Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 121
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței comerciale nr. 541 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului intimat, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 31 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al patrulea termen de judecată, este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
În dimineața acestei zile, 30 septembrie 2009, înainte de începerea dezbaterilor, a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o adresă din partea reclamantului apelant -, prin intermediul căreia solicită judecarea cauzei în lipsă și depune la dosar o completare a motivelor de apel, lista întrebărilor propuse pentru interogatoriul intimatului, adresă prin care arată și că își menține în întregime cererile în probațiune conținute în memoriul de apel înregistrat la 3 iunie 2009.
Se comunică un exemplar din adresa, completarea motivelor de apel și interogatoriul formulat cu reprezentantul pârâtului intimat care apreciază necesar a se discuta recalificarea căii de atac.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului ales să studieze înscrisurile comunicate azi, în instanță.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă aceleași părți.
Reprezentantul pârâtului intimat își susține punctul de vedere cu privire la aspectul invocat în cauza dedusă judecății arătând că, calea de atac este recursul iar nu apelul. Această susținere se asigură prin faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990.
Curtea, în urma deliberării, reținând că temeiul acțiunii îl constituie art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, fiind vorba de un alt caz de dizolvare decât cel prevăzut de art. 237 din Legea nr. 31/1990, context în care Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este supusă căii de atac prevăzută a dreptului comun, respectiv apelul, incidentul invocat urmând a se respinge.
Pe probațiune, reprezentantul pârâtului intimat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru că societatea nu a fost citată, apreciind motivele invocate în această dezvoltare a motivelor de apel ca fiind întemeiate dintr-o anume perspectivă, desigur domnia sa urmând a solicita respingerea acestora. Raportat la această notificare apreciază că interogatoriul nu este oportun, sens în care solicită a nu se administra această probă față de modificarea de poziție adusă prin dezvoltarea motivelor de apel depusă la această dată, apreciind că solicitarea de probațiune ar fi inutilă și nepertinentă în acest stadiu procedural.Totodată, reprezentantul pârâtului intimat apreciază că primează a se analiza faptul că societatea nu a fost citată și lipsa de interes a reclamantului. Solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, având în vedere că abia astăzi au fost depuse aceste motive de apel, pe care instanța le-a văzut, va rămâne în pronunțare sub aspectul motivului de ordine publică privind citarea societății, la acest moment cererile în probațiune fiind nepertinente.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea apelului deoarece reclamantul nu a făcut nici un fel de demers la fond pentru citarea acestei societăți, dovedind astfel o totală lipsă de interes. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 541 din 12 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Comercial Cluja respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului având ca obiect dizolvare societate.
În motivarea hotărârii s-a reținut că, reclamantul și pârâtul sunt asociați ai SC SRL, societate înființată la 21 aprilie 2000, reclamantul deținând 40 % din capitalul social iar pârâtul 60 %. Societatea este administrată potrivit actului constitutiv de către reclamant.
S-a motivat că înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant nu fac dovada susținerilor acestuia cuprinse în cererea de chemare în judecată în sensul că între asociați ar fi grave neînțelegeri și care justifică dizolvarea acesteia în temeiul art. 227 alin 1 lit e din Legea nr. 31/1990, iar instanța în baza rolului activ a citat reclamantul pentru fiecare termen de judecată în scopul de ais olicita identificarea de probe pentru verificarea susținerilor acestuia.
S-a reținut că singurele acte în probațiune a fost copia unui convocator din 20 martie 2008 efectuat de pârâtul și o cerere de completare a ordinei de zi formulată de reclamant precum și un convocator provenind tot de la reclamant, însă, reține instanța de fond, reclamantul nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că aceste adunări generale ale asociaților ar fi avut loc.
În plus, și convocarea adunărilor generale inițiate de pârât a rămas fără efect astfel că s-a concluzionat în sensul că nu se verifică existența motivului de dizolvare întemeiat pe dispozițiile art. 227 alin 1 lit e din Legea nr. 31/1990. Deși s-a reținut că reclamantul a formulat cererea cu privire la demisia sa din calitatea de administrator, tribunalul a motivat că nici reclamantul și nici pârâtul nu au convocat o adunare generală pentru a desemna un alt administrator. Reținând și pasivitatea manifestată de reclamant, după inițierea demersului judiciar, prin lipsa acestuia la termenul de judecată pentru a propune probațiunea necesară dovedirii acțiunii, tribunalul a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, iar prin motivele înregistrate ulterior a solicitat admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința dizolvării societății în temeiul art. 227 alin 1 lit e din Legea nr. 31/1990.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în cauză întrucât se putea dispune din oficiu cel puțin interogatoriu părților, apelantul invocând și lipsa de cunoștințe juridice care a determinat o apărare necorespunzătoare în fața acestei instanțe.
Se susține că, neînțelegerile între asociați există, că acestea nu s-au atenuat ci dimpotrivă s-au accentuat, dovadă fiind modul în care mandatarii apelantului au fost tratați de către intimat cu ocazia convocării adunării generale din 29 mai 2009.
Apelantul susține că intimatul îl pune în imposibilitatea de a participa la viața societății și de a controla modul în care acesta conduce afacerea, că deși oficial este administratorul societății acesta nu a mai semnat nici un act în această calitate de la sfârșitul anului 2006.
În ceea ce privește dovada privind procesele verbale unei adunări generale, apelantul arată că nu este în măsură să le depună întrucât documentele sunt ținute la sediul social iar el nu are acces la ele.
În ceea ce privește culpa părților reflectată în neînțelegerea acestora, apelantul arată că deși instanța de fond a reținut că atât pe reclamant cât și pe pârât îi caracterizează deopotrivă o conduită relevantă, în opinia acestuia nu este necesar a se demonstra culpa exclusivă a pârâtului ci existența neînțelegerilor grave dintre asociați.
Prin înscrisul înregistrat la 30 sept.2009, apelantul a formulat "completare a cererii de apel" în care solicită anularea în întregime a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare motivând că prima instanță nu a citat în cauză societatea comercială a cărei dizolvare s-a solicitat. În opinia apelantului deși recunoaște că prin cererea introductivă nu a indicat în mod formal ca pârâtă și societatea comercială aceasta o justifică pe lipsa cunoștințelor juridice însă în opinia acestuia instanța trebuia să observe că prin cererea de chemare în judecată s-a menționat în mod expres că se solicită "dizolvarea Societății comerciale SRL". În situația în care s-ar admite apelul numai pentru motivele cuprinse în forma inițială a declarației de apel, hotărârea nu ar fi opozabilă și față de această societate iar procesul ar fi unul inutil.
Intimatul prin întâmpinare și oral prin reprezentant a invocat necesitatea clarificării căii de atac la care este supusă hotărârea instanței de fond, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului și respectiv menținerea hotărârii instanței de fond susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 227 alin 1 lit e din Legea nr. 31/1990.
Curtea analizând apelul declarat constată că problema căii de atac ce poate fi exercitată în mod legal asupra sentinței, a fost clarificată în ședința publică, așa cum rezultă din practicaua deciziei, iar în ceea ce privește fondul cauzei,apelul este apreciat ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Contrar susținerilor făcute în motivarea apelului, Curtea reține că instanța de fond a manifestat rolul activ reglementat de art.129 alin.2 proc.civ.
Se reține în motivarea sentinței că "înscrisurile depuse de reclamant în probațiune nu sunt apte să facă dovada susținerilor acestuia referitoare la existența unor grave neînțelegeri între părți și nici a faptului că pretinsele neînțelegeri ar împiedica funcționarea societății".
De asemenea s-a reținut că de la promovarea acțiunii reclamantul a dat dovadă de pasivitate, prin lipsa acestuia la termenele de judecată pentru "a propune probațiunea necesară dovedirii acțiunii".
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.227 lit.e) din Legea nr.31/1990, societatea comercială se poate dizolva, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave între asociați, care împiedică funcționarea societății.
Prin urmare pentru ca societatea comercială să fie dizolvată trebuie ca între asociați să existe neînțelegeri grave care împiedică funcționarea societății.
Dizolvarea societății pe acest temei este o soluție excepțională, iar adoptarea ei trebuie analizată în raport cu interesul social. Datorită modului de formare a voinței sociale, interesul social se confundă cu interesul asociaților.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond rezultă că reclamantul-apelant avea calitatea de administrator cu puteri depline. Aceasta înseamnă că funcționarea societății putea fi asigurată de acesta în virtutea puterilor depline ce i-au fost acordate prin actul constitutiv.
La data de 16.07.2008, reclamantul și-a dat demisia din funcția de administrator începând cu data de 1.03.2008 (19). Anterior a adresat Adunării generale a asociaților SC SRL ce urma aibă loc la 20.03.2008 completarea ordinii de zi cu un punct vizând "retragerea din societate" și vânzarea părților sociale către celălalt asociat, respectiv.
Nu s-a depus la dosar nici un înscris care să ateste dacă a avut loc sau nu adunarea generală din 20.03.2008, la dosar depunându-se numai un convocator prin care reclamantul convoca adunarea generală pentru data de 16.07.2008, pe a cărei ordine de zi figura retragerea administratorului din funcția de administrator al societății.
În raport de aceste înscrisuri existente la dosarul instanței de fond, în mod întemeiat această instanță a reținut că nu s-a dovedit existența neînțelegerilor care să justifice dizolvarea societății în condițiile art.227 lit.e) din Legea nr.31/1990.
O astfel de dovadă nu s-a realizat nici în calea de atac a apelului, reclamantul-apelant depunând la dosar convocatorul realizat de celălalt asociat pentru AGA din 10.04.2008, convocatorul realizat de apelant pentru AGA din 29.05.2009 însoțit de dovada de expediere și procesul verbal încheiat în data de 29.05.2009.
Nici unul dintre aceste înscrisuri nu atestă neînțelegeri între asociați care să împiedice funcționarea societății și care să provină de la pârâtul intimat.
Dimpotrivă, intimatul, prin actele anexate la întâmpinare, atestă refuzul asociatului de a semna prelungirea liniei de credit BRD, refuzul de a participa la majorarea capitalului prin aport în numerar în condițiile în care asociatul a creditat societatea, probându-se că a părăsit ședința AGA din 20.03.2008 care avea pe ordinea de zi și cererea de retragere din societate (53-55,.57). De asemenea, înscrisul depus la 76 atestă că raportul de muncă al administratorului a încetat la 25.02.2008 și după această dată a folosit în interes personal autoturismul Skoda aparținând societății.
Din cele menționate anterior converg spre concluzia că apelantul nu a dovedit că neînțelegerile dintre cei doi asociați sunt determinate de celălalt asociat, astfel că în mod întemeiat instanța de fond a respins acțiunea.
În plus, Curtea a reținut că înscrisurile depuse în apel fac dovada că apelantul este cel care a provocat neînțelegerile dintre asociați, astfel că nu se poate dispune dizolvarea societății în baza culpei apelantului. Relevant pentru conduita apelantului este și renunțarea la judecată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Cluj în care reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii prin care a solicitat autorizarea retragerii din calitatea de asociat al SC SRL și stabilirea drepturilor pecuniare ce i s-ar fi cuvenit ca urmare a retragerii.
Faptul că reclamantul apelant nu a chemat în judecată și societatea comercială SRL, vizată de dizolvare, nu impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul apelant a fost cel care a stabilit limitele procesului, situație neimputabilă instanței de fond.
Față de toate considerentele reținute anterior, Curtea în temeiul art.296 proc.civ. va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul. împotriva sentinței civile nr. 541 din 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.GE
Dact./4ex./23.10.2009
Judecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
