Spete contestatie la executare comercial. Decizia 450/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 450
Ședința publică de la 10.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a recursului formulat de recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr. 4792/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl. și intimata, reprezentată de Dl., lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar o cerere de repunere pe rol a dosarului, iar intimata a depus la dosar un set de înscrisuri.
Curtea pune în discuția părților cererea de repunere a cauzei pe rol.
Apărătorul recurentei solicită repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.
Reprezentantul administratorului judiciar nu se opune repunerii cauzei pe rol.
Curtea, în temeiul art. 245 pct. 1.proc.civ. repune cauza pe rol și, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de deschidere a procedurii, ca motiv de recurs de ordine de publică.
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului, invitând părțile să se refere, în concluziile lor, și la motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea excepției inadmisibilității cererii de deschidere a procedurii, admiterea contestației debitoarei și respingerea cererii introductive, ca inadmisibilă, precizând că suma invocată cu titlu de creanță nu atinge pragul minim impus de lege, pentru a putea fi formulate cereri introductive de către creditori, aceasta ridicându-se la suma de 10 lei. Nu solicită obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul administratorului judiciar solicită respingerea recursului, ca nefondat, afirmând că suma înscrisă în documentele contabile este de 1.000.000.000 ROL.
La întrebarea Curții, acesta arată că nu este în măsură să prezinte documentele contabile la care a făcut referire anterior.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 29.05.2007, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei -
În motivare, creditoarea a susținut că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 100.000 RON, iar debitoarea se află în stare de insolvență.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei și afișată la ușa instanței.
La data de 11.07.2007, debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii introductive, arătând atât faptul că nu sunt îndeplinite cerințele certitudinii, lichidității și exigibilității creanței, dar și că dreptul creditoarei ar fi stins, prin prescripție, cât și faptul că nu se află în stare de insolvență.
Prin sentința comercială nr. 4792/12.12.2007, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei și a deschis procedura generală a insolvenței, luând, totodată, primele măsuri dintre cele reglementate de Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că reclamanta creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra debitoarei, al cărei cuantum se situează peste cel minim reglementat de lege, dar și că debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență instituită de lege, ca o consecință a neplății creanței în termen de 30 de zile de la scadență.
Împotriva acestei sentințe, - a declarat recurs, solicitând casarea sa și, în urma rejudecării, respingerea cererii de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, în principal, constatând prescris dreptul la acțiune al creditoarei, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a precizat că în mod nelegal judecătorul-sindic a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât, în raport de data de 09.12.2002, la care intimata ar fi creditat-o cu suma de 100.000 lei, au trecut mai mult de trei ani, fără să fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției. Pe de altă parte, recurenta a mai afirmat că, în lipsa unui act de creanță, nu este întrunită cerința certitudinii creanței, întrucât nu și-a asumat niciodată, în mod valabil, obligația de plată a sumei de care se prevalează intimata. În acest context, referindu-se la înscrisul intitulat "angajament de plată", depus la dosarul primei instanțe la data de 05.12.2007, recurenta a precizat faptul că un asemenea document nu a fost niciodată înregistrat în evidențele sale, fiind așadar un act pe care nu înțelege să îl recunoască. mai multe inadvertențe legate de data "angajamentului de plată" și de împrejurarea că intimata nu a înțeles să invoce existența acestuia nici în cuprinsul cererii introductive, nici în motivarea unei cereri - ulterior respinse -, de emitere a unei somații de plată, recurenta a subliniat faptul că acesta a fost semnat de către soțul intimatei, Dl., fără să fi fost supus aprobării Adunării Generale, așa cum prevedea Statutul societății - în cazul de genul celui incident în speță, când pretinsa recunoaștere de datorie viza acordarea unui împrumut societății. Totodată, recurenta a mai arătat că, deși a solicitat primei instanțe verificarea acestui act, judecătorul-sindic nu a procedat potrivit prevederilor art. 178.proc.civ.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii introductive, ca motiv de recurs de ordine publică.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 31 alin. 1, raportat la art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile. Creanța trebuie să aibă un cuantum superior sumei de 10.000 lei.
În conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3.proc.civ. "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
În mod eronat a reținut prima instanță că intimata-creditoare ar deține împotriva recurentei-debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum superior celui minim prevăzut de lege.
Probele relevă faptul că la data de 09.12.2002, intimata a creditat recurenta cu suma de 100.000 lei, suma fiind consemnată ca atare în evidențele contabile ale recurentei.
Dincolo de faptul că documentele contabile atașate cererii de deschidere a procedurii nu dovedesc natura juridică a operațiunilor derulate între părți, Curtea subliniază că interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale conduce către concluzia că anterior datei de 01.07.2005 - când moneda națională a României a fost denominată -, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității, nr. 82/1991, republicată, aveau obligația de a întocmi situațiile financiare numai în moneda veche, iar după denominare - doar în moneda nouă.
Prin urmare, la data de 09.12.2002, când au fost întocmite documentele contabile atașate cererii de deschidere a procedurii, acestea trebuiau întocmite în moneda veche - firesc, întrucât o altă monedă nici nu fusese pusă în circulație.
Cum după data de 01.07.2005, leul a fost denominat, așa încât 10.000 lei vechi urmau a fi preschimbați pentru 1 leu nou, Curtea constată că actele contabile dovedesc că intimata a deținut asupra recurentei o creanță, care, în moneda nouă, se ridică la suma de 10 lei.
Pe de altă parte, angajamentul de plată semnat de Dl., a fost contestat de către debitoarea-recurentă, fără ca prima instanță să procedeze la verificarea pe care o impun prevederile art. 178 și urm. proc.civ.
În aceste condiții, cum angajamentul de plată nu se coroborează cu documentele contabile - deși face referire la creditul acordat în ziua de 09.12.2002, în care au fost întocmite documentele contabile - Curtea constată că cerința certitudinii este întrunită doar în ceea ce privește creanța în cuantum de 10 lei.
Curtea subliniază că înscrisul intitulat "angajament de plată" ar fi putut fi privit ca o recunoaștere de datorie, dar el apare ca lipsit de cauză în privința sumei ce depășește cuantumul de 10 lei. Dincolo de faptul că din conținutul înscrisului nu rezultă în mod neechivoc faptul că societatea recurentă este cea care ar fi recunoscut datoria (atât timp cât Dl. s-a angajat să restituie suma intimatei-creditoare), Curtea reține și că nu au fost administrate probe din care să rezultă dacă o asemenea recunoaștere a fost aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor, dar și că, în măsura în care actele contabile nu dovedesc decât o creanță a intimatei asupra recurentei în sumă de 10 lei, înscrisul pare a avea valoarea unei liberalități care nu întrunește cerințele de formă edictate pentru valabila sa încheiere, fără a mai menționa faptul că liberalitățile sunt străine scopului pentru care se constituie o societate comercială.
Mai mult decât atât, art. 1189 alin. 2.civ. prevede că actul prin care o datorie este recunoscută nu face probă asupra datoriei atunci când cuprinde "mai mult decât titlul primordial sau ceea ce nu este în asemănare cu acest titlu".
Cum creanța certă a intimatei-creditoare se ridică la suma de 10 lei, care se situează sub pragul minim impus de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, pentru ca un creditor să poată formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, iar existența unei creanțe al cărei cuantum să depășească pragul minim se constituie într-o condiție de admisibilitate a cererii introductive a unui creditor, Curtea constată că sentința pronunțată de judecătorul-sindic este nelegală, motiv pentru care se impune modificarea sa, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3.proc.civ. va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că urmează să admită excepția inadmisibilității cererii creditoarei, să admită contestația debitoarei și, pe cale de consecință, să respingă cererea prin care s-a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei -, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr. 4792/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 4792/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității cererii creditoarei.
Admite contestația debitoarei -
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./21.04.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică Avram
