Spete contestatie la executare comercial. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 479
Ședința publică din 10 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. - -., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 847 din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea -, cu sediul în T,-, prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT, cu sediul în T,-,. 7B.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru lichidatorul judiciar, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea IT MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - și nefiind formulate alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 847 din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș s‑a respins contestația formulată de creditoarea cu privire la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei - întocmit de administratorul judiciar IT MANAGEMENT și obiecțiunile creditoarei formulate față de raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței, stabilind în esență că nu se poate înscrie ca fiind garantată o creanță când bunurile obiect al garanției nu mai există în patrimoniul debitoarei deoarece au fost valorificate și că legea nu reglementează o cale de atac împotriva raportului privind cauzele și împrejurările insolvenței, concluziile acestuia neputând fi asimilate unor măsuri ale practicianului în lichidare,
Având în vedere că creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei și a obiecțiunilor formulate față de raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței debitoarei, cu motivarea că:
Atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, art. 307 pct. 7 Cod procedură civilă;
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
În mod cu totul eronat judecătorul fondului a considerat că raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările stării de insolvență nu poate fi contestat, având în vedere prevederile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv "debitorul persoană fizică, oricare dintre creditori precum și orice altă persoană pot face contestație împotriva măsurilor luate de către administratorul judiciar";
Contestația creditoarei este perfect justificată având în vedere că în cadrul raportului întocmit, administratorul judiciar nu a analizat cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei, ci constată numai efectele acesteia, respectiv că societatea a încetat să mai desfășoare activitate înregistrând pierderi și că insolvența se datorează datoriilor acumulate;
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei trebuie completat și pe aspectul întârzierii deschiderii procedurii insolvenței de către fostele organe de conducere având în vedere că aproape un an și J creditorul declanșator încerca să deschidă procedura insolvenței, întârziată nejustificat de către fostele organe de conducere care nu au recunoscut starea evidentă de insolvență, stare de fapt reținută prin hotărârile aflate la dosarul cauzei;
În ceea ce privește contestația la tabelul preliminar, înscrierea creanței AVAS în cuantum de 175.619,04 USD în categoria prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006, este greșită și nelegală, deoarece debitorul a încheiat cu SA convenția de credit nr. 877/16.07.1997 și adendumurile nr. 1/15.08.1997, nr. 2/06.03.1998 și nr. 3/17.03.1998 la aceasta, înscrisurile care au fost transmise odată cu cererea de admitere a creanței și se regăsesc la dosarul de instanță iar în baza contractului de cesiune de creanță, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a subrogat în toate drepturile principale și accesorii ale băncii cedente față de debitorul cedat și potrivit art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, creditorii cu garanții reale asupra bunurilor din averea debitorului sunt plătiți cu prioritate din prețul vânzării bunurilor constituite ca garanții reale în favoarea lor.
Văzând că IT MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei -, a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală arătând că:
Obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă sunt inadmisibile întrucât legea nu prevede o asemenea cale de atac împotriva Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei, raport prevăzut de art. 20 lit. b din Legea nr. 85/2006;
Contestația ar fi în orice caz tardivă deoarece potrivit art. 21 alin. 3 din lege trebuia înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului, ori raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei a fost depus la dosarul cauzei la data de 12.06.2007, deci contestația ar fi trebuit depusă la dosarul cauzei cel mai târziu la data de 18.06.2007 iar creditoarea a formulat contestația la data de 3.07.2007, fiind deci evident în afara termenului legal;
Obiecțiunile creditoarei sunt nefondate întrucât raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei a arătat în mod amănunțit care au fost cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, arătând totodată faptul că potrivit datelor avute la dispoziție, nu s‑a constatat săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, au fost valorificate toate activele asupra cărora au fost constituite garanții, fie aflate în proprietatea debitoarei fie a garanțiilor acesteia, lucru exprimat și susținut de către creditoarea contestatoare în cuprinsul recursului cu nr. 13958/26.10.2006 înregistrat la Tribunalul Timiș în data de 31.10.2006, în dosarul cu nr. 2.445/COM/S/2006, dosar ce a avut ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Considerând, sub un prim aspect, că invocarea declarativă a dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ca prim temei al recursului, ulterior nedezvoltat în fapt, este lipsită de justificare deoarece hotărârea este motivată,
Considerând că în ce privește raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei nu sunt incidente dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006,
Că acesta nu constituie o "măsură" vizată de textul de lege menționat, ci reprezintă punctul de vedere profesional al practicianului în insolvență care l‑a întocmit și că nu i se poate impune acestuia includerea în raport a unor aspecte, puncte de vedere, opinii sau constatări pe care nu le însușește, situație în care acesta nu este susceptibil de obiecțiuni,
Că de altfel în măsura în care ceilalți participați la procedură consideră că există elemente care nu au fost incluse ori cărora nu le‑a fost dată interpretarea sau efectele dorite, pot și trebuie să își valorifice propriile susțineri în cadrul exercitării drepturilor procesuale acordate lor prin lege, în funcție de natura celor invocate,
Că pe de altă parte, referitor la rangul de preferință cu care recurenta pretinde că ar fi trebuit să fie înscrisă creanța sa, preluată prin cesiune, în măsura în care potrivit chiar susținerilor sale făcute în modalitatea indicată de către intimată și necontestată, bunurile asupra cărora au fost constituite garanțiile au fost valorificate, aceasta nu mai poate fi încadrată în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, referitoare la creditorii cu garanții reale asupra bunurilor din averea debitorului care sunt plătiți cu prioritate din prețul vânzării bunurilor constituite ca garanții reale în favoarea lor, deoarece asemenea bunuri și garanții în speță nu mai există,
Considerând în consecință că recursul este neîntemeiat și, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1‑3 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. - -., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 847 din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea -, cu sediul în T,-, prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT, cu sediul în T,-,. 7B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte,
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./10.07.2008
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
