Spete contestatie la executare comercial. Decizia 273/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.273/COM
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței comerciale nr. 1740/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată E, prin lichidator judiciar, creditorii intimați T, -, SRL, SC SRL, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, M SRL, având ca obiect contestație la tabelul creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a cerut judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2.proc.civ și, nemaifiind cereri formulate și excepții invocate, se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1740/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins ca fiind tardivă contestația formulată de creditoarea L, împotriva tabelului de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în mun. T, Calea Martirilor 1989, nr. 100, în dosar -, privind administrarea procedurii insolvenței simplificate față de debitoarea SC E SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 69/15.01.2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosar -, a fost respinsă contestația declarată de creditoarea L, împotriva de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Judecătorul sindic a reținut că L, în calitate de creditor, a formulat contestație împotriva cuantumului creanței înscrise de lichidatorul judiciar ca fiind datorată de SC E SRL creditoarei SC SRL, întrucât acesta nu a ținut cont de cele dispuse de Judecătoria Lugoj prin sentința civilă nr. 1291/17.04.2006, prin care s-a constatat că a intervenit compensația între creanțele celor două societăți, ci a trecut pe tabel creanța SC SRL.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care arată că, la întocmirea tabelului de creanțe, a ținut seama de cele dispuse de instanță prin sentința civilă nr. 1291/17.04.2006, iar efectele acestei hotărâri au fost avute în vedere și cu ocazia soluționării contestațiilor la tabelul creanțelor, prin Încheierea judecătorului sindic nr. 145/23.01.2008, rămasă irevocabilă.
În consecință, lichidatorul a invocat autoritatea de lucru judecat întrucât, deși contestația a fost formulată în alți termeni, ea se referă la admisibilitatea pretențiilor creditoarei, ce a fost deja irevocabil analizată.
Judecătorul sindic a reținut că, prin Încheierea nr. 145/23.01.2008, a analizat și soluționat contestațiile la tabelul preliminar de creanțe, astfel că o nouă analiză a sumelor trecute în tabel nu mai este admisibilă. Hotărârea judecătorească avută în vedere a fost pronunțată la 17.04.2006, s-a invocat și cu ocazia soluționării contestației formulate anterior, cerându-se înlăturarea calității de creditor garantat a SC SRL de pe tabelul creditorilor, iar pretențiile creditoarei întemeiate pe această hotărâre au fost respinse irevocabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea L, arătând că în mod greșit judecătorul sindic a reținut că în cauză e incidentă autoritatea de lucru judecat, întrucât aspectul cuantumului creanțelor nu a mai făcut obiectul unei hotărâri a judecătorului sindic.
A solicitat casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul refacerii tabelului definitiv al creanțelor cu respectarea hotărârii judecătorești invocate.
Prin decizia 899/R/25.06.2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul creditoarei contestatoare, a casat sentința civilă 69/15.01.2009 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că, în mod greșit, a fost reținută excepția autorității de lucru judecat, întrucât contestația din 23.01.2008 nu se referea la aspectele invocate în prezenta cauză. De asemenea, judecătorul sindic nu s-a referit nici la excepția tardivității, invocată de creditoarea SC SRL și nici la fondul cauzei.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Examinând contestația formulată de creditoare, motivele în fapt și în drept invocate, văzând apărările formulate de lichidatorul judiciar și de creditoarea SC SRL prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Taf ormulat contestație împotriva cuantumului creanței înscrise de lichidatorul judiciar, contestație depusă la instanta pentru termenul de judecată din data de 02.10.2009.
Prin întâmpinarea la contestație, formulată de SC SRL, aceasta a invocat excepția privind tardivitatea depunerii contestației, care este legat de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe, prin hotărârea de deschidere a procedurii (art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006). Este adevărat că, potrivit art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, formularea unei astfel de contestații poate fi introdusă (în mod excepțional) chiar până la închiderea procedurii, însă în condițiile strict prevăzute de textul de lege.
Tribunalul, văzând actele de la dosar, data la care a fost depusă contestația, precum și motivarea din întâmpinarea depusă cu referire la contestație, a constatat tardivitatea depunerii acesteia și a respins ca tardivă contestația formulată de creditoarea L, împotriva tabelului de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, în dosar - privind administrarea procedurii insolvenței simplificate față de debitoarea SC E SRL.
Împotriva acestei din urmă sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare pe fond primei instanțe.
În fapt, recurenta a formulat contestație în temeiul art. 75 din Legea 85/2006, contestație prin care a contestat creanța, creanță ce a fost admisă eronat de către lichidatorul judiciar.
Inițial, instanța de fond a respins contestația pe motivul existenței autorității de lucru judecat. Recurenta a formulat recurs, iar Curtea de APEL TIMIȘOARAa casat hotărârea și a trimis-o spre rejudecare instanței de fond. Prin sentința comercială 1740/2009, Tribunalul Timișa respins din nou contestația, pe baza excepției tardivității contestației, nejudecând nici de această dată contestația pe fond. Față de acest aspect, consideră hotărârea pronunțată dată cu încălcarea legii, motiv pentru care a formulat prezentul recurs.
Contestația a fost formulată potrivit art. 75 din Legea 85/2006: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute." Din analiza art. 75, alin.1, rezultă că există două premise pentru a formula o astfel de contestație. Una ar fi când s-a descoperit un fals, dol sau eroare esențială și o alta ar fi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Creditoarea a invocat tardivitatea pe motivul că titlurile hotărâtoare la care recurenta a făcut referire sunt cunoscute și că aceasta contestație este tardivă. Instanța de fond a admis această apărare a creditoarei și a considerat contestația ca tardivă. Față de aceste apărări, creditoarea arată că și-a formulat contestația în baza existenței unei erori esențiale a lichidatorului judiciar existentă la data admiterii creanței. Creditoarea arată că nu și-a motivat contestația pe existența titlurilor până atunci necunoscute, ci a arătat de la început că avea cunoștință de aceste titluri și, deși le-a prezentat lichidatorului judiciar, acesta nu a ținut cont de ele. De altfel, așa cum se poate observa din lucrările dosarului, doar ulterior admiterii creanței, lichidatorul judiciar a prezentat motivele admiterii creanței, or față de acest moment contestația recurentei nu este tardivă. Mai mult, legiuitorul nu a stabilit un termen de formulare a contestației, astfel că din interpretarea legii rezultă că o astfel de contestație se poate formula până la închiderea procedurii de insolvență.
Examinând recursul formulat, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 75 din Legea 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În speță, creditoarea L invocă faptul că, printr-o eroare, nu a fost luată în considerare sentința civilă nr. 1291/17.04.2006, prin care s-a constatat că a intervenit compensația între creanțele reciproce ale debitoarei E și creditoarei SC SRL, ci a trecut pe tabel creanța acesteia din urmă.
Această împrejurare se încadrează în ipoteza descoperirii unui titlu hotărâtor (sentința civilă), iar nu în ipoteza unei erori, astfel cum pretinde creditoarea L, întrucât Curtea reține că pretinsa eroare a fost generată tocmai de necunoașterea titlului hotărâtor (sentința civilă).
Textul art. 75 din Legea 85/2006 permite formularea contestației la tabel oricând (chiar după expirarea termenelor legale), însă numai în cazul descoperirii ulterioare a unor titluri necunoscute.
În speță însă, titlul hotărâtor (sentința civilă nr. 1291/17.04.2006) era cunoscut încă de la data de 18.10.2007, când aceeași creditoare l-a invocat (fila 19 din dosarul - al Tribunalului Timiș ), contestând, la acea dată, tabelul preliminar al creanțelor asupra debitoarei E
Așadar, titlul hotărâtor fiind cunoscut încă din faza contestațiilor la tabelul preliminar al creanțelor, nu mai poate fi invocat, în condițiile art. 75 din Legea 85/2006, contestația creditoarei L fiind corect respinsă de judecătorul sindic ca tardivă. Prin această soluție, judecătorul sindic nu a încălcat indicațiile instanței de recurs, stabilite prin decizia de casare, întrucât chiar în decizia de casare s-a dispus ca judecătorul sindic să se pronunțe asupra excepției tardivității contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței comerciale nr.1740/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red. /23.03.2010
Tehnored /23.03.2010/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
