Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1143/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1152/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1143
Ședința publică de la 3.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE Ă " " ( - HH), în contradictoriu cu intimata SC & SA, împotriva sentinței comerciale nr.6582/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin consilier juridic depune un înscris emis de intimată înainte de a se formula recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată (taxă de timbru), învederând că obiectul cererii de ordonanță este obligarea pârâtei de a permite accesul salariaților recurentei pe terenul în litigiu. Depune concluzii scrise la dosar.
La sfârșitul ședinței, după reținerea cauzei în pronunțare, se prezintă intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, care pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând note scrise la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 6582 din 26.05.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICA ȘI INGINERIE Ă " " în contradictoriu cu pârâta SC & SA prin care reclamantul solicită instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige pârâta să-i respecte posesia asupra terenului situat în M, în suprafață de 29.813. aflat în administrarea reclamantului, în sensul de a permite accesul salariaților reclamanți pe terenul respectiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că simpla referire la o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara decât prin constatarea nulității Procesului Verbal nu este suficientă, fără dovezi în acest sens.
Instanța de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită cerința vremelniciei, în condițiile în care măsura suspendării urmează a fi luată până la pronunțarea hotărârii de către instanța învestită cu soluționarea dosarului nr-, având ca obiect obligarea -HH de a semna un Proces Verbal de vecinătăți pentru acest teren.
Cu privire la neprejudecarea fondului, instanța de fond a apreciat că pentru determinarea pagubei iminente și care nu s-ar putea repara sunt necesare verificări de fond, pentru soluționarea cauzei impunându-se a se analiza actele și drepturile părților cu privire la terenul situat în M, în suprafață de 29.813.
Față de înscrisurile dosarului, a arătat instanța de fond, nu se poate admite că aparenta de drept este stabilită fără echivoc în favoarea reclamantului, în lipsa analizei raporturilor juridice dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie " " ( - HH), recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 13.06.2008.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că nu își poate desfășura activitatea datorită pârâtei care prin reprezentanții săi a blocat fizic și a interzis accesul salariaților institutului pe terenul în suprafață de 29.880. aflat în administrarea recurentului pentru efectuarea unor lucrări de cablare a unui obiectiv de importanță deosebită, în speță Departamentul de -, motivat de faptul că intimata dorește să cumpere acest teren.
În mod nelegal intimata restricționează accesul recurentului pe propriul teren, fără să dețină un titlu de proprietate valabil, sau alt document care să-i ateste acest drept, creând prejudicii mari recurentului, rezultate din blocarea unor lucrări urgente de reconsolidare, de alimentare cu energie electrică și de monitorizare permanentă a obiectivelor aflate pe terenul proprietatea acestuia.
Recurentul a menționat că investiția - HH este de aproximativ 1.000.000 lei și constă în implementarea sistemului de de Date de Natură Informatică și Electrică - care permite luarea unor măsuri "în timp real" și de a trece automat pe alt punct de transformare, rezervă, în vederea minimalizării riscurilor la avariile electrice și evitarea "sucombării", pierderii datelor informatice.
Recurenta a mai arătat că nu se găsește în proces de revendicare cu intimata sau care să privească existența unui drept de proprietate, ci numai de respectare de către intimată a posesiei terenului administrat de către recurentă, teren aflat în proprietatea statului.
Adresa Primăriei M invocată de către intimată a subliniat recurenta, nu ține loc de act de proprietate, tot Primăria recunoscând și faptul că intimata nu deține acte de proprietate pe terenul menționat, teren care este administrat de către recurent, potrivit Deciziei nr. 9285/27.08.2007 a Ministerului Educației, Cercetării și T - prin Autoritatea Națională pentru Cercetare - decizie care atestă dreptul de administrare a unor imobile și, terenuri de către - HH, și care include și suprafața de teren aflată în litigiu.
Societatea intimată a fost înființată prin HG nr. 449/1991 iar în urma licitației din 1999 are în proprietate numai 6.774,4. teren aflat sub clădiri, restul suprafeței de 29.880. fiind administrat de către recurentă, dreptul acesteia fiind recunoscut și de către Guvernul României care, prin adresele nr. 1205 din 8.12.2006 și nr.6030/15.01.2007 răspunde intimatei în sensul că -HH este administratorul terenului în litigiu și că nu se poate ceda dreptul de administrare a terenului către o societate privată, potrivit articolului 12 alineat 1 din Legea nr.213/1998.
Față de situația de fapt prezentată, a susținut recurentul reclamant, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite toate condițiile cererii de ordonanță președințială, recurenta făcând dovada urgenței măsurii, față de natura lucrărilor ce se impun a fi finalizate, valoarea și importanța deosebită a acestor lucrări; a păstrării dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, respectiv imposibilitatea administrării terenului conform destinației acestuia și reglementărilor impuse de către Ministerul Ed. - și a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, în speță prejudiciile materiale enorme, răspunderea -HH în fața autorităților statului și consecințe deosebit de grave pentru activitatea institutului.
În ceea ce privește condiția nesoluționării (neprejudecării) fondului cauzei, recurenta a arătat că instanța de fond nu a fost chemată să analizeze fondul dreptului discutat de părți, ci numai de partea cui este aparența dreptului, iar motivele invocate de către intimată exced obiectului dedus judecății, în timp ce toate documentele depuse la dosarul cauzei demonstrează cu certitudine posesia și dreptul de administrare al - HH asupra terenului în litigiu.
În drept: articolul 3041Cod procedură civilă, articolul 299 și urm. Cod procedură civilă.
Recurenta a depus înscrisuri: Contractul de lucrări nr. 481/137/5.12.2007, încheiat cu SC ELECTRIC SRL, Procesul Verbal de constatare din 17.04.2008, Plan de traseu al cablurilor, de Constatare din 21.04.2008.
Intimata pârâtă SC 6 SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond făcând aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Astfel, arată intimata, corect a reținut instanța de fond că pentru determinarea pagubei iminente și care nu s-ar putea repara "sunt necesare verificări de fond care impun analiza actelor și a drepturilor părților și care nu pot fi făcute în cadrul prezentei acțiuni.
A mai susținut intimata că în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta nu face dovada dreptului său de administrare asupra suprafeței de 29.813. decizia nr.9285 din 27.08.2007 neprecizând expres această suprafață, ci înșiruie o serie de suprafețe pe care reclamantul le are în administrare, chiar dacă decizia menționată ar include și suprafața de teren de 29.813. a susținut intimata, ar fi ilegală sub acest aspect, pentru că suprafața de teren respectivă se află în domeniul privat al statului, potrivit adresei Primăriei M- Nr. 10253/21.06.2007, iar dreptul de administrare se poate acorda doar asupra bunurilor aflate în domeniul public al statului,
De altfel, arată intimata, aceasta a solicitat Curții de APEL BUCUREȘTI - să constate nelegalitatea deciziei nr. 9285/27.08.2007 a, sub aspectul includerii și suprafeței de teren de 29.813. cauza formând obiectul dosarului nr-, ceea ce impune respingerea recursului sau suspendarea judecății acestuia până la soluționarea cererii formulată de intimată, de anulare a deciziei menționate.
Și intimata a depus înscrisuri în apărare: adresa nr. 1628 din 4.12.2007 a Ed. -, plângere prealabilă la decizia nr. 9285/27.088.2007, adresa nr. 1027/21.12.2007, încheiere pronunțată la 19,03.2008 de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face, prin care instanța de fond a dispus, în baza articolului 244 pct 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a contencios Administrativ și fiscal, Decretul nr. 6/1.01.1990 al, nr.HG 119/8.11.1990, certificat de grefă, adresa nr. 10259 din 26.06.2007 a Primăriei M, nota de plată, rol fiscal.
Recurentul a mai depus adresa nr. 92/5.02.2008 a intimatei către Primăria M, înregistrată la această instituție sub nr. 2422 din 11.02.2008.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul fondat pentru următoarele Considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 581 alineat 1 Cod procedură civilă, "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Deși instanța de fond a citat în mod corect dispozițiile articolului 581 alineat 1 Cod procedură civilă, ca normă legală incidentă în cauză, nu a făcut însă o corectă interpretare și aplicare a acestora la situația de fapt.
Astfel, instanța de fond a apreciat că din dispozițiile legale citate rezultă necesitatea întrunirii condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, anume urgența și caracterul vremelnic, din această ultimă condiție rezultând și a treia condiție, anume neprejudecarea fondului cauzei,
Din acest trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța de fond a constatat că este îndeplinită doar condiția vremelniciei, justificată prin faptul că pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială se află înregistrat dosarul nr- ce are ca obiect cererea formulată de către pârâtă de obligare a reclamantului la semnarea unui proces verbal de vecinătăți pentru suprafața de teren de 29.813. astfel încât măsura luată pe cale de ordonanță ar fi luată până la pronunțarea hotărârii de către instanța investită cu soluționarea respectivei cauzei.
Totodată, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu dovedește caracterul urgent al cererii sale, simpla referire la o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara decât prin "constatarea nulității procesului - verbal" nefiind suficientă, fără dovezi în acest sens (!?)-
Cele reținute de către instanța de fond cu privire la acest aspect, al urgenței, pe lângă faptul că nu vizează petitul cererii, în sensul că reclamantul nu a solicitat să se constate "nulitatea procesului - verbal", ci obligarea pârâtei de a permite accesul salariaților reclamantului pe terenul în suprafață de 29.813. aflat în administrarea reclamantului, nu analizează cerința urgenței raportat la circumstanțele obiective și subiective ale cauzei.
Simpla afirmație a instanței de fond în sensul că reclamantul nu a dovedit urgența nu este suficientă, instanța fiind obligată să constate și să arate considerentele care au determinat pe judecător să hotărască asupra inexistenței acestei condiții în speța dată și nu să facă o motivare de principiu.
Astfel, raportat la situația de fapt dedusă judecății și anume, restricționarea abuzivă, samavolnică de către pârâtă a unui drept al reclamantului, de administrare a unui teren, prin interzicerea violentă a dreptului de acces al salariaților reclamantului pe acest teren în scopul desfășurării activității societății, este, în mod indubitabil, o situație de urgență de natură a periclita dreptul reclamantului la folosirea terenului pe care îl are în administrare, precum și de natură a-i produce acestuia o pagubă iminentă, în sensul legii, prin neefectuarea lucrărilor de reconsolidare și alimentare cu energie electrică a imobilelor aparținând reclamantului, "situate pe respectivul teren, contractul depus, chiar dacă avea termen scurt de execuție de 11 zile, neputând fi executat din cauza obstrucțiilor făcute de către reprezentații pârâtei care nu au permis accesul salariaților reclamantului și a reprezentantului executantului contractual pe terenul în litigiu.
În această situație, s-a decis în practica instanțelor de judecată, că ocuparea prin violență, amenințare, sau fără contract a unui imobil, pericolul și urgența există prin însuși acest fapt, titularul (proprietar, administrator), rămânând fără folosința bunului în mod abuziv.
În speță, caracterul abuziv al restricționării dreptului reclamantului este probat și de faptul că pârâta nu a contestat că a procedat la maniera arătată de către reclamant, ci doar a invocat absența urgenței în efectuarea lucrărilor de către reclamantă, precum și dreptul acestuia de administrare, asupra terenului respectiv, ceea ce denotă, cu atât mai mult caracterul urgent al măsurii ce se solicită a fi luată pe cale de ordonanță președințială.
Pe de altă parte, existența pe rolul instanței a unui proces de fond, pornit chiar de către pârâta intimată împotriva reclamantului recurent, de stabilire a vecinătăților (delimitarea hotarelor), dovedește caracterul urgent al cererii reclamantului - recurente, care răspunde atât intereselor materiale ale acesteia, interese care cer luarea de măsuri provizorii de conservare a dreptului său, cât și intereselor de ordin moral, întrucât prin soluționarea ei se tinde la restabilirea raporturilor de bună vecinătate.
Tot în mod greșit a apreciat instanța de fond și neîndeplinirea condiției vizând neprejudecarea fondului, considerând că "pentru determinarea pagubei iminente și care nu s-ar putea sunt necesare verificări de fond, pentru soluționarea cauzei impunându-se a se analiza actele și drepturile părților cu privire la terenul situat în M, în suprafață de 29.813.", deoarece, "Față de înscrisurile dosarului nu se poate admite că aparența de drept este stabilită fără echivoc în favoarea reclamantului -".
Curtea reține că instanța de fond s-a rezumat la a face afirmații de principiu, fără să analizele și să se raporteze la cauza concretă dedusă judecății.
Se constată că instanța de fond confundă luarea unor măsuri de a face cu caracterul definitiv al soluționării fondului dreptului.
Ori, exercitarea de către o persoană (fizică sau juridică) a unui drept pretins, chiar dacă există un astfel de drept, cu caracter samavolnic abuziv, nu poate fi legalizată sau confirmată, ci reprimată prin procedura sumară a ordonanței președințiale, întrucât pe această cale nu se examinează dreptul invocat ci doar încălcarea abuzivă a unei situații de fapt existentă (a se vedea Tribunalul Suprem, decizia nr. 651/1957).
Prin urmare, este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că măsura luată de instanță pe baza ordonanței președințiale în vederea restabilirii situației de fapt anterioare săvârșirii unei samavolnicii ar rezolva fondul, deoarece nimic nu împiedică pe pârâta intimată ca, folosind căile legale, să reușească să intre în folosința terenului în litigiu.
În caz contrar, ar însemna să încurajăm abuzul și samavolnicia, ignorând principiul că oricine are de valorificat un drept trebuie să se adreseze justiției, iar nu să-și facă singur dreptate, prin violență, abuz sau fraudă.
De asemenea, interpretarea eronată a condiției neprejudecării fondului, a determinat instanța de fond la a refuza, practic, să examineze chiar și sumar, titlurile prezentate de către părți.
Examenul sumar al titlurilor este obligatoriu însă și chiar indispensabil, pentru că numai astfel se poate vedea care din părți au de partea sa aparența dreptului și justifică un interes pentru luarea unor măsuri provizorii.
În acest sens, atât practica judecătorească, cât și doctrina juridică, au reținut că examinarea sumară a valabilității sau a opozabilității titlurilor nu prejudiciază cu nimic competența instanței.
Dimpotrivă, comite o gravă greșeală instanța care se mulțumește să afirme, fără un examen sumar, că prezentarea unor titluri ar depăși competența sa, instanța fiind obligată să examineze sumar orice act depus de părți și să tragă concluziile cuvenite.
Astfel, în speță, instanța de fond era obligată să analizeze sumar înscrisurile depuse de către părți, caz în care ar fi reținut, fără echivoc, faptul că aparența dreptului este în favoarea reclamantului căruia, prin decizia nr. 9285 din 27.08.2007 a Ed. - (filele 9-10-11-18)i-a fost atestat dreptul de administrareasupra imobilelor (clădiri) și terenurilor - proprietate publică și privată a statului, situate în orașul M, ale căror date de identificare sunt prevăzute în anexele I și II, parte integrantă a deciziei.
Faptul că pârâta intimată a solicitat în instanță revocarea parțială a deciziei menționate "pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea, parțială pentru 29.813. a deciziei nr. 9285/27.08.2007 emisă de " (fila 52 dosar fond), nu face decât să confirme aparența dreptului în favoarea reclamantului recurent, deoarece instanța nu are obligația de a stabili dacă dreptul reclamantului este necontestat, ea neexaminând fondul, ci numai aparența sa.
Alături de această decizie, și celelalte probe prezentate de către părți sunt de natură a stabili că în favoarea reclamantului recurent există aparența unei situații juridice legale, care justifică o anumită stare de fapt și de drept până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun.
În acest sens. Curtea reține că și în "oferta de vânzare acțiuni gestionată de () la SC & SA M - prin licitația cu strigare" (filele 20-21 dosar fond) s-a consemnat la articolul 1.2. - Terenuri - că suprafața de teren de 29.880. (incinta ) nu este inclusă în capitalul social al societății privatizate, ci se aflăîn administrarea(situație juridică).
Acest aspect este semnalat ca atare și prin adresa nr. 1628/4.12.2007 Ed.- S către intimata pârâtă )fila 39 dosar ), adresa reprezentând soluționarea plângerii prealabile adresate de către intimata pârâtă la 5.11.2007 Ed. împotrivadeciziei acestuia nr.9285/27.08.2007 prin care a fost atestat dreptul de administrare al recurentului reclamant asupra suprafeței de teren de 29.813.care este proprietatea privată a statului (filele 40-41 dosar ).
De asemenea și prin adresa nr. 2422/11.02.2008 (fila 45) adresată Primăriei M, intimata pârâtă susține în temeiul aceluiași caiet de sarcini al de vânzare a acțiunilor societății, că terenul în suprafață de 29.813 nu este proprietatea intimatei, "ci este trecut în administrarea, lucru dovedit chiar de adeverințele pe care dvs. ni le-ați eliberat pentru a ne servi la Tribunal, în litigiul cu ", sens în care intimata solicită recalcularea sumelor datorate (cote impozite) pentru perioada septembrie 2006-până în prezent.
Toate aceste documente depuse în probatoriu de către reclamantă, cât și de către pârâtă, probează existența aparenței dreptului în favoarea reclamantului -recurent.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurilor ce se cer a fi luate de către instanță pe calea ordonanței președințiale, deși instanța de fond a reținut că această condiție este îndeplinită, deoarece măsura urmează a fi luată până la soluționarea procesului purtat între părți vizând încheierea unui de constatare a vecinătăților (în prezent suspendat); Curtea reține că, într-adevăr, este îndeplinită condiția vremelniciei măsurii ce se cere a fi luată de către instanță, dar nu în sensul apreciat de către instanța de fond al limitării în timp al măsurii, ci în sensul temporizării acestei măsuri.
Aceasta înseamnă că instanța de judecată nu are obligația să stabilească durata de timp a măsurilor ordonate, întrucât efectele acestora trebuie să se prelungească pe tot timpul cât se menține cauza care le-a generat sau până când acestea sunt desființate sau modificate în baza unei alte hotărâri, obținută pe calea acțiunii de drept comun.
Aceasta deoarece "vremelnicia" ține de esența și de natura ordonanței președințiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile și de poziția părților, caracterul temporar al măsurilor luate pe calea ordonanței președințiale, neconfundându-se cu durata de timp a măsurilor cu, în mod eronat, a apreciat instanța de fond, precizarea duratei măsurilor fiind inutilă față de natura provizorie a oricărei ordonanțe.
Același caracter, vremelnic, de provizorat, îl are și hotărârea dată în calea de ataca, deoarece măsurile ordonanțe pot fi desființate sau modificate pe calea acțiunii de drept comun sau chiar printr-o altă ordonanță președințială ori de cîte ori cauzele generatoare au dispărut sau au suferit modificări.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 304 punctul 9, articolului 3041cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2,3 Cod procedură civilă, admite recursul.
Modifică în tot sentința comercială nr. 6582 din 26.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că admite cererea și obligă pârâta intimată să permită accesul salariaților reclamantului recurent pe terenul în suprafață de 29.813. situat în orașul M, identificat conform anexelor I,II - parte integrantă din Decizia nr. 9285/27.02.2007 a Ed. -
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 19 lei taxă de timbru și timbru judiciar în fond și recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE Ă " " ( - HH), în contradictoriu cu intimata SC & SA, împotriva sentinței comerciale nr.6582/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că admite cererea și obligă pârâta intimată să permită accesul salariaților reclamantului recurent pe terenul în suprafață de 29.813. situat în orașul M, identificat conform anexelor I,II, parte integrantă din Decizia nr. 9285/27.02.2007 a - Autoritatea Națională pentru Cercetare.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent în sumă de 19 lei și timbru judiciar în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.15.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
