și, se arată, pornind de la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, care conferă această calitate, oricărei persoane interesate, intervenienta susține că aceștia nu justifică un interes direct și personal, condiție esențială pentru promovarea oricărei acțiuni judecătorești și nici nu au mandat din partea administratorului special pentru aceasta. Interesul celor doi este unul indirect, rezultat din calitatea lor de acționari, însă efectul contestațiilor se produce direct doar asupra patrimoniului debitoarei -
Privitor la excepția lipsei de interes a acelorași contestatori, intervenienta susține că prin Decizia comercială nr. 1925/28.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 2489/21.06.2007, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. La data de 19.02.2008, Tribunalul Bucureștia admis contestația la tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, întocmit de lichidatorul judiciar și a dispus înscrierea creditorului - în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului - SRL, în insolvență, la ordinea de preferință prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006. Ca atare, apreciază aceasta, creditorii urmează să-și încaseze integral creanța, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, astfel încât aceasta consideră că, dimpotrivă este contra intereselor creditoarei - A și a acționarilor ei, formularea contestației, împiedicând încasarea creanței.
În ce privește nulitatea contestației formulate de - DISTRIBUȚIE SRL, intervenienta apreciază că întrucât la data judecării acesteia, fusese deschisă procedura insolvenței, contestația ar fi trebuit confirmată de către administratorul judiciar - EXPERT, căruia i-a fost transmisă conducerea în tot a activității debitoarei.
Pe fond, se susține, contestațiile sunt nefondate, astfel încât hotărârea judecătorului sindic este criticabilă. Astfel, prin admiterea contestației la raportul nr. 31, judecătorul sindic își contrazice hotărârea pronunțată prin încheierea interlocutorie din data de 01.11.2007, măsura de încheiere a acestei tranzacții fiind aprobată de creditori în ședința din august 2007. După soluționarea contestației la raportul nr. 29 ( raport în care se menționa măsura vânzării), judecătorul sindic, prin această încheiere, a luat act de încheierea tranzacției și a pus în vedere lichidatorului să întocmească plan de distribuire, ceea ce echivalează cu încuviințarea măsurii lichidatorului judiciar.
Privitor la susținerile contestatorilor referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind de capital, acestea erau neîntemeiate, deoarece dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006, art. 1 din Legea nr. 297/2004, art. 2 din aceeași lege, pct. 11, lit. a, pct. 33, rezultă că numai acele acțiuni "negociate" pe de capital puteau face obiectul suspendării de la tranzacționare. Or, acțiunile - nu mai puteau fi tranzacționate pe de capital, deoarece nu erau cotate pe bursieră, mai ales după intrarea societății în insolvență. Mai mult, susține recurenta, art. 81 din Regulamentul nr. 13/2005, invocat de contestatori, arată că prin excepție de la prevederile art. 79 alin. 1, depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra valorilor mobiliare, ca afect al e) fuziunii, divizării sau lichidării. Aceasta înseamnă, în opinia intervenientei, că într-o astfel de situație, transferurile directe nu cad în sarcina depozitarului central, acesta având doar sarcina operării, înregistrării lor. În speță, lichidatorul judiciar s-a adresat Depozitarului central, care în mod abuziv a refuzat să opereze transferul, dar aceasta nu înseamnă că tranzacția este nelegală.
Prin încheierea de dezbateri din data de 20.10.2008, Curtea a dispus respingerea excepției tardivității declarării recursului de către AVAS, precum și admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul uneia dintre recurente, formulată de - SRL, cu motivarea reținută în această încheiere.
În faza de judecată a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 din pr.civ.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurente și de intervenientă, a probelor administrate în cauză,a apărărilor invocate de intimați, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate și vor fi admise.
Deoarece motivele de recurs invocate de recurente, așa cum au fost acestea enunțate mai sus și consolidate prin cererea de intervenție, cuprind considerații asemănătoare, Curtea le va grupa și va răspunde prin considerente comune, dezvoltate, după cum urmează:
1. Cu privire la critica legată denulitatea hotărârii pentru neindicarea numărului acesteia, respectiv pentrunumerotarea sa cu un număr "prim"(19901), Curtea apreciază că aceasta este nefondată, deoarece în fapt, hotărârea cuprinde un număr de înregistrare ( 19901), astfel că nu se poate reține lipsa acestui număr de sentință. Pe de altă parte, susținerea recurentelor potrivit căreia acestora le-ar fi fost comunicată o hotărâre fără număr, chiar dacă ar fi fost adevărată, nu atrage nulitatea sentinței, deoarece așa cum rezultă din dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. nulitățile în materie de procedură pot fi constatate numai dacă prin actul de procedură pretins a fi nul, i s-a pricinuit părții o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, pe de o parte, părțile nu au fost împiedicate de numerotarea sentinței cu un număr atipic ( cu indice), să declare recurs, aceste recursuri nu au fost anulate pentru neindicarea numărului hotărârii și nici nu s-a pus problema tardivității declarării acestor recursuri. Ca atare, în lipsa unei vătămări pricinuită recurentelor prin această numerotare atipică, dar nu ilegală, prin ea însăși, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. și nu poate fi incident pentru acest argument, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din pr. civ.
2. În ce privește încălcarea art. 261 pct. 3 și 5 din pr. civ. Curtea apreciază că acesta este, în parte, fondat.
Astfel, referitor la încălcarea art. 261 pct. 3 din pr. civ, criticile recurentelor nu sunt de natură a atrage casarea hotărârii, deoarece unele omisiuni ale instanței cu privire la susținerile părților ( prescurtate) ar fi putut fi înlăturate pe calea procedurii de îndreptare a erorilor materiale prevăzută de art. 281 din pr. civ. nefiind astfel necesară casarea hotărârii exclusiv pentru acest motiv de recurs (amintind din nou condiția prevăzută de art. 105 alin. 2 din pr. civ. pentru nulitățile procedurale, de a exista o vătămare a părții prin îndeplinirea greșită a actului de procedură, care nu ar putea fi înlăturată pe altă cale).
Însă, în ce privește încălcarea art. 261 pct. 5 din pr. civ. care impune instanței ca prin hotărârea pronunțată să arate" motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", această critică este întemeiată, iar vătămarea recurentelor este evidentă prin aceea că instanța nu a arătat care sunt motivele pentru care susținerile acestora în apărare, au fost înlăturate și nici motivele pentru care unele dintre aspectele puse în discuție în fața instanței de către toate părțile, nu au fost luate în considerare ( nici admise, nici respinse).
În acest sens, Curtea constată că, deși părțile au formulat susțineri și apărări pe mai multe aspecte, detaliate în fapt și în drept, judecătorul sindic s-a pronunțat doar pe aspectul încălcării art. 43 alin 1 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea tranzacției, a cărei confirmare s-a solicitat de către lichidatorul judiciar, limitându-și analiza la acest unic aspect, care însă nu delimita integral cadrul procesual stabilit de părți ( atât sub aspect activ, în ce-i privește pe contestatori, cât și sub aspect pasiv, în ce privește pe intimați).
Astfel, judecătorul sindic nu a făcut nici o mențiune în sentința recurată despre împrejurarea arătată de recurenta - SRL prin lichidator judiciar chiar la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond, în sensul că printr-o încheiere anterioară ( din 01.11.2007) același judecător sindic ar fi confirmat tranzacția pusă în discuție și în soluționarea contestațiilor formulate de contestatori la raportul de activitate nr. 31 întocmit de lichidator precum și a cererii de confirmare a tranzacției de vânzare a drepturilor litigioase ale debitoarei ( aspecte dezbătute pe larg de către părți în faza de judecată a recursului și care, în lipsa unei analize prealabile ce trebuia făcută de prima instanță, nu pot fi analizate direct și pentru prima oară, în faza de judecată a recursului, mai ales în condițiile art. 3041din pr. civ.).
În acest sens, Curtea apreciază că deșiprin încheierea din 01.11.2007 (filele 137-138 din dosarul Curții ) nu a fost confirmată tranzacția având ca obiect vânzarea-cumpărare drepturilor litigioase ale debitoarei - SRL asupra acțiunilor deținute de aceasta la -,respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între - SRL, prin lichidator judiciar, în calitate de vânzătoare și - SRL ( în calitate de cumpărătoare ), existent la dosar la filele 34-37 din dosarul tribunalului, astfel cum a fost comunicat în extras, instanței de recurs, de vreme ce sintagma" Ia act că s-a încheiat tranzacția de drepturi litigioase;"nu echivalează cu o judecată asupra fondului acesteia, pe de altă parte, conținutul acestei încheieri, raportat la conținutul sentinței recurate poate crea unele confuzii. Este cert că potrivit Legii nr. 85/2006,controlul de legalitateefectuat de judecătorul sindic asupra actelor efectuate de lichidatorul judiciar și asupra întregii proceduri a insolvenței, în sensul art. 11 alin. 2 cu referire la art. 25 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 85/2006 trebuie să presupună toate elementele specifice procesului civil, respectiv unei judecăți asupra fondului, iar nu doar un control pasiv, neputincios și lipsit de autoritate, limitat la a " lua act" de o anumită operațiune.
Aceste confuzii au fost sesizate de părți, însă Tribunalul nu s-a pronunțat asupra lor, iar omisiunea analizării acestor aspecte de către instanță atrage concluzia încălcării dispozițiilor art. 261 pct. 5 din pr. civ.
Mai mult, față de susținerile părților referitoare la existența/ inexistența în prealabil, a acordului judecătorului sindic pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, Curtea apreciază că nici acest aspect nu a fost soluționat de către judecătorul sindic.
Astfel, față de dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 85/2006 care stabilesc printre atribuțiile lichidatorului judiciar și aceea constând în:" încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la garanții reale, sub condiția confirmării de către judecătorul sindic."( ), Curtea apreciază că judecătorul sindic care a pronunțat sentința recurată ar fi trebuit să analizeze în soluționarea cererii de confirmare a tranzacției și, implicit a contestațiilor la raportul de activitate nr. 31, dacă la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, a existat acordul prealabil al judecătorului sindic învestit cu procedura insolvenței declanșate împotriva societății la care debitoarea - SRL deținea aceste acțiuni ( adică a - ).
În acest sens, deși Tribunalul reține ( fila 72 verso din dosarul Tribunalului) că în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva - ( societate emitentă a acțiunilor aparținând debitoarei din cauza de față - SRL), au fost suspendate de la tranzacționare aceste acțiuni, până la confirmarea unui plan de reorganizare (sentința comercială nr. 2550/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în Dosarul nr-) și că până la momentul soluționării cauzei de față, nu a fost confirmat un astfel de plan de reorganizare, ulterior, la motivarea soluției sale nu mai face nici o mențiune despre aceasta, nu clarifică efectele acestei hotărâri asupra modalității de valorificare a drepturilor litigioase în cauza de față, ceea ce echivalează cu o nesoluționare totală a fondului.
De asemenea, recurentele susțin pe de o parte că vânzarea-cumpărarea de drepturi litigioase a fost efectuată în condițiile în care singurele bunuri ce puteau fi valorificate din averea debitoarei - SRL, erau acțiunile deținute de aceasta la -, iar pe de altă parte judecătorul sindic a solicitat să se procedeze astfel, împrejurare față de care Tribunalul trebuia să lămurească și care este obiectul tranzacției a cărei confirmare s-a solicitat de către lichidatorul judiciar. Pornind de la aceasta, este de observat că această tranzacție nu privește exclusiv "acțiunile " deținute de - SRL la -, ci conținutul său este mult mai complex ( se face referire și la drepturile litigioase privind marca - SRL - art. 3 din contract - fila 35 din dosarul Tribunalului, precum și la drepturile litigioase privind imobilul din localitatea, P, jud. D - art. 4 din contract- fila 35 din dosarul Tribunalului ) și cu privire la care nu s-a făcut nici o mențiune, aspecte care trebuiau clarificate de către judecătorul sindic.
Mai mult, la punctul 1. din preambulul la contractul de vânzare-cumpărare ( fila 34 din dosarul Tribunalului) se face referire la Dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței declanșată împotriva -, ceea ce ar duce la concluzia cădrepturile litigioaseasupra acțiunilor deținute de - SRL ar face obiectul acestui dosar ( de vreme ce din conținutul său nu rezultă care sunt elementele care atrag caracterul de drept litigios asupra acțiunilor). Pentru ca dreptul ce face obiectul unei cesiuni de drepturi litigioase, să aibă caracter litigios trebuiesă preexiste un litigiu asupra fondului acestui drept subiectiv civil( or procedura insolvenței este declanșată cu privire la drepturile de creanță ale creditorilor, iar nu cu privire la drepturile debitoarei, ci doar la obligațiile acesteia față de creditoare ). În consecință, se pune problema dacă lichidatorul judiciar al acționarului - SRL, poate înstrăina drepturi litigioase ce fac obiectul altui dosar, aflat pe rolul unei alte instanțe ( în sensul de complet de judecată), mai ales în condițiile existenței sentinței comerciale nr. 2550/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în Dosarul nr-, prin careacțiunile deținute de orice acționar la - SRL, au fost indisponibilizate, fiind interzisă înstrăinarea acestora- fila 119 din dosarul Curții )
Or, judecătorul sindic ar fi trebui să lămurească și aceste aspect ce țin de obiectul învestirii sale ( fiind invocate atât de recurente cât și de intimați prin întâmpinări) și care, în lipsa unor elemente concrete de analizat, nu pot fi supuse controlului judiciar direct în fața instanței de recurs. Mai mult, în sentința recurată nu se face nici o referire la împrejurările de fapt contradictorii din dosar, constând în propunerea de către lichidatorul judiciar prin raportul de activitate nr. 24 pentru perioada 08.06.2006-21.09.2006 (filele 12-15 din dosarul Tribunalului ) a valorificării acțiunilor debitoarei - SRL deținute la - printr-o societate de investiții financiare ( ), în condițiile stipulate în contractul de servicii de investiții financiare nr. 651/04.08.2006, pe baza ofertei prezentate de -, contrară soluției finale adoptată de lichidatorul judiciar de a proceda direct la vânzarea-cumpărarea drepturilor litigioase asupra mai multor bunuri mobile incorporale și imobile ( iar nu doar asupra acțiunilor), fără nici o justificare avută în vedere de lichidator și cu atât mai puțin de către judecătorul sindic ( prin raportul de activitate nr. 31, contestat în cauza de față).
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că, în temeiul art. 304 pct. 5 rap. la art. 105 alin. 2, cu referire la art. 261 pct. 5 din pr. civ. se impune admiterea recursurilor, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
3. În ce privește critica referitoare lalipsa calității de reprezentant pentru contestatoare - DISTRIBUTIE SRLcare ar atrage nulitatea acestei contestații, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece la termenul de judecată din 17.04.2008, când au avut loc dezbaterile în fond, administratorul judiciar al acestei contestatoare, a susținut contestația formulată anterior deschiderii procedurii insolvenței (alături de avocatul desemnat anterior ), astfel că este de necontestat că acesta a confirmat expres contestația formulată de debitoarea pe care o reprezenta, nefiind încălcate dispozițiile art. 87 pct. 5 din pr. civ. ( fila 69 verso din dosarul Tribunalului).
4. Referitor la soluția dată asupraexcepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interesa contestatorilor și, Curtea apreciază de asemenea, că motivele de recurs ce privesc această soluție sunt nefondate.
Astfel, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 reglementează:" Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.",dispoziții aplicabile și măsurilor luate de lichidatorul judiciar conform art. 24 din aceeași lege.
În ce-i privește pe contestatorii și, aceștia au calitatea de acționari la - așa cum se susține de însăși recurentele, societate care are calitatea de creditor al - SRL, trecut în tabelul creditorilor la ordinea de prioritate prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 ( așa cum rezultă din sentința comercială nr. 727/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia comercială nr. 882/18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială, în Dosarul cu același număr unic, invocate chiar de recurente și aflate la dosarul cauzei. Interesul acestora de a contesta anumite măsuri dispuse de lichidatorul judiciar este unul direct și personal, deoarece de modul cum este valorificată creanța - deținută la - SRL, depinde chiar activitatea societății la care aceștia sunt acționari, mai ales că în procedura insolvenței declanșată împotriva - a fost propus un plan de reorganizare ( intenția acestora rezultând și din adresa nr. 66/04.09.2006 înregistrată la sub nr. 37136/04.09.2006 -fila 125 din dosarul Curții). Sub acest aspect, redresarea societății la care contestatorii sunt acționari ( - ) prin recuperarea integrală a unor creanțe ale societății, constituie un deziderat ce include în conținutul său și urmărirea modalității concrete în care creanța acesteia deținută la - SRL și, mai ales, interesul ca prin valorificarea unor bunuri ( lato sensu, respectiv și a unor acțiuni, ca bunuri mobile incorporale) să se obțină un preț cât mai mare, finalitatea fiind obținerea de către aceștia a unor dividende cât mai mari din activitatea profitabilă a societății la care sunt acționari.
Or, în condițiile în care creanța - față de - SRL, este de 2.440.922, 3 RON [ așa cum rezultă din hotărârile judecătorești referitoare la înscrierea creanței în tabelul creditorilor definitiv consolidat ( filele 240-255 din dosarul Curții)], iar contestatorii invocă în contestațiile formulate, printre altele și prețul derizoriu la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni (numai 65.446 RON obținut pentru cele trei categorii de drepturi, din care nu rezultă cât reprezintă pentru acțiunile - SRL ), rezultă că nu se poate vorbi de o acoperire integrală a creanței - față de - SRL, în cadrul procedurii insolvenței, diferența între prețul obținut și valoarea creanței fiind vădită.
Din aceste elemente rezultă atât calitatea procesuală activă a celor doi contestatori cât și interesul legitim, personal și direct, născut și actual, de a contesta raportul de activitate nr. 31 întocmit de lichidatorul judiciar, astfel că soluția instanței asupra acestor excepții este legală și temeinică.
5. În ce privește motivele de recurs formulate pe fondul cauzei de către recurente, referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și acestea sunt nefondate, de vreme ce dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 fac trimitere expresă la Legea nr. 297/2004. În acest sens, nu se poate susține că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la de capital, atunci când însăși legea specială în materie de insolvență face trimitere la acestea. Pe de altă parte, deși recurentele susțin că acțiunile - SRL deținute la - nu erau acțiuni cotate la Bursă, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, dimpotrivă, acestea fac parte dintre acele acțiuni tranzacționate pe de capital ( în prezent fiind suspendate de la tranzacționare, iar nu retrase de la tranzacționare ). Chiar lichidatorul judiciar al debitoarei a constatat prin raportul de activitate nr. 23, că acțiunile deținute de debitoare la - au fost cotate la Bursă, valoarea acestora pe fiind estimată anterior încheierii tranzacției ca situată între valorile 1,98 și 3,43 ( fila 2 din dosarul Tribunalului), suspendarea acestora de la tranzacționare fiind efectul exclusiv al sentinței comerciale nr. 2550/17.10.2006 pronunțată de judecătorul sindic învestit cu procedura insolvenței - ce fac e obiectul dosarului nr-.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 5 din pr. civ. cu referire la art. 3041din pr. civ. va admite recursurile, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul uneia dintre recurente, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept menționate în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele-intimate SRL,în insolvență, prin lichidator judiciar, -,în insolvență, prin lichidator judiciar C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații-contestatori - DISTRIBUTION SRL, în insolvență, prin administrator judiciar EXPERT, și, împotriva sentinței comerciale nr. 19901din 24.04.2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București, Secția a VII a Comercială.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta - SRL în interesul recurentei - SRL, prin lichidator judiciar.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi. 03.11.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.RED/ER/2 EX.
Sent.com. nr. 19901/ 24.04.2008
Dosarul nr-
Tribunalul București, Secția a VII a Comercială,
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
