Spete contestatie la executare comercial. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.65/C/2008-
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte de secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B--11, sector 1 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL B STR. -. - nr.9, J-, CUI - prin lichidator B-, intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr. 2 B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B cu sediul în O str. - nr.2 și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11,împotriva sentinței nr.475/F din 03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obiecțiuni la raportul final.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.475/F din 03.10.2007 Tribunalul Bihora respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea AVAS
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
La termenul din 31.05.2006 lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat insolvența debitoarei SC - Agro SRL.
În cuprinsul raportului, lichidatorul judiciar arată următoarele:
Pentru întocmirea raportului, acesta a avut la dispoziție documentele contabile ale societății puse la dispoziție de către administratorul, de asemenea, la întocmirea raportului s-a folosit și raportul de inspecție fiscală din data de 25.11.2005 încheiat de către inspectorii din cadrul DGFP
Lichidatorul judiciar arată că de la înființarea societății în anul 1993 și până în anul 2000, aceasta nu a desfășurat nici un fel de activitate, funcționarea începând în trimestrul IV al anului 2000 când s-a încheiat un contract de prestări servicii cu SC . SA O, prin care debitoarea s-a obligat să presteze servicii de reparații și construcții de mașini unelte la Fabrica de Mașini Unelte situată în B,-.
De la începutul activității, societatea debitoare a avut un număr de angajați cu contract de muncă, în medie de 17 persoane, precum și personal care presta servicii în baza unor convenții civile, în funcție de necesități, numărul acestora fiind cuprins între 70-90 persoane.
În baza acestui contract de prestări servicii SC . SA O se obliga să achite contravaloarea facturilor eliberate de societatea debitoare, facturi care constau în plata salariilor către angajați precum și a obligațiilor aferente acestora.
Contractul de prestări servicii a încetat în fapt la data de 28.02.2001, beneficiarul neachitând integral obligațiile pe care și le-a asumat, astfel încât societatea debitoare nu a reușit să plătească la timp obligațiile către bugetul statului, și astfel s-a ajuns la acumularea de datorii, majorări și penalități către acesta.
De la acea dată societatea nu a mai desfășurat nici un fel de activitate, nu a avut disponibil bănesc, astfel încât nu s-a reușit preschimbarea codului fiscal, societatea fiind dezvoltată conform Legii nr. 359/2004.
unic al administratorului societății, având în vedere imposibilitatea reluării activității, precum și dizolvarea acesteia în baza Legii nr. 359/2004, s-a adresat Tribunalului Bihor, la data de 30.08.3005, solicitând deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.
Lichidatorul judiciar arată că la data de 31.12.2003 debitoarea avea plăți restante în sumă de 350.279.000 lei vechi, reprezentând: plăți restante către bugetul statului, iar creanțele erau în sumă de 331.724.000 lei, totalul plăților restante depășind totalul creanțelor cu 20.500.000 lei vechi, în condițiile în care nu existau stocuri de mărfuri.
La data de 31.12.2004 debitoarea avea plăți restante, în special către bugetul statului, în sumă de 196.395.000 lei vechi, totalul creanțelor fiind de 140.936.000 lei.
La data de 30.06.2005 debitoarea avea plăți restante în sumă de 96.699.000 lei vechi constând în plăți către bugetul statului, neavând stocuri de mărfuri. net înregistrat la sfârșitul anului valori negative de 56.627.000 lei.
Pe toată perioada analizată societatea acumulează datorii ce depășesc nivelul acțiunilor circulante, toate datoriile sunt către bugetul statului, acestea nefiind plătite la scadență.
Societatea nu a avut stocuri de mărfuri, materii prime sau obiecte de inventar.
Pe toată perioada analizată societatea nu a avut bunuri, a înregistrat pierderi, nereușind ca din activitate să achite datoriile către bugetul statului.
Lichidatorul judiciar a concluzionat că insolvența debitoarei se datorează următoarelor cauze: incapacitatea administratorului de a organiza și conduce o activitate bazată pe obținerea de profit; neachitarea la termen a datoriilor către bugetul de stat, fapt care a dus la acumularea de penalități și majorări pentru întârziere; neîncasarea la timp a creanțelor de la unicul beneficiar SC . SA O, necorelarea salariilor personalului și a obligațiilor aferente acestora către bugetul statului, cu contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului, nefiind identificate elemente care să conducă la aplicarea art. 137 din lege, în prezent art. 138 din Legea 85/2006 și nici nu s-a efectuat transferuri patrimoniale supuse acțiunilor în anulare în conformitate cu prevederile art. 60 și următoarele din lege(în prezent art. 79 și următoarele din lege).
Lichidatorul judiciar a arătat că societatea debitoare nu deține nici un fel de bunuri valorificabile pentru plata creanțelor.
La filele 64-69 dosar se află raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 25.11.2005 de către B - Activitatea de inspecție fiscală privind inspecția fiscală generală efectivă la societatea debitoare, perioada verificată fiind 01.02.2002 - 31.10.2005.
La cap. II pct. 4 se arată că societatea a realizat o cifră de afaceri conform ultimelor bilanțuri depuse, astfel: anul 2002 - 0 lei, bilanț nr. 324/27.02.2003; anul 2003 - 0 lei, bilanț nr. 275/27.02.2004; anul 2004 - 0 lei, bilanț nr. 2243/15.03.2005. Se arată că pe perioada verificată societatea nu a avut activitate.
Privind impozitul pe profit se arată că, în urma verificării s-a constatat că agentul economic în perioada verificată nu a desfășurat activitate și conform evidenței contabile, nu are obligație restantă.
Aceleași concluzii s-au impus și în ce privește TVA-ul, impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale de stat datorată de angajator și de asigurați, fondul asigurărilor sociale de sănătate datorat de angajați, contribuția de asigurări pentru șomaj, fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale, cota aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar și contribuția pentru învățământ de stat.
Cu privire la fondul asigurărilor sociale de sănătate datorate de angajator s-a constatat că agentul economic la data controlului are următoarele obligații: 9.670 RON, contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator; 3.940 RON, dobânda contribuită pentru asigurări de sănătate datorată de angajator; 1.151 RON, penalități de întârziere contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator.
Privind modul de organizare și conducere a contabilității, s-a constatat că agentul economic deține registrele de contabilitate obligatorii: Registrul jurnal, Registrul inventar, Carte
Raportat la situația prezentată în Raportul de inspecție fiscală, care a verificat activitatea societății debitoare în perioada 01.01.2002 - 31.10.2005 și a concluziilor prezentate în raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitoarei, rezultate din analiza actelor contabile ale debitoarei, judecătorul sindic a reținut că obiecțiunile creditoarei sunt nefondate sub aspectul tuturor motivelor invocate de către acesta.
Astfel, cât timp din cuprinsul celor două rapoarte susmenționate, rezultă fără echivoc faptul că societatea nu a desfășurat activitate și nu a avut nici un fel de bunuri valorificabile, nu poate fi vorba nici de prezentarea situațiilor financiare fiscale prevăzute de art. 129 din Legea nr. 85/2006, care se referă la situația în care au fost valorificate bunurile din averea debitoarei.
Nu poate fi vorba de nici susținerea activității din surse proprii, acestea neexistând, așa cum s-a arătat mai sus și nici de încheierea unor contracte cu diferiți furnizori, deoarece acestea exced obiectului de activitate al societății debitoare, arătat în raportul întocmit de lichidatorul judiciar.
În cuprinsul acestui raport se arată că nu s-a constatat săvârșirea unor fapte prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006 care să impună introducerea unei acțiuni în temeiul acestui text legal și nici nu s-au efectuat transferuri patrimoniale supuse acțiunilor în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 79 și următoarele din lege.
Privind solicitarea creditorului AVAS ca judecătorul sindic să autorizeze comitetul creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a reținut că, potrivit alin. 3 al art. 138 din lege, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, dacă lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență ori dacă acesta a omis să formuleze acțiune în răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1), amenință să se prescrie. Rezultă că, această cerere trebuie să fie formulată de către comitetul creditorilor, în condițiile prevăzute de acest articol, ori, în speță, cererea este formulată de către un creditor, în situația în care lichidatorul a arătat că nu au fost identificate elemente care să conducă la aplicarea art. 138 din lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, scutit de taxă de timbru AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea de către lichidator a raportului final și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la identificarea persoanelor culpabile de insolvența falitei SC - SRL
În motivare recurenta a arătat că în cauză se impunea atragerea răspunderii fostei conduceri a falitei responsabili de insolvența societății în condițiile art. 138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 și că potrivit teoriei și practicii judiciare pentru angajarea răspunderii civile delictuale se aplică două reguli: prima potrivit căreia această răspundere intervine pentru cea mai ușoară culpă și cea de-a doua care stabilește că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
S-a mai menționat de către recurentă că administratorul falitei a încălcat legea pentru că nu solicitat stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței acesteia, astfel că sancțiunea aplicabilă este aceea a răspunderii sale patrimoniale conform art. 27 alin. 1 și 2 din Legea 85/2006.
De asemenea, recurenta a precizat că în conformitate cu prevederile art.72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, făcând în acest context trimitere și la prevederile art.1540 alin.1 și 2 Cod civil, art. 374 cod comercial.
Nu în ultimul rând recurenta a mai subliniat că în cadrul răspunderii contractuale, culpa administratorului este prezumată conform art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea 85/2006, că în această situație devine aplicabil criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor (administratori) cu activitatea unei persoane diligente, că raportul final nu este conform cu art. 129 din Legea 85/2006, precum și că în condițiile în care un creditor solicită autorizarea comitetului creditorilor pentru formularea unei cereri privind atragerea răspunderii persoanelor culpabile de insolvența societății, se impune convocarea comitetului creditorilor în vederea supunerii la vot a întreprinderii unui asemenea demers.
În drept au fost invocate prevederile art.3041Cod procedură civilă, art.12 alin.1 din Legea 85/2006.
Intimatele deși legal citate nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei și nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criteriilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
recurentei legate de necesitatea refacerii raportului final de către lichidator pentru că în conținutul acestuia nu au fost reflectate demersurile ce trebuie efectuate în vederea stabilirii responsabilității persoanei culpabile de insolvența falitei sunt neîntemeiate.
Art.138 alin.1 din Legea 85/2006 prevede că, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele enumerate de la lit.a) la lit.g).
De asemenea, art. 138 alin.3 din același act normativ reglementează că, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenința să se prescrie.
Din cuprinsul articolelor enunțate rezultă în mod evident că principalul titular al acțiunii în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere este administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar, or în speță, acesta nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere, reținând în raportul asupra cauzelor insolvenței că nu există temeiuri pentru exercitarea unei asemenea acțiuni.
Într-adevăr, în lipsa demersului administratorului judiciar/ lichidatorului și cu îndeplinirea și a celorlalte condiții stipulate în art. 138 alin.3 din Legea 85/2006, acțiunea în atragerea răspunderii poate fi exercitată în subsidiar și de comitetul creditorilor, însă în cauza de față, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, nu a existat o inițiativă a acestora, ci doar a creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
În același context, se mai impune a se arăta, contrar observațiilor recurentei, că raportul final potrivit art. 129 din Legea 85/2006 nu trebuie să cuprindă nici o referire la persoanele vinovate de insolvența falitei.
Așadar, în condițiile în care criticile recurentei circumscriu celor de mai sus nu sunt pertinente, celelalte susțineri referitoare la cerințele ce trebuie îndeplinite pentru a se putea angaja răspunderea administratorului nu vor mai fi analizate, fiind superflue.
De asemenea, susținerile recurentei nu sunt întemeiate nici în privința faptului că raportul final nu este conform cu art. 129 din Legea 85/2006, având în vedere că societatea nu a desfășurat activitate și nu a avut nici un fel de bunuri valorificabile.
Pentru ansamblul considerentelor expuse, nefiind îndeplinit nici unul dintre motivele care atrag casarea unei sentințe, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B--11, Sector 1 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL B STR. -. - nr.9, prin lichidator B-, intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr. 2 B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B cu sediul în O str. - nr.2 și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11,împotriva sentinței nr.475 din 03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept la 12.03.2008
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
14.03.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
