Spete contestatie la executare comercial. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.205R
Ședința publică de la 14 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4307/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, înscrisuri într-un exemplar, iar intimata a depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, întâmpinare cu înscrisuri atașate, într-un singur exemplar.
Apărătorul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosar.
Curtea ia act că înscrisurile au fost deja depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată integral, respectiv la plata onorariului de avocat, așa cum reiese din actele depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 16.04.2007 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditorul. Co a solicitat deschiderea procedurii insolvenței reglementată prin Legea nr.85/2006, împotriva debitorului International, invocând față de acesta o creanță în sumă de 14.461 USD.
Debitorul International a formulat contestație la cererea introductivă a creditorului, solicitând obligarea creditorului la plata unei cauțiuni în valoare de 10% din valoarea creanței pretinse, să se constate că debitorul nu se află în stare de insolvență și că creditorul nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, respingându-se cererea de deschidere a procedurii, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de la 16.10.2007 pronunțată în cauză judecătorul sindic a obligat creditorul să consemneze o cauțiune de 10% din valoarea creanței.
Prin sentința comercială nr.4307 pronunțată la 13.11.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a dispus, în baza art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, respingerea cererii introductive a creditorului, a respins ca rămasă fără obiect și contestația debitorului, a obligat creditorul la plata către debitor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar și a respins, ca nefondate, celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că nu s-a îndeplinit de către creditor obligația de consemnare a cauțiunii, situație în care, potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, cererea introductivă este respinsă.
Pe cale de consecință, se respinge, ca rămasă fără obiect, contestația debitorului.
În raport cu art.274 alin.1-3 Cod procedură civilă, prin respingerea cererii introductive, creditorul a căzut în pretenții. Avocatul debitorului a depus la dosar două chitanțe (filele 113-114) din care nu rezultă însă că sumele au fost încasate de la debitor în temeiul contractului de asistență juridică nr.15179/15.10.2007, astfel că acestea nu pot fi luate în considerare, creditorul urmând să fie obligat doar la plata contravalorii taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe comerciale debitorul International a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în mod integral a cererii de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat,în esență, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că tribunalul, deși a reținut căderea în pretenții a creditorului, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
În cauză nu a existat nici un temei de respingere sau reducere a onorariului de avocat, având în vedere că avocatul debitorului s-a prezentat la toate termenele de judecată, a formulat contestație și a susținut-o în instanță iar debitorul a efectuat plata onorariului de avocat. Nu există nici un temei legal care să oblige partea să treacă în chitanța de plată a onorariului de avocat numărul contractului de asistență juridică pentru care s-a făcut plata.
De asemenea, deoarece plata s-a efectuat în numerar, din casierie, iar potrivit Codului fiscal nu se pot face astfel de plăți mai mari de 5.000 lei/zi, a fost necesară emiterea a două chitanțe și, corespunzător, două facturi în total pentru 7.000 lei, contravaloarea integrală a contractului de asistență juridică.
În raport cu prevederile art.28 alin.1 din Legea nr.51/1995 și art.127 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se menționează în contractul de asistență juridică iar chitanțele depuse în original la dosar creau prezumția că atestă plata onorariului în cauza respectivă. Tribunalul putea să ceară cel mult depunerea contractului de asistență judiciară. Chitanțele împreună cu împuternicirea avocațială au făcut dovada deplină a plății onorariului în cauză.
Aflându-se în culpă procesuală creditorul, care a promovat cererea introductivă fiind și de rea-credință,trebuie să plătească în mod integral cheltuielile de judecată efectuate de debitor.
Intimata. Co a formulat întâmpinare arătând în primul rând că debitorul a recunoscut creanța dar a tergiversat plata acestuia, în condițiile în care dreptul la executare silită nu era prescris.
Plata cauțiunii nu a fost posibilă din cauza unor dificultăți cauzate de debitorii rău-platnici, cum este și recurenta, care a cerut cheltuieli de judecată în cuantum mare în scop de intimidare, săvârșind un abuz de drept, acestea nefiind necesare sau rezonabile față de activitățile prestate. În raport cu prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă instanța poate reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat dacă sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat.
Recurenta a depus la dosarul cauzei contractul de asistență juridică nr.- din 15.10.2007, facturile nr.-/08.11.2007 și -/12.11.2007 iar intimata a depus înscrisuri privind creanța pretinsă și care îi este datorată de către recurent.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod corect că în urma respingerii cererii introductive pentru neplata cauțiunii, cu consecința rămânerii fără obiect a contestației debitorului, creditorul a căzut în pretenții, potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, dar în mod eronat a reținut că pe lângă contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, nu poate fi luată în considerare cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 7.000 lei reprezentând onorariu de avocat achitat conform celor două chitanțe depuse la dosar, justificând aceasta în mod insuficient în sensul că din chitanțe nu rezultă că suma ar fi fost încasată în temeiul contractului de asistență juridică nr.15179/15.10.2007. Or, în chitanțele în discuție nu se menționează obligatoriu contractul de asistență juridică iar acest contract era menționat în împuternicirea avocațială depusă de avocatul debitorului la dosar. Dacă tribunalul avea totuși rezerve asupra existenței lui reale sau a efectuării plăților în baza lui, avea posibilitatea să solicite debitorului prezentarea înscrisului respectiv la dosar, inclusiv - pentru un probatoriu complet - facturile emise în baza acestuia și pentru care s-au efectuat plățile conform chitanțelor menționate.
Oricum, aceste înscrisuri (contractul și facturile) au fost depuse de către debitor la dosar în recurs, ca înscrisuri noi, contractul menționând un onorariu în sumă de 7.000 lei și întregesc dovada efectuării în mod real de către debitor a cheltuielilor de judecată în prima instanță referitor la onorariul de avocat.
Desigur, nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că depunerea chitanțelor naște prezumția în sensul plății onorariului în cauză sau în sensul că doar împuternicirea avocațială și chitanțele ar constitui dovada deplină privind onorariul de avocat, iar susținerea privind nemenționarea contractului în cuprinsul chitanței nu prezintă relevanță.
Nu pot fi reținute nici apărările intimatei-creditoare referitoare la creanța pretinsă, deoarece respingerea cererii introductive s-a raportat la un alt aspect, acela al neplății cauțiunii. Reducerea cuantumului onorariului de avocat nu constituie o obligație ci o posibilitate pentru instanță și oricum, Curtea apreciază că în raport cu activitatea depusă de către avocatul debitorului la judecata în primă instanță onorariul în sumă de 7.000 lei nu constituie o sumă stabilită în mod abuziv, în scop de intimidare sau nepotrivit de mare, ci o consideră relativ rezonabilă și necesară.
În consecință, considerând că în mod greșit tribunalul nu a acordat în mod integral cheltuielile de judecată inclusiv în ceea ce privește onorariul de avocat, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul obligării creditoarei la plata către debitor și a sumei de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, luând act totodată că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta INTERNAȚIONAL, împotriva sentinței comerciale nr.4307/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă creditoarea la plata către debitoare și a sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
