Spete contestatie la executare comercial. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 338
Ședința publică de la 05.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenta M - societate în insolvență, reprezentată de administrator judiciar -, împotriva sentinței comerciale nr. 12703/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2000 - societate în insolvență, reprezentată de administrator judiciar C
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar o cerere prin care solicită să se revină asupra dispoziției de timbrare, iar intimata a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, în două exemplare.
Curtea, în aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2006, revine asupra dispoziției de timbrare, constatând că recurenta se află în procedură de insolvență.
Întrebată fiind, apărătoarea intimatei arată că nu are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Curtea invocă aplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca motiv de recurs de ordine publică și, întrucât nu sunt alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în combaterea recursului, invitând-o să se refere și la motivul invocat din oficiu.
Apărătoarea intimatei este de acord cu suspendarea executării silite, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006; referindu-se exclusiv la motivele recursului invocate de către recurentă, solicită respingerea căii de atac promovate, ca nefondată și precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 19.02.2007, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureșa fost înregistrată contestația la executare prin care contestatoarea Mas olicitat, în contradictoriu cu intimata 2000, reprezentată prin administrator judiciar C, anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 21/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc, desființarea popririi înființată de către executor asupra conturilor sale, deschise la Banca Comercială Română - Sucursala Târgu M, anularea încheierii prin care Judecătoria Târgu Mureșa încuviințat începerea executării silite, constatarea netemeiniciei și nelegalității sentinței comerciale nr. 592/04.02.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; totodată, contestatoarea a mai solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea sa.
În motivare, contestatoarea a arătat că titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea este reprezentat de sentința comercială nr. 592/04.02.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, înțelegând să invoce apărări de fond împotriva titlului, potrivit art. 10 din nr.OG 5/2001. În acest context, societatea contestatoare a arătat că Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în mod greșit a statuat prin sentința comercială nr. 592/04.02.2005 obligarea sa la plata sumei de 600.000 lei în favoarea intimatei, în condițiile în care, potrivit protocolului încheiat între părți, cea din urmă avea obligația de a înainta de îndată o cerere de renunțare la judecată, pentru a cărei neîndeplinire a formulat o plângere penală împotriva administratorului intimatei. De altfel, contestatoarea a mai susținut că la data pronunțării sentinței, creanța nu îndeplinea cerințele prevăzute de nr.OG 5/2001, ea devenind exigibilă după trecerea a 10 luni de la data încheierii protocolului. Susținând astfel netemeinicia și nelegalitatea titlului executoriu, contestatoarea a afirmat că și actele de executare efectuate în baza acestuia sunt nelegale.
Prin sentința civilă nr. 6188/10.12.2007, Judecătoria Târgu Mureșa admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 01.02.2008.
La rândul său, prin sentința comercială nr. 3753/14.03.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș; totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Prin decizia nr. 1991/05.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
La data de 14.11.2008, Tribunalul a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de către intimată, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 - întrucât împotriva contestatoarei s-a deschis procedura de insolvență -, apreciind că litigiul nu vizează realizarea creanțelor asupra debitoarei sau bunurilor sale.
Ulterior, prin sentința comercială nr. 12703/21.11.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect, precum și contestația la executare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr. 592/04.02.2005, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea formulată de creditoarea 2000, luând act de tranzacția cuprinsă în înscrisul intitulat "înțelegere" din data de 26.01.2005, încheiată cu debitoarea M, al cărei conținut l-a consfințit.
A mai reținut că în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința comercială menționată mai sus, creditoarea 2000 a solicitat începerea executării silite, formându-se astfel dosarul de executare nr. 21/E/2007, în care executorul judecătoresc a expediat debitoarei-contestatoare o somație privind achitarea debitului de 625.000 lei, în aplicarea art. 387 și 411.proc.civ.
În continuare, prima instanță a luat act de faptul că sentința care constituie titlu executoriu a fost pronunțată în procedura somației de plată, reglementată prin dispozițiile nr.OG 5/2001; în acest context, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 10 alin. 1 și 2 din ordonanță, cel interesat poate face contestație la executare, prin care poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.
Tribunalul a avut în vedere susținerile contestatoarei, potrivit cărora instanța care a judecat cererea de emitere a somației de plată ar fi trebuit să pronunțe o încheiere, nu o sentință și a constatat că o aplicare riguroasă a dispozițiilor art. 5 din nr.OG 5/2001 ar fi impus pronunțarea unei încheieri. Cu toate acestea, a apreciat că acest motiv al contestației nu este întemeiat, întrucât contestatoarea nu a dovedit vătămarea -, pretinsă de art. 105 alin. 2 teza I proc.civ. -, care i-ar fi fost provocată, exclusiv din cauza pronunțării unei încheieri, iar nu a unei sentințe.
Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că înțelegerea care a stat la baza pronunțării sentinței comerciale nr. 592/04.02.2005 a fost semnată de reprezentanții părților și reprezintă o tranzacție menită să litigiul dintre părți, dar și că instanța care a pronunțat hotărârea menționată anterior nu putea lua act de renunțarea la judecată, atât timp cât un asemenea act de dispoziție nu a fost exercitat de către creditoare.
În acest context, instanța de fond a avut în vedere și faptul că societatea contestatoare nu a uzat de facultatea solicitării rezoluțiunii protocolului și a tranzacției, deși a susținut că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin protocol.
Tribunalul a constatat certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței intimatei și a mai apreciat că promovarea unei plângeri penale împotriva reprezentantului intimatei nu poate fundamenta contestația la executare, atât timp cât nu a fost pronunțată o soluție în dosarul penal.
Reținând și că titlul executoriu este clar, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea sa, prima instanță a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Cum prin sentință instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului contestației la executare, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, Mad eclarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul admiterii contestației la executare și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința comercială nr. 592/2005, care constituie titlul executoriu, i-a adus grave prejudicii, indiferent dacă poartă denumirea de sentință sau de încheiere, întrucât în temeiul său a fost deschisă procedura de insolvență împotriva sa.
În altă ordine de idei, recurenta a criticat și considerentul vizând inexistența unui act de dispoziție din partea părții adverse, în sensul de a renunța la judecată, apreciind că instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 592/2005 ar fi trebuit să verifice condițiile în care au fost întocmite protocolul și tranzacția, să citeze administratorii celor două societăți, să procedeze la identificarea acestora, iar într-o astfel de derulare a procedurii ar fi putut constata că părțile au urmărit să litigiul pe cale amiabilă, prin intermediul înscrisurilor pe care le-au semnat, dar nu prin intermediul instanței de judecată. În acest context, recurenta a afirmat că, în dosarul în care a fost pronunțată sentința comercială nr. 592/2005 partea adversă a depus o cerere de renunțare la judecată, de care însă instanța nu a luat act.
Recurenta a arătat și că facturile nr. - și - din data de 28.01.2005 nu se regăsesc în contabilitatea sa, dar și că nici până în prezent nu s-a procedat la întocmirea actelor necesare eliberării mărfii din custodia sa, astfel încât vânzarea lor ar nesocoti contractul de custodie, încă în ființă.
Cu referire la indicația instanței, potrivit căreia ar fi putut solicita rezoluțiunea protocolului și a înțelegerii, recurenta a apreciat-o ca fiind ineficientă, în condițiile în care a fost consfințită prin sentința care constituie titlu executoriu.
La data de 26.02.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Astăzi, în ședință publică, a fost invocată, din oficiu, aplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca motiv de recurs de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate atât de către recurentă, cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 592/04.02.2005, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea formulată de creditoarea 2000, luând act de tranzacția cuprinsă în înscrisul intitulat "înțelegere" din data de 26.01.2005, încheiată cu debitoarea M, al cărei conținut l-a consfințit.
În temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința comercială menționată mai sus, creditoarea 2000 a solicitat începerea executării silite, formându-se astfel dosarul de executare nr. 21/E/2007, în care executorul judecătoresc a expediat debitoarei-recurente o somație privind achitarea debitului de 625.000 lei, în aplicarea art. 387 și 411.proc.civ.
Prevalându-se de aceeași sentință, 2000 a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului M, însă prin sentința comercială nr. 3042/24.11.2006, Tribunalul Comercial Mureșa admis contestația debitorului și a respins cererea de deschidere a procedurii.
Recursul declarat de către 2000 împotriva sentinței comerciale nr. 3042/24.11.2006 a fost admis, prin decizia nr. 297R/08.03.2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș; pe cale de consecință, sentința atacată a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației debitorului și constatării insolvenței acestuia; totodată, s-a dispus judecătorului-sindic să deschidă procedura insolvenței împotriva M
În acest context, Curtea reține dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Articolul 36, citat mai sus, consacră procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 caracterul său de procedură colectivă și concursuală. Toți creditorii care au creanțe anterioare deschiderii procedurii trebuie să se înscrie la masa credală pentru acoperirea creanțelor lor, fiindu-le interzissă încercesau să continue urmăriri individuale asupra debitorului. Cu atât mai mult, după data deschiderii procedurii, legea nu mai îngăduie creditorilor să se îndrepte împotriva debitorilor lor în mod individual, altfel decât în cadrul procedurii colective reglementate de Legea nr. 85/2006.
În aplicarea acestui text de lege, Curtea constată că executarea silită ce face obiectului dosarului de executare nr. 21/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc se impune a fi suspendată, intimata 2000 urmând a-și valorifica dreptul de creanță, prin înscrierea sa în tabelul obligațiilor debitoarei-recurente.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2.proc.civ. rap. la art. 3041și art. 306 alin. 2.proc.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, va admite contestația la executare și, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, va suspenda executarea silită pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 21/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Curtea va respinge însă, cererea recurentei, privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reținând că recurenta nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta M - societate în insolvență, reprezentată de administrator judiciar -, împotriva sentinței comerciale nr. 12703/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2000 - societate în insolvență, reprezentată de administrator judiciar C și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 12703/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite contestația la executare.
În temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendă executarea silită pornită împotriva contestatoarei, în dosarul de executare nr. 21/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Respinge cererea recurentei, privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - I -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./13.03.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
