Spete contestatie la executare comercial. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.238R
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I - JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4674/05.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului, iar intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, într-un singur exemplar, la data de 13.02.2008.
Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului și arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și în baza Legii nr.85/2006, admiterea acțiunii și deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva intimatei - debitoare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4674/05.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a admis contestația societății debitoare și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei, cererea având ca obiect deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 pentru recuperarea creanței în valoare de 18.235 RON.
În motivarea sentinței se reține că, între cele două societăți s-au derulat relații comerciale constând în prestare de servicii de închiriere echipamente necesare evenimentului ce a avut loc la data de 21.06.2007 la Polivalentă din B, în valoare totală de 8.000 Euro și după încheierea contractului debitoarea a achitat 30%, respectiv 2.400 Euro, diferența de 5.400 Euro (18.235 RON) urmând a fi plătită până la 04.07.2007.
Față de înscrisurile depuse la dosar (balanță analitică, declarație privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, extrase de cont curent bancar), instanța a apreciat că debitoarea a răsturnat prezumția legală relativă că ar fi în stare de insolvență, întrucât are un sold final de 366.651,93 RON.
Creditoarea a declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând modificarea hotărârii atacate, respingerea contestației ca neîntemeiată și admiterea acțiunii, urmând a se dispune intrarea în faliment a debitoarei.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta susține că în mod greșit prima instanță a respins cererea de deschidere a procedurii, deși a reținut corect că reclamanta-creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag de 10.000 RON și care ar fi trebuit să fie plătită la data de 04.07.2007.
Prin întâmpinare, intimata a cerut respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece a făcut dovada că are rulaje în contul bancar și de asemenea, din balanța analitică rezultă că nu se află în insolvență.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenta-creditoare a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei-debitoare invocând existența unei creanțe în valoare de 18.325 lei (RON), rezultată dintr-un contract de prestări servicii de închiriere echipamente.
Prima instanță a constatat că societatea creditoare are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, fiind îndeplinite condițiile cerute de prevederile art.379 Cod procedură civilă privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței pretinse de creditoare. Prin contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarea nu a contestat certitudinea sau exigibilitatea creanței. Singura apărare a debitoarei se referă la faptul că nu se află în stare de încetare de plăți, respectiv că dispune de suficiente lichidități pentru a face față plății datoriilor scadente.
Dovada acestei susțineri a fost făcută cu înscrisuri, constând în două extrase de cont bancar și o balanță analitică întocmită de către debitoare (filele 47-50 dosar fond).
Prima instanță a interpretat însă eronat valoarea probelor depuse de către debitoare, apreciind în mod greșit că prin dovezile aduse la dosar, aceasta a răsturnat prezumția legală a insolvenței.
Astfel, din cele două extrase de cont bancar (filele 57, 58, 59 dosar fond) rezultă că soldul disponibil la data de 01.07.2007 era de 735,96 lei și 963,11 lei, cu mult prea puțin pentru a putea achita datoria către în valoare de 18.235 lei.
În ceea ce privește balanța analitică întocmită de către debitoare pentru perioada 01.09. - 30.09.2007, Curtea reține că aceasta este o probă constituită de debitoare pentru sine însăși fiind aplicabil principiul "nemo sibi titulum constituere potest".
De asemenea, Curtea observă că această "balanță analitică" nu face parte din categoria registrelor obligării pentru comercianți, potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.82/1991 și art.22 Cod comercial: registru-jurnal, registrul-inventar, registrul cartea mare,registre obligatoriicare, potrivit art.46-49 Cod comercial, dacă suntregulat ținute, pot face probă în justiție între comercianți.
Întrucât nu face parte din categoria registrelor obligatorii, balanța analitică întocmită de către debitoare nu poate fi apreciată ca o probă concludentă ce răstoarnă prezumția insolvenței, fiind un înscris constituit ca probă de însăși debitoare în favoarea ei.
Având în vedere că din extrasele de cont bancar a reieșit că lichiditățile disponibile ale debitoarei nu sunt suficiente pentru a acoperi creanța creditoarei, Curtea constată că aceasta se află în stare de insolvență, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de
Drept consecință, Curtea va modifica în tot sentința atacată în sensul că: va respinge contestația debitoarei ca nefondată, va admite cererea creditoarei și va deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei Va trimite dosarul primei instanțe în vederea luării primelor măsuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.4674/05.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge contestația debitoarei, ca nefondată.
Admite cererea creditoarei.
Deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei și trimite dosarul primei instanțe, în vederea luării primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud. - 11.03.2008
Tehnored. - 17.03.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
