Spete contestatie la executare comercial. Decizia 213/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 213
Ședința publică de la 15 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica Zaharia
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - -, împotriva sentinței comerciale 4188 din 6.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimata - PRODC-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar și intimata prin avocat conform împuternicirii nr.35886/5.02.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus prin serviciul registratură, întâmpinare.
Recurenta prin consilier juridic depune dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul dispus de instanță și solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare, pentru da posibilitatea recurentei să citească întâmpinarea.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar și intimata prin avocat.
Recurenta prin avocat solicită proba cu înscrisuri noi din care să rezulte că intimata nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv acte de excutare, extrase contabile. Depune o notificare și o hotărâre judecătorească care confirmă validarea ofertei reale.
Curtea în baza art. 96 pr.civ. comunică un exemplar al înscrisurilor, către intimată.
Intimata prin avocat se opune probelor solicitate de recurentă, apreciind că nu au relevanță în cauză și susținând că nu s- mai făcut nici un act nou de executare.
Curtea deliberând, în baza art. 305 pr.civ. admite în parte proba cu înscrisuri solicitată de recurentă, respectiv, cele depuse azi în instanță: notificarea și decizia civilă nr. 1583/18.12.2007. Respinge proba cu alte înscrisuri, nefiind utile, concludente și pertinente cauzei, având în vedere probele deja administrate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 02.07.2008, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei 94, întrucât are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Debitoarea a solicitat suspendarea judecării cauzei întrucât pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială se află cererea de dizolvare formulată de creditoare împotriva debitoarei.
Prin sentința comercială nr.4188/06.11.2007, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit procesului-verbal din 21.03.2007, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc și, creditoarea are un debit în valoare de 37.850 RON, către debitoare, debit ce nu a fost achitat și care este o creanță certă, lichidă și exigibilă conform sentinței nr.504/18.12.2002.
Ca atare, judecătorul sindic a reținut că, deși creditoarea invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă, aceasta se compensează în baza art.1143 și următoarele cod civil cu creanța datorată de creditoare, debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, creditoarea, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială, la data de 10.01.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că debitoarea ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă în baza unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Totodată instanța de fond face confuzie între pretențiile financiare ale intimatei rezultând dintr-o sentință arbitrală, pretenții prescrise, și daunele cominatorii prevăzute în această sentință, care nu sunt certe.
În al treilea rând, recurenta a arătat că nu se pot acorda procedural daune cominatorii, conform art.5803alin.5 Cod procedură civilă raportat la art.725 alin.1 Cod procedură civilă și deciziei nr.XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii, astfel încât sentința de fond este lipsită de temei legal.
Recurenta a arătat că sentința arbitrală nr.504/2002 nu cuprinde vreun drept de creanță al intimatei față de recurentă, ci constată dreptul intimatei-creditoare de a primi în natură un spațiu comercial, dar și obligația acesteia de a-l prelua.
Pe executarea acestei obligații de a face, recurenta a arătat că i-a adresat intimatei mai multe invitații pentru a-și prelua spațiul de 43 mp, fiind nevoită să recurgă la procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, acțiune soluționată prin sentința nr.10119/13.12.2005, prin care instanța a validat oferta reală făcută de recurentă, intimatei, în sensul punerii la dispoziție a spațiului comercial.
În căile de atac, inițial a fost admis apelul intimatei, iar Curtea de Apel Bucureștia desființat decizia dată în apel, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de apel, când apelul intimatei a fost respins.
Ca atare, daunele cominatorii prevăzute ca sancțiune pentru neîndeplinirea obligației de a face nu au caracter cert, lichid și exigibil, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu sunt datorate, întrucât s-a executat obligația principală de predare a spațiului.
În plus, a învederat recurenta, daunele cominatorii nu sunt dovedite pentru a fi transformate de instanță în daune compensatorii, conform deciziei nr.XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 21.03.2007, recurenta a arătat că acesta nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât nici sentința pe care se sprijină nu constată o atare creanță. Pe de altă parte, măsura indisponibilizării sumei de 37.850 lei la dispoziția intimatei a fost revocată chiar de către organul de executare, emițându-se la data de 03.04.2007 o adresă de deblocare a conturilor recurentei, avându-se în vedere oferta reală de executare a obligației de predare a spațiului comercial.
Ca atare, creanța debitoarei nu este certă, lichidă și exigibilă și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1143 Cod civil, pentru ca în cauză să opereze compensarea.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1143 și următoarele Cod civil, compensația este definită ca un mod de stingere a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele, condițiile impuse de art.1144 Cod civil pentru a opera compensația fiind reciprocitatea obligațiilor - ambele persoane să fie creditor și debitor în același timp, să aibă ca obiect bunuri fungibile, întrucât în caz contrar s-ar schimba voința părților, obiectul obligației acestora, iar creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
Cât privește regimul juridic al daunelor cominatorii, invocate de debitoare ca o creanță certă, lichidă și exigibilă, împotriva recurentei-creditoare, Curtea reține că acestea sunt un mijloc de constrângere a debitorului unei obligații de a face pentru a-l determina pe acesta să-și execute obligația asumată.
De esența daunelor cominatorii este faptul că au un caracter nedeterminat din punct de vedere al întinderii lor, deoarece nu se cunoaște cât timp debitorul nu va executa obligația sa, ele nemaiputând fi acordate după momentul executării.
și practica judiciară sunt unanime în a considera că daunele cominatorii auun caracter provizoriu, cuantumul lor reducându-se la limita prejudiciului încercat de creditor datorită executării cu întârziere sau neexecutării obligației de a face. Ca atare, dat fiind caracterul provizoriu al acestor sume, instanța judecătorească are obligația, după executarea obligației, dat fiindcaracterul incert și nelichidal acestor creanțe,să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Din examinarea probelor administrate în prezenta cauză, Curtea reține că, în speță, creanța pe care o opune intimata-debitoare, creditoarei-recurente, izvorăște din sentința arbitrală nr.504/2002, sentință care constată o obligație de a face în sarcina recurentei din prezenta cauză, sub sancțiunea plății de daune cominatoriii. Așadar, creanța pretinsă de intimata-debitoare este reprezentată de cuantumul daunelor cominatorii calculate până la data de 21.03.2007, data întocmirii procesului-verbal de către organul de executare.
O atare creanță nu întrunește cerințele impuse de art.1143 Cod civil și următoarele, de a fi o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea nefăcând dovada existenței unui titlu executoriu care să transforme aceste sume nelichide și incerte, în daune compensatorii. Această probă este absolut necesară față de condițiile impuse de art.1143-1144 Cod civil pentru a opera compensația legală, de natura provizorie și incertă a creanței reprezentând daune cominatorii, dar și de circumstanțele speței, din care rezultă că recurenta-creditoare și-a executat obligația de a face constatată în sentința arbitrală nr.504/2002, astfel cum reiese din decizia nr.1583/A/18.12.2007 dată de Tribunalul București - Secția Civilă, decizie prin care a fost menținută sentința nr.10119/13.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 B, prin care s-a admis cererea recurentei din prezenta cauză și s-a validat oferta reală a acesteia de predare a spațiului.
Prin urmare, din acest moment, pretențiile debitoarei pentru prejudiciul invocat ca urmare a unei eventuale întârzieri în executare, nu se pot întemeia decât pe un titlu, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, în despăgubiri.
Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea reține că sentința de fond este nelegală, încălcând condițiile impuse de art.1143-1144 Cod civil privind compensația legală, instanța de fond făcând compensarea unei creanțe certe, lichide și exigibile pretinsă de recurentă cu creanța debitoarei care nu întrunește acest caracter, condițiile menționate anterior pentru a opera compensația legală fiind impuse cumulativ.
Curtea nu poate analiza motivul de recurs invocat la pct.3 din cererea de recurs, privind nelegalitatea daunelor cominatorii acordate prin sentința arbitrală, întrucât excede procesului de față.
Pentru motivele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu art.1143 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, iar pe fond, va respinge contestația debitoarei și va admite cererea creditoarei, trimițând cauza aceleiași instanțe, în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.4188 din 6.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimata 94
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că, pe fond, respinge contestația debitoarei 94, ca nefondată și admite cererea creditoarei
Trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea deschiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I - alecsandrina rodica
Grefier,
- -
Red.Jud. - 19.02.208
Tehnored. - 22.02.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia CîrnuJudecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
