Spete contestatie la executare comercial. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.475R

Ședința publică de la 17 aprilie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă

JUDECĂTOR I -

JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean

GREFIER

.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4591/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANK ROMANIA SA și.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosarul cauzei copia sentinței civilă nr.3437/05.03.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr-, așa cum s-a dispus de către instanță la termenul anterior și faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, precum și dovada consemnării cauțiunii pentru cererea de suspendare a executării silite a sentinței recurate.

Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar pentru cererea de suspendare a executării silite a sentinței recurate și învederează instanței că renunță la această cerere.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea contestației și respingerea acțiunii formulate de BANK ROMANIA SA, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.4591/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins contestația formulată de către debitoarea - SRL și s-a admis cererea introductivă formulată de creditoarea Bank Romania SA. În baza dispozițiilor art.33 alin.4 raportat la art.26 alin.1 și art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a deschis procedura generală a reorganizării judiciare împotriva debitoarei - SRL. Prin aceeași sentință a fost desemnat ca administrator judiciar, au fost fixate termenele limită în conformitate cu art.62 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind notificarea creditorilor, întocmirea tabelului preliminar al creanțelor, precum și celelalte măsuri necesare îndeplinirii de către administratorul judiciar a atribuțiilor legale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bucureștia reținut că la data de 22.02.2007, creditoarea Bank Romania SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL pentru o creanță în valoare de 1.370.000 lei reprezentând credite nerambursate.

În motivarea cererii introductive s-a susținut că debitoarea a emis mai multe bilete la ordin către clientul său - SN SRL, care le-a girat în favoarea Bank Romania SA pentru obținerea unor credite. Biletele la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsa de disponibil în contul emitentului și ulterior au fost învestite cu formulă executorie pentru începerea executării silite prin poprire.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu există încheieri de admitere a învestirii cu formulă executorie pentru cinci bilete la ordin, că datoria nu a fost contractată de către - SRL și că dreptul creditorului de a pretinde plata creanței s-a prescris în termenul de 1 an, respectiv în perioada ianuarie - martie 2006.

Contestația debitoarei a fost respinsă cu motivarea că cele 49 de bilete la ordin emise de către debitoare aveau scadența cuprinsă între 30.03. - 20.05.2006, au fost învestite cu formulă executorie între 06.06. - 16.06.2006 și că dreptul creditoarei nu s-a stins prin prescripție, deoarece potrivit art.107 din Legea nr.58/1934, emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca și acceptantul unei cambii și conform art.94 alin.1, orice acțiune rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescrie în 3 ani de la data scadenței.

Tribunalul Bucureștia mai reținut că debitoarea nu contestă existența creanței, ci cuantumul acesteia, pe care îl consideră ca fiind de 1.177.950 lei, aspect considerat ca nerelevant atât timp cât valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenței este de 10.000 lei potrivit art.3 pct.2 din Legea nr.85/2006.

Tribunalul a mai reținut și calitatea de debitor a - SRL rezultată din raportul juridic cambial intervenit ca urmare a emiterii de către acesta a biletelor la ordin.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SRL, solicitând casarea sentinței recurate și pe fond, admiterea contestației și respingerea acțiunii formulate de creditoare ca neîntemeiată. S-a mai solicitat de către recurentă suspendarea executării sentinței pentru a preîntâmpina gravele prejudicii ce nu vor mai putea fi recuperate ulterior.

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5, 6, 7 și 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, în primul rând pentru că nu a fost pusă în discuția părților și în al doilea rând pentru că, sub acest aspect, există autoritate de lucru judecat, dat fiind că prin sentința civilă nr.3437/05.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1226/R/07.09.2007 a Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a constatat prescris orice drept la acțiune al creditoarei.

Se susține că intimata-creditoare Bank Romania SA nu are calitate procesuală activă de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, ca urmare a constatării prescripției.

O altă critică a recurentei se referă la calificarea eronată a instanței în ceea ce o privește pe debitoare, respectiv atribuirea calității de "acceptanți" în timp ce debitoarea a avut calitatea de emitent și girant al biletelor la ordin.

Se mai arată că a achitat suma de 80.000 USD din cuantumul creanței, fapt recunoscut de către creditoare.

A fost atașată în copie sentința civilă nr.3437/05.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-.

Nu s-a formulat întâmpinare.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă și în raport de prevederile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței de către creditoarea BANK împotriva debitoarei - pentru o creanță în valoare de 1326.000 lei rezultată din emiterea a 49 bilete la ordin de către debitoare ca instrumente de plată către - SN SRL și girate de către aceasta în favoarea creditoarei. Prin contestația formulată, debitoarea a invocat în apărare față de cererea creditoarei calitatea sa de "girant" al biletelor la ordin și nu aceea de obligat principal, valoarea acestora fiind de numai 1.177.950 lei; achitarea unei părți din creanță în cuantum de 80.000 usd, precum și excepția prescripției dreptului creditoarei de a cere executarea creanței, chiar dacă nu a fost denumită cu acest titlu (fila 124dosar fond). La rândul ei, creditoarea și-a formulat apărarea, inclusiv pe excepția prescripției printr-o întâmpinare depusă la dosar, ceea ce arată că sunt nefondate criticile recurentei privind încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare referitor la excepția prescripției.

O altă critică se referă la modul greșit de soluționare a excepției prescripției fără a se ține seama de lipsa calității procesuale active a creditoarei și de existența autorității de lucru judecat ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.3437/05.03.2007 de către Judecătoria sectorului 1 Instanța fondului a analizat excepția prescripției și a respins-o în mod legal și corect, dar cu o motivare eronată.

Astfel, debitoarea-contestatoare a invocat stingerea dreptului creditoarei de a pretinde plata creanței prin împlinirea termenului special de prescripție de 1 an prevăzut de legea aplicabilă, Legea nr.58/1934 întrucât biletele la ordin aveau scadența cuprinsă între 30.03. - 20.05.2006 și cererea introductivă de instanță a fost depusă la 22.02.2007. Instanța a respins excepția, reținând în temeiul art.107 și 94 alin.1 din Legea nr.58/1934 că emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca și acceptantul unei cambii și că orice acțiune rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescrie în trei ani de la data scadenței.

Recurenta-debitoare a emis un număr de 49 de bilete la ordin ca instrumente de plată către -, scadente în perioada 30.03. - 20.05.2005 și care au fost girate de către primul beneficiar în favoarea creditoarei BANK. Acest titlu este creat de emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentarea unei persoane numite "beneficiar", care are calitatea de creditor. Beneficiar al creanței înscrisă în biletul la ordin este și persoana în favoarea căreia a fost girat biletul. Conform art.106 din Legea nr.58/1934, biletului la ordin îi sunt aplicabile o serie de dispoziții incidente cambiei, printre care și girul. este un instrument specific prin care are loc transmiterea cambiei sau a biletului la ordin către un alt beneficiar. În cauza de față, biletele la ordin au fost girate de către primul beneficiar (- ) în favoarea intimatei BANK, care a devenit astfel, creditorul sumelor înscrise în biletele la ordin, debitor rămânând desigur cel care le-a emis și anume recurenta -. Așadar, este neîntemeiată critica referitoare la lipsa calității procesuale active a creditoarei BANK.

Excepția prescripției dreptului de a cere executarea creanței rezultată din emiterea biletelor la ordin este neîntemeiată și a fost respinsă corect de către prima instanță, deoarece biletele la ordin învestite cu formulă executorie sunt titluri executorii care pot fi puse în executare în termen de trei ani de la scadență în conformitate cu dispozițiile art.405 alin.1 proc.civ. precum și în temeiul pct.456 alin.1 lit.a) din Normele-cadru BNR. Termenul special de prescripție de 1 an prevăzut de Legea nr.58/1934 nu este incident în cauză, acesta fiind aplicabil acțiunilor cambiale sau executărilor cambiale de regres, potrivit art.94 alin.2 din Legea nr.58/1934 și pct.456 lit.b) din Normele-cadru ale BNR.

De asemenea, critica referitoare la existența autorității de lucru judecat pe aspectul prescripției, autoritate de care nu s-a ținut seama în fața instanței de fond, este nefondată pentru următoarele argumente: recurenta-debitoare a invocat autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civ.nr.3437/5 03 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, devenită irevocabilă prin decizia nr.1226/07.09.2007 a Tribunalului București, sentință prin care se admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și se respinge contestația la executare formulată de - în contradictoriu cu intimata BANK ca prescrisă. Deși în dispozitiv se face referire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, din considerentele hotărârii reiese o altă situație de fapt și de drept și anume: contestatoarea - SRL a solicitat desființarea actelor de executare începute de creditoarea BANK, invocând pe cale de excepție și în temeiul art.94 alin.2 din Legea nr.58/1934 prescripția dreptului la acțiune al creditoarei, în calitate de posesor al biletelor la ordin, cu motivarea că a fost depășit termenul special de 1 an de la data scadenței în care pot fi formulate acțiunile posesorilor împotriva giranților. Așadar, Judecătoria Sectorului 1 fost învestită de către contestatoare și a analizat excepția prescripției dreptului la acțiunea cambială formulată de beneficiarul biletului la ordin împotriva emitentului, acțiune care, potrivit art.94 alin.2 din Legea nr.58/1934 se prescrie în termen de un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadenței în caz de stipulațiune. În speța de față, instanța de fond, Tribunalul Bucureștia analizat însă dacă s-a stins sau nu prin împlinirea termenului de prescripție dreptul creditorului-beneficiar al biletului la ordin de a cere executarea silită a creanței. Prin urmare, trebuie făcută distincția între cele două modalități legale prin care creditorul, posesor al unei cambii sau al unui bilet la ordin își poate realiza creanța, respectiv să se adreseze instanței cu o acțiune cambială directă, fie să recurgă la procedura executării silite a cambiei sau a biletului la ordin, iar termenele de prescripție sunt diferite pentru fiecare acțiune, așa cum rezultă din Legea nr.58/1934 și din prevederile art.405 proc.civ. aplicabile executării silite. Din acest motiv nu poate exista autoritate de lucru judecat, în lipsa condiției prevăzute de art.1201 civil, respectiv ca a doua cerere în judecată să aibă același obiect și aceeași cauză.

O altă critică formulată de recurentă privește aplicarea eronată a prevederilor legale referitoare la existența creanței și a câtimii acesteia. Critica este nefondată. Prima instanță a reținut în mod corect că prin emiterea biletelor la ordin, recurenta s-a obligat să plătească beneficiarului creditor sumele înscrise în titlurile reprezentate de biletele la ordin. Acestea aveau înscrisă data scadenței pe bilet, au fost învestite cu formulă executorie și ulterior au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil. Așadar, creanța este certă pentru că rezultă din biletele la ordin emise de recurentă și este lichidă, dat fiind că din însuși actul de creanță - biletul la ordin reiese care este suma la care s-a obligat emitentul. De altfel, prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, însăși recurenta-debitoare recunoaște că are o datorie față de intimata în sumă de 1.177.950 lei.

Creanța în valoare de 1.177.950 lei îndeplinește condiția legală de a depăși pragul minim necesar pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv de 10.000 lei.

De asemenea, condiția exigibilității creanței prevăzută de art.379 Cod procedură civilă este îndeplinită, dat fiind că biletele la ordin aveau scadența cuprinsă între 30.03. - 20.05.2006. Acest fapt coroborat cu lipsa disponibilității din conturile debitoarei demonstrează că s-a probat insolvența ca stare a patrimoniului debitoarei caracterizat prin insuficiență.

În concluzie, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a aplicat și interpretat just prevederile legale ale art.379 proc.civ. art.3 și art.33 alin.4 rap. la art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței atacate, Curtea va reține că recurenta a înțeles să renunțe la judecarea acesteia, fără a avea însă un mandat special în acest sens, conform dispozițiilor art.68 alin.1 Cod procedură civilă și având în vedere că la acest termen Curtea s-a pronunțat asupra recursului, cererea de suspendare a rămas fără obiect.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. să respingă recursul ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.4591/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANK ROMANIA și.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea recurentei de suspendare a executării sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2008.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia

I

Grefier,

Red.Jud.

Tehnored.

12.05.2008

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Veronica Dănăilă
Judecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete contestatie la executare comercial. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Bucuresti