Spete contestatie la executare comercial. Sentința 139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2136/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 139
Ședința publică de la 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatorii și în contradictoriu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul personal și asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar și contestatoarea prin același avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 10 2009, intimata a depus copii conforme ale actelor de executare și dovada comunicării acestora către contestatori.
Contestatorii, prin apărător, arată că nu a primit înscrisurile depuse de intimată însă au luat cunoștință de acestea din dosar și nu solicită termen pentru a le studia.
Curtea pune în discuție excepția tardivității formulării contestației la executare raportat la dispozițiile art.401 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, invocată de intimată prin întâmpinare.
Contestatorii, prin apărător, arată că există procedura specială reglementată de OUG nr.51/1998 și de-a lungul termenelor au făcut referire la aceste obligații. În susținerea punctului de vedere revine asupra obligației intimatei prevăzute de art.1920alin.2 din OUG nr.51/1998. Atâta timp cât intimata nu a respectat aceste dispoziții conform actului care îi normatizează toată activitatea, nu se poate prevala de înscrisurile depuse. Curtea nu are temei legal pentru a nu primi înscrisurile dar asta nu înseamnă că acestea rămân câștigate cauzei. Actul este inexistent din punct de vedere al ineficacității. interpelarea instanței, arată că excepția tardivității nu este inadmisibilă raportat la dispozițiile art.46 din OUG nr.51/1998 dar solicită ca instanța să nu țină seama de înscrisuri. În ce privește numărul de sus dreapta din adresa depuse de intimată, respectiv nr.5439, în temeiul art.139 Cod procedură civilă, pune la îndoială buna credință a intimatei și solicită să nu fie luat în seamă întrucât nu s-a prezentat originalul acestui înscris. Având în vedere cele expuse și împrejurarea că înscrisul nu există formal, evident că, contestația la executare este formulată în termen.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față;
Prin cererea înregistrată la nr- la 31.08.2009 pe rolul Curții de Apel B-Sectia a V- a Comercială, reclamanții și cu domiciliul în Municipiul B, Județ V au chemat în judecată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și au solicitat ca instanța să constate prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bancare în valoare de 79.069,02 USD, preluate de pârâtă de la Banca Agricolă SA - Sucursala B prin contractul de cesiune de creanță nr.72804 din 15 decembrie 1999.
Au solicitat, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, radierea ipotecii constituită în baza contractului de garanție imobiliară încheiat la 16.12.1998 între reclamanți și Banca Agricolă SA - Sucursala B, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii au arătat că prin contractul de credit nr. 8 din 20 martie 1998 Banca Agricolă SA - Sucursala Baa cordat SC SRL un împrumut de 400.000.000 lei vechi, garantat cu un gaj general instituit asupra mărfurilor achiziționate din respectivul credit și cu o ipotecă constituită de reclamanții din cauza de față. Au arătat că modificările aduse contractului de împrumut s-au făcut prin acordul părților în baza a 5 acte adiționale și că ipoteca încheiată la 16 decembrie 1998 fost autentificată prin încheierea nr. 551 din aceeași dată, întocmită de Notarul Public. privitor la ipotecă, reclamanții au arătat că prin ordonanța nr. 965 din 16 decembrie 1998 Judecătoria Bârlada dispus luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor care au făcut obiectul ipotecii. Reclamanții au arătat și că au uzat de beneficiul de diviziune și discuțiune, astfel încât creanța datorată băncii a fost recuperată în principal de la debitor, rămânând în sarcina garanților diferența actualizată la zi și consolidată în USD în limita contractului de garanție.
S-a arătat de către reclamanți că SC SRL intrat în procedura insolvenței, a fost lichidată, iar procedura a fost închisă prin încheierea nr. 154 din 16 aprilie 2002 Tribunalului Vaslui, prin care s-a dispus și radierea societății din Registrul Comerțului.
Reclamanții au invocat contractul de cesiune de creanță nr.- din 5 decembrie 1999, privind pe debitorul cedat SC SRL, contract prin care creanța bancară de 79.069,02 USD, consolidată conform articolului 21 alin. 2 din OUG nr. 51/1998 a fost preluată de la Banca Agricolă SA - Sucursala B de către.
Reclamanții au arătat că prin adresa nr. 6439 din 16 martie 2009, pârâta le-a transmis somația de plată a sumei de 79.069,62 USD, însoțită de titlurile executorii constatatoare ale creanței și respectiv ale obligației garanților. Au susținut că de la data preluării de către a creanței bancare au trecut mai mult de 7 ani, astfel s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de articolul 13 alin. 5 din OUG nr.51/1998, intervenind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 44 și 45 din OUG nr. 51/1998, precum și pe dispozițiile articolului 1788 Cod civil.
La termenul din 1.10.2009 Curtea a pus în discuția reclamanților calificarea naturii juridice a cererii de chemare în judecată și a calificat această cerere drept contestație la executare, cu motivarea care reiese din încheierea de ședință de la termen.
La 20 octombrie 2009, contestatorii și au depus note de ședințe, în care au solicitat revenirea asupra calificării date de C la termenul din 1.10.2009, cerere respinsă la termenul din 22 octombrie 2009, cu motivarea care rezultă din încheierea de ședință.
La termenul din 22 octombrie 2009 intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a depus întâmpinare prin care a invocat în primul rând anularea cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată în situația în care nu există la dosar dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare.
Asupra acestei excepții nu s-a mai revenit, având în vedere dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de Curtea (filele 6 și 98 al dosarului).
Intimata a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Privitor la posibilitatea de a formula apărări în prezenta cauză, contestatorii au invocat încă de la termenul din 1 octombrie 2009, prevederile articolului 46 alin. 3 din OUG nr. 51/1998, raportat la împrejurarea că întâmpinarea nu a fost depusă până la primul termen de judecată și nici nu a fost comunicată contestatorilor în condițiile prevăzute de acest text legal.
Au solicitat la termenul din 22 octombrie 2009 ca instanța să nu primească întâmpinarea depusă, Curtea reținând la termenul respectiv inexistența oricărui temei legal de restituire a întâmpinării și a înscrisurilor depuse, cu atât mai mult cu cât înscrisurile erau parte din dosarul de executare silită și fuseseră depuse de intimată la solicitarea Curții.
Intimata a susținut, față de solicitarea contestatorilor, că prezumția instituită de articolul 46 alin. 3 din OUG nr. 51/1998 este una relativă, care a fost răsturnată de parte prin depunerea întâmpinării.
Curtea va lua în analiză prioritar acest aspect invocat de contestatori, întrucât vizează posibilitatea pe care o are intimata de a-și formula apărări în cauza de față. că dispozițiile articolului 46 alin. 3 din OUG nr. 51/1998 prevăd că nerespectarea obligației de comunicare a întâmpinării prezumă renunțarea de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare și la probele în susținerea acestor apărări.
Din modul de redactare a dispoziției legale invocate, Curtea apreciază că această prezumție legală nu apare drept o prezumție irefragabilă, aceasta putând fi răsturnată de partea împotriva căreia operează.
Numai că în cauza de față, având în vedere că prin întâmpinare s-a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare, Curtea apreciază ca lipsită de relevanță incidența dispozițiilor articolului 46 alin. 3 din OUG nr. 51/1998, având în vedere că tardivitatea este o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată în orice stare a pricinii și de orice parte interesată, inclusiv de instanță din oficiu. Dat fiind caracterul de ordine publică al excepției, Curtea apreciază că aceasta nu trebuia formulată neapărat prin întâmpinare, putând fi formulată și susținută inclusiv oral în cadrul ședinței de judecată.
De asemenea, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea contestatorilor despre imposibilitatea analizării înscrisurilor depuse de intimată, inclusiv sub aspectul excepției de tardivitate, susținere raportată tot la sancțiunea impusă de articolul 46 alin. 3 din OUG nr. 51/1998.
Se constată că prin dispoziția Curții, stabilită la termenele din 1 și 22 octombrie 2009 fost obligată intimata să depună la dosarul cauzei copii certificate de pe dosarul de executare. Această obligație s-a întemeiat pe prevederile articolului 402 alin. 1 Teza a II a Cod procedură civilă, care impun instanței de judecată să solicite organului de executare dosarul de executare în copie certificată.
Ca atare, se apreciază că proba cu înscrisuri administrată de intimată nu reprezintă modalitatea în care această parte a înțeles să-și formuleze apărări, ci reprezintă aducerea la îndeplinire a unei obligații legale impuse de instanța de judecată. Pe cale de consecință, nici un impediment nu există în luarea în considerare a înscrisurilor depuse de intimată la dosarul cauzei.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că nu există nici un impediment legal de a proceda la soluționarea excepției de ordine publică a tardivității formulării contestației la executare în funcție de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Excepția de tardivitate este întemeiată și urmează a fi respinsă.
Se constată să somația de plată cuprinsă în adresa nr.6439 din 16 martie 2009 emisă de, adresă prin care s-au comunicat contestatorilor și titlurile executorii, a fost comunicată contestatorilor la 20 martie 2009, astfel cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 135 dosarului, confirmare pe care apare semnătura contestatoarei, semnătură netăgăduită în cauza de față.
Așadar, la 20 martie 2009 început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de articolul 401 alin 1 lit. a și Cod procedură civilă. Acest termen, calculat în condițiile articolului 101 Cod procedură civilă, s-a împlinit la 6 aprilie 2009, dată în raport de care contestația la executare expediată prin poștă la 27 august 2009 ( fila 57 dosarului) apare ca fiind formulată peste termenul legal.
În conformitate cu dispozițiile articolului 103 Cod procedură civilă, contestația la executare urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de intimată.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare promovată de contestatorii și ambii cu domiciliul în B,-, Județ V, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,--11.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
11.12.2009
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
